1

Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, prin faptul că nu a întocmit planuri de acțiune și nu a comunicat Comisiei rezumate ale planurilor de acțiune pentru drumurile principale și pentru căile ferate principale, menționate în anexa la prezenta hotărâre, Republica Slovacă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 alineatul (2) și al articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO 2002, L 189, p. 12, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 196) coroborat cu anexa VI la această directivă.

2

Potrivit articolului 3 din Directiva 2002/49, intitulat „Definiții”:

„În sensul prezentei directive:

[…]

[…]

[…]”

3

Articolul 8 din această directivă, intitulat „Planuri de acțiune”, prevede:

„[…]

(2)   Statele membre asigură că, până la 18 iulie 2013, autoritățile competente elaborează planuri de acțiune pentru a aborda în special prioritățile care au fost identificate prin depășirea oricărei valori limită relevante sau prin alte criterii alese de statele membre pentru aglomerări și pentru drumurile principale, precum și pentru căile ferate principale de pe teritoriile lor.

[…]

(5)   Planurile de acțiune se analizează și se revizuiesc, în cazul în care este necesar, atunci când survine un eveniment important care afectează situația existentă a zgomotului și cel puțin din cinci în cinci ani după data aprobării acestor planuri de acțiune.

[…]

(7)   Statele membre se asigură că publicul este consultat în legătură cu propunerile pentru planuri de acțiune, că i se oferă posibilitatea, în mod timpuriu și eficient, de a participa la pregătirea și analizarea planurilor de acțiune, că rezultatele participării publicului sunt luate în considerare și că publicul este informat cu privire la deciziile luate. Se stabilesc termene rezonabile prin care se acordă suficient timp pentru fiecare etapă de participare a publicului.

În cazul în care obligația de a pune în aplicare o procedură de participare a publicului decurge simultan din prezenta directivă și din oricare alt act legislativ [al Uniunii], statele membre pot prevedea proceduri comune pentru a evita duplicarea.”

4

Articolul 10 din directiva menționată, intitulat „Culegerea și publicarea datelor de către statele membre și Comisie”, prevede la alineatul (2):

„Statele membre se asigură că informațiile din hărțile acustice strategice și din rezumatele planurilor de acțiune prevăzute în anexa VI sunt trimise Comisiei în termen de șase luni de la datele prevăzute la articolul 7 și, respectiv, 8.”

5

Anexa V la această directivă prevede cerințele minime pentru planurile de acțiune.

6

Anexa VI la aceeași directivă prevede datele care trebuie transmise Comisiei, inclusiv, printre altele, pentru drumurile, căile ferate și aeroporturile principale, „[u]n rezumat al planului de acțiune care cuprinde toate aspectele importante menționate în anexa V, care să nu depășească zece pagini.”

7

La 25 iunie 2010, autoritățile slovace au comunicat Comisiei, prin intermediul portalului electronic Reportnet al Rețelei europene de informare și observare a mediului (Eionet), o listă de aglomerări, de drumuri, căi ferate și aeroporturi principale care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2002/49. La 16 ianuarie 2014, ele au actualizat această listă în ceea ce privește căile ferate principale.

8

La 27 martie 2015, după un prim schimb de scrisori, serviciile Comisiei au adresat autorităților slovace, în cadrul procedurii EU Pilot 7453/15/ENVI, o cerere privind punerea în aplicare a Directivei 2002/49.

9

La 26 mai 2015, autoritățile slovace au răspuns la această cerere și, la 24 iulie 2015, au actualizat datele privind aglomerările și drumurile principale.

10

La 29 aprilie 2016, Comisia a adresat Republicii Slovace o scrisoare de punere în întârziere în care constata mai multe neîndepliniri ale obligațiilor care reveneau acestui stat membru în temeiul Directivei 2002/49, în special cea prevăzută la articolul 8 alineatul (2), de a întocmi planuri de acțiuni, precum și cea prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din directiva menționată coroborat cu anexele V și VI la aceasta, de a‑i transmite rezumate ale acestor planuri de acțiune.

