This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62021CA0243
Case C-243/21: Judgment of the Court (Fourth Chamber) of 17 November 2022 (request for a preliminary ruling from the Sąd Okręgowy w Warszawie — Poland) — ‘TOYA’ sp. z o.o., Polska Izba Informatyki i Telekomunikacji v Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej (Reference for a preliminary ruling — Telecommunications — Directive 2002/19/EC (Access Directive) — Article 8(3) — Directive 2014/61/EU — Articles 1(3), 1(4) and 3(5) — Power of the national regulatory authority to impose ex ante regulatory conditions relating to access to the physical infrastructure of a network operator not having significant market power — Absence of a dispute relating to access)
Cauza C-243/21: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Warszawie – Polonia) – „TOYA” sp. z o.o., Polska Izba Informatyki i Telekomunikacji/Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej [„Trimitere preliminară – Telecomunicații – Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) – Articolul 8 alineatul (3) – Directiva 2014/61/UE – Articolul 1 alineatele (3) și (4) și articolul 3 alineatul (5) – Competența autorității naționale de reglementare de a impune condiții de reglementare ex ante privind accesul la infrastructura fizică a unui operator de rețea care nu deține o putere semnificativă pe piață – Inexistența unui litigiu privind accesul”]
Cauza C-243/21: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Warszawie – Polonia) – „TOYA” sp. z o.o., Polska Izba Informatyki i Telekomunikacji/Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej [„Trimitere preliminară – Telecomunicații – Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) – Articolul 8 alineatul (3) – Directiva 2014/61/UE – Articolul 1 alineatele (3) și (4) și articolul 3 alineatul (5) – Competența autorității naționale de reglementare de a impune condiții de reglementare ex ante privind accesul la infrastructura fizică a unui operator de rețea care nu deține o putere semnificativă pe piață – Inexistența unui litigiu privind accesul”]
JO C 15, 16.1.2023, p. 15–15
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
16.1.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 15/15 |
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Warszawie – Polonia) – „TOYA” sp. z o.o., Polska Izba Informatyki i Telekomunikacji/Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej
(Cauza C-243/21) (1)
(„Trimitere preliminară - Telecomunicații - Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) - Articolul 8 alineatul (3) - Directiva 2014/61/UE - Articolul 1 alineatele (3) și (4) și articolul 3 alineatul (5) - Competența autorității naționale de reglementare de a impune condiții de reglementare ex ante privind accesul la infrastructura fizică a unui operator de rețea care nu deține o putere semnificativă pe piață - Inexistența unui litigiu privind accesul”)
(2023/C 15/14)
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Okręgowy w Warszawie
Părțile din procedura principală
Reclamantă:„TOYA” sp. z o.o., Polska Izba Informatyki i Telekomunikacji
Pârâtă: Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej
Cu participarea: Polska Izba Komunikacji Elektronicznej
Dispozitivul
Articolul 1 alineatele (3) și (4) și articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză coroborate cu articolul 1 alineatul (1), cu articolul 5 alineatul (1) și cu articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, precum și cu articolele 8 și 12 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directivă cadru), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140,
trebuie interpretate în sensul că
nu se opun ca o autoritate națională de reglementare competentă în domeniul comunicațiilor electronice să oblige un operator de rețea care nu a fost desemnat ca având o putere semnificativă pe piață să aplice condițiile care reglementează modalitățile de acces, astfel cum sunt stabilite ex ante de această autoritate, al unor întreprinderi active în domeniul respectiv la infrastructura fizică a operatorului menționat, inclusiv normele și procedurile de încheiere a contractelor, precum și tarifele de acces aplicate, indiferent de existența unui litigiu privind accesul respectiv și de existența unei concurențe efective.