EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62021CA0080

Cauzele conexate C-80/21 – C-82/21: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 8 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy dla Warszawy – Śródmieścia w Warszawie – Polonia) – E.K., S.K. / D.B.P. (C-80/21), și B.S., W.S. / M. (C-81/21), și B.S., Ł.S./M. (C-82/21) [„Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) – Contracte de credit ipotecar – Efecte ale constatării caracterului abuziv al unei clauze – Prescripție – Principiul efectivității”]

JO C 408, 24.10.2022, p. 15–16 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

24.10.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/15


Hotărârea Curții (Camera a noua) din 8 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy dla Warszawy – Śródmieścia w Warszawie – Polonia) – E.K., S.K. / D.B.P. (C-80/21), și B.S., W.S. / M. (C-81/21), și B.S., Ł.S./M. (C-82/21)

(Cauzele conexate C-80/21 – C-82/21) (1)

(„Trimitere preliminară - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) - Contracte de credit ipotecar - Efecte ale constatării caracterului abuziv al unei clauze - Prescripție - Principiul efectivității”)

(2022/C 408/17)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla Warszawy – Śródmieścia w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamanți: E.K., S.K. (C-80/21), B.S., W.S. (C-81/21), B.S., Ł.S. (C-82/21)

Pârâți: D.B.P. (C-80/21), M. (C-81/21), M. (C-82/21)

Dispozitivul

1)

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii

trebuie interpretate în sensul că:

se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia instanța națională poate constata caracterul abuziv nu al ansamblului clauzei dintr-un contract încheiat între un consumator și un profesionist, ci numai al anumitor elemente ale acesteia care îi conferă un caracter abuziv, astfel încât clauza menționată să rămână, după eliminarea unor asemenea elemente, parțial efectivă, atunci când o astfel de eliminare ar echivala cu revizuirea conținutului clauzei menționate, afectând substanța acesteia, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

2)

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13

trebuie interpretate în sensul că:

se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia instanța națională, după ce a constatat nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într un contract încheiat între un consumator și un profesionist care nu determină nulitatea acestui contract în ansamblul său, poate să substituie această clauză cu o dispoziție de drept național supletivă.

3)

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13

trebuie interpretate în sensul că:

se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia instanța națională, după ce a constatat nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într un contract încheiat între un consumator și un profesionist care determină nulitatea acestui contract în ansamblul său, poate să substituie clauza anulată fie cu o interpretare a voinței părților pentru a evita anularea contractului menționat, fie cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv, chiar dacă consumatorul a fost informat cu privire la consecințele nulității aceluiași contract și le a acceptat.

4)

Directiva 93/13, citită în lumina principiului efectivității,

trebuie interpretată în sensul că:

se opune unei jurisprudențe naționale potrivit căreia termenul de prescripție de 10 ani al acțiunii consumatorului având ca obiect restituirea sumelor plătite în mod nejustificat unui profesionist în executarea unei clauze abuzive cuprinse într un contract de credit începe să curgă la data fiecărei prestații executate de consumator, chiar dacă acesta din urmă nu era în măsură, la acea dată, să aprecieze el însuși caracterul abuziv al clauzei contractuale sau nu a avut cunoștință de caracterul abuziv al clauzei menționate și fără a ține seama de faptul că acest contract avea o durată de rambursare, în speță de 30 de ani, cu mult mai mare decât termenul legal de prescripție de 10 ani.


(1)  JO C 242, 21.6.2021


Top