11

Prin scrisoarea din 17 iunie 2016, Republica Slovacă a răspuns la această scrisoare de punere în întârziere.

12

La 15 iunie 2017, după ce a examinat respectivul răspuns și informațiile comunicate ulterior acestui răspuns, Comisia a adresat Republicii Slovace un aviz motivat. În acest aviz, ea a constatat, printre altele, că acest stat membru nu a elaborat planuri de acțiune pentru 462 de drumuri principale și 16 căi ferate principale, cu încălcarea articolului 8 alineatele (2) și (4) coroborat cu anexa V la Directiva 2002/49, și nu transmisese, pentru respectivele drumuri și căi ferate principale, rezumatele planurilor de acțiune, cu încălcarea articolului 10 alineatul (2) din directiva menționată coroborat cu anexele V și VI la această directivă. Comisia a acordat Republicii Slovace un termen de două luni de la primirea avizului menționat pentru a adopta măsurile necesare pentru a pune capăt acestor încălcări.

13

Prin scrisoarea din 24 iulie 2017, Republica Slovacă a arătat că nu a fost în măsură să se conformeze pe deplin și în timp util obligațiilor care decurg din Directiva 2002/49, întrucât gestionarii infrastructurii rutiere și operatorii feroviari nu își respectaseră obligațiile legale în termenele stabilite. În plus, acest stat membru a precizat Comisiei că erau în curs de elaborare 17 planuri de acțiune privind drumuri principale.

14

La 21 august și la 10 septembrie 2020, autoritățile slovace au transmis rețelei Eionet informații noi privind drumurile principale, respectiv căile ferate principale.

15

Considerând că Republica Slovacă nu s‑a conformat obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 8 alineatul (2) și al articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49 coroborat cu anexa VI la aceasta, Comisia a decis să introducă prezenta acțiune.

16

Deși recunoaște că Republica Slovacă a realizat anumite progrese în punerea în aplicare a Directivei 2002/49 de la inițierea procedurii, Comisia susține că acest stat membru nu și‑a îndeplinit obligația de a‑i transmite rezumate ale planurilor de acțiune pentru 445 de drumuri principale în afara aglomerărilor și pentru 16 căi ferate principale în afara aglomerărilor, conform articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49 coroborat cu anexa VI la aceasta. În lipsa unei indicații contrare, Comisia deduce din aceasta că Republica Slovacă nu a elaborat planuri de acțiune pentru aceste drumuri și căi ferate și că, prin urmare, nu și‑a îndeplinit obligația care îi revine în temeiul articolului 8 alineatul (2) din această directivă.

17

Republica Slovacă recunoaște că și‑a îndeplinit cu întârziere obligațiile care decurg din articolul 8 alineatul (2) și din articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49. Aceasta consideră totuși că prezenta acțiune a rămas fără obiect.

18

Astfel, după ce a comunicat Comisiei, la 10 septembrie 2020, un document intitulat „Plan de acțiune în materie de protecție împotriva zgomotului provenit de la anumite căi ferate principale gestionate de societatea națională a căilor ferate slovace (ŽSR) în funcțiune în anul 2011 – Rezumat”, din iulie 2013, la 31 decembrie 2020, un document intitulat „Plan de acțiune în materie de protecție împotriva zgomotului provenit de la anumite drumuri principale gestionate de administrația slovacă a drumurilor (SSC) pe baza situației în anul 2011 – Rezumat”, din noiembrie 2020, nu ar mai exista nicio pretinsă neîndeplinire a obligațiilor.

