This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62019TN0502
Case T-502/19: Action brought on 12 July 2019 — Corneli v ECB
Cauza T-502/19: Acțiune introdusă la 12 iulie 2019 — Corneli/BCE
Cauza T-502/19: Acțiune introdusă la 12 iulie 2019 — Corneli/BCE
JO C 312, 16.9.2019, p. 39–40
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
16.9.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 312/39 |
Acțiune introdusă la 12 iulie 2019 — Corneli/BCE
(Cauza T-502/19)
(2019/C 312/32)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Francesca Corneli (Velletri, Italia) (reprezentanți: M. Condinanzi, L. Boggio și F. Ferraro, avocați)
Pârâtă: Banca Centrală Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
declararea nulă și neavenită a deciziei atacate, după constatarea nelegalității sale; |
— |
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și |
— |
dispunerea, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, a depunerii la dosarul cauzei a actului atacat și a deciziei succesive de prelungire, în versiunile integrale respective. |
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Consiliului guvernatorilor al Băncii Centrale Europene din 1 ianuarie 2019, ECB-SSM-2019-ITCAR-11, privind dizolvarea organelor de administrație și de control ale Banca Carige S.p.A., cu sediul legal în Genova, și înlocuirea acestora cu trei administratori speciali și, respectiv, cu un comitet de supraveghere compus din trei membri, decizie adoptată în temeiul unui proiect de decizie al Consiliului de supraveghere în sensul articolului 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (1) și al articolelor 69g, 70 și 98 din Decretul legislativ nr. 385 din 1 septembrie 1993 (Textul unic în materie bancară, denumit în continuare „TUB”), care transpun articolul 29 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului coroborat cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 1024/2013.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.
1. |
Primul motiv se întemeiază pe încălcarea principiului proporționalității, a articolelor 28 și 29 din Directiva 2014/59/UE (2) și a articolului 69g și următoarele din TUB.
|
2. |
Al doilea motiv se întemeiază pe lipsa motivării în raport cu cerințele privind proporționalitatea și caracterul gradual pe care le impune întregul sistem al măsurilor de intervenție. |
3. |
Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 29 ultima teză din Directiva 2014/59/UE și a principiului bunei funcționări a administrației publice.
|
4. |
Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 70 din TUB, pe abuz de putere și pe insuficiența motivării.
|
5. |
Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea normelor privind drepturile acționarilor cuprinse în Directiva (UE) 2017/1132 (3) și în Codul civil italian, inclusiv în aplicarea principiilor fundamentale consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de Convenția europeană a drepturilor omului și de Constituția italiană în materia protecției proprietății, a economiilor și a inițiativei economice private, precum și a autodeterminării cetățeanului în ceea ce privește alegerile personale. |
(1) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).
(2) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO 2014, L 173, p. 190).
(3) Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO 2017, L 169, p. 46).