1)

Este admisibilă o limitare a dreptului persoanei acuzate, prevăzut la articolul 8 din Directiva (UE) 2016/343 (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO 2006, L 65, p. 1), de a fi prezentă în persoană la propriul proces, prin dispoziții naționale potrivit cărora poate fi aplicată, împotriva unor străini acuzați în mod oficial, o interdicție administrativă de intrare și de ședere pe teritoriul țării în care se desfășoară procedura penală?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, ar fi îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) literele (a) și/sau (b) din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO 2006, L 65, p. 1) pentru desfășurarea procesului în absența persoanei în cauză, în cazul în care aceasta a fost informată în mod corect cu privire la procesul penal și la consecințele neprezentării și este reprezentată de un avocat mandatat, care a fost numit fie de către persoana acuzată, fie de către stat, însă prezentării sale în persoană i se opune o interdicție administrativă de intrare și de ședere pe teritoriul țării în care se desfășoară procedura penală?

3)

Dreptul persoanei acuzate prevăzut la articolul 8 din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO 2006, L 65, p. 1) de a fi prezentă în persoană la propriul proces, poate fi transformat, în temeiul unor dispoziții naționale, într-o obligație procedurală a acestei persoane? Concret: Statele membre asigură astfel un nivel mai ridicat de protecție în sensul considerentului (48) sau, dimpotrivă, o asemenea abordare este incompatibilă cu considerentul (35) al directivei menționate, care prevede că dreptul persoanei acuzate nu este absolut și că se poate renunța la acesta?

4)

O renunțare prealabilă a persoanei acuzate la dreptul prevăzut la articolul 8 din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO 2006, L 65, p. 1), de a fi prezentă în persoană la propriul proces, care a fost exprimată în mod neechivoc în cursul procedurii de urmărire penală, este admisibilă în cazul în care persoana acuzată a fost informată cu privire la consecințele neprezentării?