19

În stadiul replicii, Comisia respinge pertinența acestor documente. Aceste documente ar menționa astfel stadiul consultărilor publice efectuate în cursul anului 2020. Întrucât consultările publice trebuie, conform articolului 8 alineatul (7) din Directiva 2002/49, să preceadă adoptarea planurilor de acțiune, aceste documente nu se pot referi, așadar, la planuri de acțiune privind perioada 2013-2018. Ar fi vorba, după toate probabilitățile, despre documente recente care se raportează la o situație trecută. Or, din interpretarea sistematică a dispozițiilor Directivei 2002/49 ar rezulta că un plan de acțiune trebuie adoptat în timp util pentru a acoperi o perioadă viitoare. În special, din sistemul de obligații instituit de directiva menționată, în special din articolul 8 alineatul (5) din această directivă, ar rezulta că, după cel târziu cinci ani, planurile de acțiune sunt analizate și, dacă este cazul, revizuite. În consecință, adoptarea, în anul 2020, a planului de acțiune care ar fi trebuit să fie întocmit în anul 2013 nu poate conduce la conformitatea cu Directiva 2002/49. Dacă ar fi posibil să se adopte planuri de acțiune după expirarea perioadei la care se raportează, Directiva 2002/49 ar fi lipsită de efect util.

20

Comisia adaugă că, în orice caz, aspectul dacă Republica Slovacă și‑a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 8 alineatul (2) și al articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49 trebuie apreciat în funcție de situația astfel cum se prezenta aceasta la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, în speță, la 15 august 2017. Or, ar fi cert că, la acea dată, Republica Slovacă nu întocmise încă planuri de acțiune pentru 445 de drumuri principale și 16 căi ferate principale.

21

Republica Slovacă respinge această argumentație a Comisiei, pe care o consideră ilogică și confuză. Din Directiva 2002/49 ar rezulta că planurile de acțiune pe care acest stat membru era obligat să le întocmească pentru 16 căi ferate principale și pentru 445 de drumuri principale înainte de 18 iulie 2013 trebuiau să se bazeze pe datele din anul 2011 și să cuprindă măsurile pentru anii 2013-2018. Republica Slovacă și‑ar fi îndeplinit a posteriori această obligație. Cerințele formulate de Comisie în stadiul replicii ar echivala, în practică, cu obligația Republicii Slovace de a renunța la eforturile, fie și numai a posteriori, de a îndeplini obligația prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2002/49 și vizată de prezenta acțiune, impunându‑i totodată să încerce să își îndeplinească o altă obligație, și anume cea prevăzută la articolul 8 alineatul (5) din Directiva 2002/49, obligație pentru a cărei nerespectare nu a fost introdusă nicio acțiune împotriva sa. Cu alte cuvinte, argumentele Comisiei ar însemna că, în cazul în care un stat membru nu și‑a îndeplinit obligațiile în termenul stabilit de această directivă, atunci acesta nu va putea să facă acest lucru niciodată.

22

În ipoteza în care Comisia ar reproșa Republicii Slovace, în replică, încălcarea obligației de a efectua în timp util o consultare publică cu privire la planurile de acțiune, prevăzută la articolul 8 alineatul (7) din Directiva 2002/49, și a obligației de analizare sau de revizuire a planurilor de acțiune în termen de cel mult 5 ani de la data aprobării lor, prevăzută la articolul 8 alineatul (5) din Directiva 2002/49, Republica Slovacă consideră că aceste motive ar fi inadmisibile.

23

Pe de altă parte, Republica Slovacă arată mai întâi că, deși planurile de acțiune vizate de acțiune nu au fost finalizate decât în anul 2020, aceasta nu înseamnă că nu a fost adoptată nicio măsură de combatere a zgomotului ambiental în ceea ce privește drumurile și căile ferate principale în discuție după anul 2013. În această privință, Comisia menționează mai multe măsuri de modernizare a căilor ferate sau care vizează în mod direct reducerea surselor de zgomot.

24

În continuare, Republica Slovacă ar avea deplină cunoștință de obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Directiva 2002/49. Conform dispoziției respective, aceasta afirmă că a întocmit și a comunicat Comisiei mai multe rezumate ale planurilor de acțiune ținând seama de situația pentru anul 2016.

25

În sfârșit, Republica Slovacă subliniază că era departe de a fi singurul stat membru care a întârziat executarea obligațiilor în temeiul articolului 8 alineatul (2) și al articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49.

