—

În temeiul avizelor Comitetului pentru produse biocide (BPC) referitoare la aprobarea substanței active zeolit de argint pentru tipurile de produse 2 și 7, pârâta a concluzionat că această substanță nu putea fi aprobată deoarece nu s-a demonstrat că este suficient de eficace. Cu toate acestea, în opinia reclamantei, evaluarea eficacității s-a realizat în mod eronat prin raportare la articolul în care este folosit zeolitul de argint. Eficacitatea substanței zeolit de argint a fost demonstrată de către reclamantă conform legislației aplicabile. În cadrul evaluării și al concluziilor sale privind eficacitatea substanței, pârâta a interpretat și a aplicat în mod eronat dreptul relevant.

—

Motivul neaprobării zeolitului de argint în baza actului atacat este presupusa eficacitate insuficientă a articolului tratat în care este folosit. Cu toate acestea, reclamanta susține că singurele criterii pe care pârâta ar putea să le ia în considerare în mod legal se rezumă la cele enunțate la articolele 4 și 19 din Regulamentului (UE) nr. 528/2012. Aceste criterii nu includ eficacitatea articolului tratat, a cărei evaluare este lăsată, de altfel, în etapa secundară, subsecventă a autorizării produsului biocid la nivelul statului membru. Întrucât tocmai această evaluare a fost efectuată de pârâtă pentru a justifica neaprobarea zeolitului de argint, ceea ce înseamnă că pârâta a depășit atribuțiile care i-au fost delegate prin Regulamentul (UE) nr. 528/2012, pârâta a încălcat articolul 290 din Tratat și articolele 4 și 19 din regulamentul menționat.

—

Substanța reclamantei a fost tratată diferit față de alte substanțe folosite pentru tipurile de produse 2 și 7 menționate, fără ca pârâta să justifice obiectiv motivul pentru care zeolitul de argint ar trebui să fie tratat diferit față de celelalte substanțe, care erau supuse, toate, acelorași reguli de evaluare prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 528/2012 (și de Directiva 98/8/CE (3)) pentru aceleași tipuri de produse.

—

Pârâta a trimis o scrisoare deschisă președintelui BPC, care avea scopul de a lămuri modul în care trebuia să fie interpretată și aplicată legislația privind evaluarea eficacității și articolele tratate din Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Deși legislația era clară, această scrisoare a reconfirmat că cerința demonstrării beneficiilor articolelor tratate nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 528/2012. Reclamanta s-a întemeiat pe conținutul acestei scrisori, care confirma caracterul clar al legislației, și a avut încredere legitimă în ceea ce privește aprobarea substanței. În concluzie, actul atacat pare să fi încălcat principiile încrederii legitime și securității juridice.