26

Potrivit jurisprudenței constante a Curții, existența neîndeplinirii obligațiilor trebuie să fie apreciată în funcție de situația statului membru astfel cum se prezenta ea la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, iar modificările intervenite ulterior nu pot fi luate în considerare de către Curte [a se vedea Hotărârea din 27 ianuarie 2021, Comisia/Austria (TVA – Agenții de voiaj), C‑787/19, nepublicată, EU:C:2021:72, punctul 34 și jurisprudența citată].

27

În speță, Republica Slovacă nu contestă că, la data expirării termenului stabilit în avizul motivat, și anume la 15 august 2017, nu întocmise planuri de acțiune pentru drumurile și căile ferate principale, menționate în anexa la prezenta hotărâre, și nici nu a comunicat Comisiei rezumate ale acestor planuri de acțiune.

28

În ceea ce privește documentele intitulate „Plan de acțiune în materie de protecție împotriva zgomotului provenit de la anumite căi ferate principale gestionate de societatea națională a căilor ferate slovace (ŽSR) în funcțiune în anul 2011 – Rezumat” și „Plan de acțiune în materie de protecție împotriva zgomotului provenit de la anumite drumuri principale gestionate de administrația slovacă a drumurilor (SSC) pe baza situației în anul 2011 – Rezumat”, Republica Slovacă nu contestă că le‑a comunicat Comisiei la 10 septembrie și la 31 decembrie 2020, respectiv după data expirării termenului stabilit în avizul motivat. În ceea ce privește primul dintre aceste două documente, ea precizează, pe de altă parte, că indicarea anului 2013 (a se vedea punctul 18 din prezenta hotărâre) a fost păstrată pe respectivul document, întrucât acesta trebuia inițial întocmit în anul 2013. Cu toate acestea, ea confirmă că nici măcar acest document nu a fost finalizat decât în anul 2020, după consultarea publică.

29

Rezultă că, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 26 din prezenta hotărâre, aceste documente sunt lipsite de pertinență pentru a aprecia existența, la acea dată, a pretinselor neîndepliniri ale obligațiilor.

30

Pe de altă parte, este necesar să se constate că afirmația Republicii Slovace privind inadmisibilitatea anumitor argumente ale Comisiei se întemeiază pe o interpretare eronată a memoriilor acestei instituții.

31

Astfel, după cum arată însăși Republica Slovacă, Comisia nu solicită Curții să constate o neîndeplinire a altor obligații decât cele prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49.

32

În realitate, Comisia s‑a referit la obligațiile de a revizui planurile de acțiune și de a consulta publicul cu privire la propunerile de planuri de acțiune, prevăzute la articolul 8 alineatele (5) și (7) din această directivă, numai în contextul documentelor menționate la punctul 28 din prezenta hotărâre, pentru a demonstra printre altele că aceste documente au fost adoptate recent și, în orice caz, după expirarea termenului stabilit în avizul motivat, fapt necontestat, în cadrul prezentei proceduri, de Republica Slovacă.

33

În măsura în care aceasta din urmă subliniază că era departe de a fi singurul stat membru care a întârziat executarea obligațiilor care decurg din articolul 8 alineatul (2) și din articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49, este suficient să se amintească faptul că Curtea a statuat în mod repetat că un stat membru nu poate justifica neexecutarea obligațiilor care îi revin în temeiul Tratatului FUE prin împrejurarea că nici alte state membre nu și‑ar fi îndeplinit și nu și‑ar îndeplini obligațiile (Hotărârea din 18 noiembrie 2010, Comisia/Spania, C‑48/10, nepublicată, EU:C:2010:704, punctul 33 și jurisprudența citată).

34

În aceste condiții, acțiunea trebuie să fie admisă.

35

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se constate că, întrucât, pe de o parte, nu a întocmit planuri de acțiune pentru drumurile și căile ferate principale, menționate în anexa la prezenta hotărâre, și, pe de altă parte, nu a comunicat Comisiei rezumate ale planurilor de acțiune menționate, Republica Slovacă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 alineatul (2) și, respectiv, al articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2002/49 coroborat cu anexa VI la aceasta.

36

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Slovace la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară și hotărăște: