–

pentru A. B. și B. B., de R. Kokalj, odvetnik;

–

pentru guvernul sloven, de J. Morela, în calitate de agent;

–

pentru Comisia Europeană, de M. Heller și B. Rous Demiri, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între A. B. și B. B., două persoane fizice cu domiciliul în Slovenia, pe de o parte, și Personal Exchange International Limited (denumită în continuare „PEI”), o societate comercială cu sediul în Malta, pe de altă parte, în legătură cu o sumă pe care PEI ar fi reținut‑o în cadrul unui contract de joc de pocher încheiat online.

3

Regulamentul nr. 44/2001 a fost abrogat de Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1). Cu toate acestea, cu excepția anumitor dispoziții ale acestuia, acest din urmă regulament nu este aplicabil, în temeiul articolului 81, decât începând cu 10 ianuarie 2015. În consecință, ținând seama de data faptelor din litigiul principal, acesta rămâne guvernat de Regulamentul nr. 44/2001.

4

Considerentele (11)-(13) ale Regulamentului nr. 44/2001 enunțau:

5

Potrivit articolului 2 alineatul (1) din acest regulament, care figurează în secțiunea 1, intitulată „Dispoziții generale”, din capitolul II al acestuia:

„Sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acționate în justiție, indiferent de naționalitatea lor, în fața instanțelor statului membru în cauză.”

6

Articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat, care figurează în această secțiune 1, prevedea:

„Persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fi acționate în justiție în fața instanțelor unui alt stat membru numai în temeiul normelor enunțate în secțiunile 2-7 din prezentul capitol.”

7

Potrivit articolului 5 punctul 1 litera (a) din același regulament, care figurează în secțiunea 2, intitulată „Competențe speciale”, din capitolul II al acestuia:

„O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într‑un alt stat membru:

8

Articolul 15 din Regulamentul nr. 44/2001, care făcea parte din secțiunea 4, intitulată „Competența în materia contractelor încheiate de consumatori”, din capitolul II din acesta, prevedea:

„(1)   În ceea ce privește un contract încheiat de o persoană, consumatorul, într‑un scop care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional, competența se determină în conformitate cu dispozițiile din prezenta secțiune, fără a se aduce atingere articolului 4 și articolului 5 punctul 5, în cazul în care:

[…]”

9

Articolul 16 alineatul (1) din acest regulament, care figurează în această secțiune 4, avea următorul cuprins:

„Un consumator poate introduce o acțiune împotriva celeilalte părți la contract fie înaintea instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia partea în cauză își are domiciliul, fie înaintea instanțelor din locul unde consumatorul își are domiciliul.”

10

Potrivit articolului 17 din regulamentul menționat, care figurează în aceeași secțiune 4:

„De la dispozițiile prezentei secțiuni nu se poate deroga decât prin convenții:

11

PEI, care propune servicii de jocuri de noroc online, prin intermediul site‑ului internet www.mybet.com, își îndreaptă activitatea comercială printre altele către Slovenia.

12

B. B. a deschis un cont de utilizator pe acest site și, cu această ocazie, a trebuit să accepte condițiile generale stabilite în mod unilateral de PEI, fără a putea influența redactarea lor sau eventual a modifica ulterior respectivele condiții, care prevedeau printre altele competența instanțelor din Republica Malta pentru soluționarea eventualelor litigii referitoare la raporturile contractuale.

13

Din decizia de trimitere reiese că, în perioada cuprinsă între 31 martie 2010 și 10 mai 2011, B. B. a câștigat aproximativ 227000 de euro jucând pocher pe site‑ul respectiv. La 10 mai 2011, contul lui B. B. a fost blocat de PEI și acest cuantum a fost reținut de aceasta din urmă pentru motivul că B. B. ar fi încălcat regulamentul de joc stabilit de PEI prin crearea unui cont de utilizator suplimentar, pentru care ar fi utilizat numele și datele lui A. B.

14

În cursul lunii mai 2013, B. B. a sesizat, în primă instanță, instanțele slovene cu o acțiune îndreptată împotriva PEI în vederea restituirii de către aceasta a sumei respective.

15

B. B. a justificat competența instanțelor slovene invocând calitatea sa de consumator, care i‑ar permite să sesizeze instanța de la domiciliul său, conform articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001.

16

PEI a solicitat să se constate inadmisibilitatea respectivei acțiuni arătând că instanțele slovene nu ar fi competente să soluționeze litigiul principal. Dat fiind că B. B. ar fi un jucător de pocher profesionist, ceea ce, prin urmare, l‑ar priva de protecția acordată consumatorilor, doar instanțele din Republica Malta, pe teritoriul căreia PEI are sediul social, ar fi competente pentru soluționarea litigiului principal.

17

Instanța slovenă de prim grad, pe de o parte, a recunoscut competența instanțelor slovene, având în vedere locul domiciliului lui B. B., apreciind că acesta acționase în calitate de consumator atunci când și‑a deschis contul de utilizator pe site‑ul internet al PEI și, pe de altă parte, a admis acțiunea formulată de B. B.

18

PEI a declarat apel împotriva hotărârii instanței slovene de prim grad la instanța de apel slovenă, care a confirmat această hotărâre. PEI a declarat prin urmare recurs la instanța de trimitere, Vrhovno sodišče (Curtea Supremă, Slovenia). Procedura în fața acestei instanțe îl vizează numai pe B. B., cea privindu‑l pe A. B. fiind încheiată definitiv.

19

Manifestând îndoieli asupra chestiunii dacă competența de a soluționa litigiul principal poate fi atribuită instanțelor slovene, ținând seama de domiciliul lui B. B., sau trebuie atribuită instanțelor malteze, având în vedere sediul social al PEI, instanța de trimitere consideră că răspunsul la această întrebare depinde de aspectul dacă se poate considera că B. B. a încheiat cu PEI un contract în calitate de „consumator, într‑un scop care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional”, în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001.

20

În această privință, instanța de trimitere arată, pe de o parte, că B. B. a trebuit să accepte condițiile generale stabilite unilateral de PEI, astfel încât el era defavorizat din punct de vedere economic și mai puțin experimentat din punct de vedere juridic decât cocontractantul său, că el nu și‑a declarat activitatea de jucător de pocher ca având caracter profesionist, că nu a propus‑o unor terți în schimbul unei remunerații și că nu are sponsori. Pe de altă parte, acesta a trăit din câștigurile obținute din partidele de pocher din anul 2008 și joacă pocher în medie nouă ore pe zi lucrătoare.

21

Pe de altă parte, interpretarea literală a articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 nu ar fi univocă, în măsura în care anumite versiuni lingvistice ale acestei dispoziții ar conține elemente suplimentare în ceea ce privește noțiunea de „domeniu profesional” care ar putea genera interpretări divergente, precum termenul din limba engleză „trade”, care s‑ar referi la schimbul de bunuri sau servicii sau termenul din limba slovenă „pridobitna dejavnost”, care ar implica un aspect tehnic și economic al perceperii banilor, în sensul de câștig de bunuri materiale.

22

În aceste condiții, Vrhovno sodišče (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că un contract de joc de pocher online, încheiat la distanță prin internet de o persoană cu un operator străin de jocuri online și supus condițiilor contractuale generale ale acestui operator, în cazul în care persoana respectivă și‑a asigurat subzistența mai mulți ani din veniturile astfel realizate sau din câștigurile obținute din jocul de pocher, deși nu dispune de o înregistrare oficială pentru acest tip de activitate și, în orice caz, nu oferă o asemenea activitate unui terț pe piață ca serviciu cu plată, poate fi de asemenea calificat drept contract încheiat de un consumator într‑un scop care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional?”

23

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică cu domiciliul într‑un stat membru, care, pe de o parte, a încheiat cu o societate cu sediul în alt stat membru un contract pentru a juca pocher pe internet, cuprinzând condiții generale stabilite de aceasta din urmă, și, pe de altă parte, nu a declarat în mod oficial o astfel de activitate și nici nu a oferit‑o unor terți ca serviciu cu plată, pierde calitatea de „consumator”, în sensul acestei dispoziții, atunci când această persoană joacă acest joc un număr mare de ore pe zi și obține câștiguri importante din acest joc.

24

Mai întâi, trebuie amintit că articolul 15 alineatul (1) din acest regulament constituie o derogare atât de la norma generală de competență prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din acest regulament, potrivit căreia competența revine instanțelor statului membru pe teritoriul căruia este domiciliat pârâtul, cât și de la norma de competență specială în domeniul contractelor, prevăzută la articolul 5 punctul 1 din același regulament, potrivit căreia competența revine instanțelor de la locul în care obligația care formează obiectul cererii a fost sau urmează a fi executată. Astfel, acest articol 15 alineatul (1) trebuie să facă în mod necesar obiectul unei interpretări stricte, în sensul că nu pot conduce la o interpretare dincolo de ipotezele prevăzute în mod expres de regulamentul menționat (Hotărârea din 14 martie 2013, Česká spořitelna, C‑419/11, EU:C:2013:165, punctul 26, și Hotărârea din 25 ianuarie 2018, Schrems, C‑498/16, EU:C:2018:37, punctul 27).

25

În continuare, trebuie arătat că articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 este aplicabil în ipoteza în care sunt îndeplinite trei condiții, și anume, în primul rând, o parte contractantă are calitatea de consumator care acționează într‑un cadru care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional, în al doilea rând, contractul dintre un asemenea consumator și un profesionist a fost efectiv încheiat și, în al treilea rând, un asemenea contract face parte din una dintre categoriile vizate la alineatul (1) literele (a)-(c) al articolului 15 menționat. Aceste condiții trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât, dacă una dintre cele trei condiții nu este îndeplinită, competența nu poate fi determinată potrivit normelor în materie de contracte încheiate de consumatori (Hotărârea din 23 decembrie 2015, Hobohm, C‑297/14, EU:C:2015:844, punctul 24 și jurisprudența citată).

26

În speță, astfel cum reiese din decizia de trimitere, întrebarea adresată vizează prima dintre aceste trei condiții, în sensul că urmărește să se stabilească dacă B. B. are calitatea de „consumator” care acționează într‑un cadru care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional.

27

În ceea ce privește diferențele care, potrivit instanței de trimitere, există în anumite versiuni lingvistice ale articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 ca urmare a adăugării unor elemente suplimentare, în special în versiunea în limba slovenă, noțiunii de „domeniu profesional”, trebuie amintit că, conform unei jurisprudențe constante, formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții din dreptul Uniunii nu poate constitui singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții și nici nu se poate atribui respectivei formulări, în această privință, un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice. Astfel, necesitatea aplicării și, prin urmare, a interpretării uniforme a unui act al Uniunii exclude posibilitatea ca acesta să fie privit în mod izolat, prin raportare la una dintre versiunile sale, dar impune să fie interpretat în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte (Hotărârea din 8 iunie 2017, Sharda Europe, C‑293/16, EU:C:2017:430, punctul 21 și jurisprudența citată).

28

În acest context, Curtea a precizat că noțiunea „consumator”, în sensul articolelor 15-17 din Regulamentul nr. 44/2001, trebuie interpretată în mod autonom, prin referire în principal la sistemul și la obiectivele regulamentului menționat, pentru a se asigura aplicarea sa uniformă în toate statele membre (Hotărârea din 6 septembrie 2012, Mühlleitner, C‑190/11, EU:C:2012:542, punctul 28 și jurisprudența citată).

29

În plus, ținând seama de caracterul derogatoriu al normelor de competență enunțate la respectivele articole 15-17, această noțiune trebuie interpretată în sens restrictiv, prin referire la poziția persoanei respective într‑un anumit contract, în raport cu natura și cu finalitatea acestuia, iar nu la situația subiectivă a persoanei menționate, una și aceeași persoană putând fi considerată consumator în cadrul anumitor operațiuni și operator economic în cadrul altor operațiuni (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 2018, Schrems, C‑498/16, EU:C:2018:37, punctele 27 și 29, precum și jurisprudența citată).

30

Curtea a dedus că numai contractele încheiate în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ, fac parte din regimul particular prevăzut de regulamentul menționat în materie de protecție a consumatorului, ca parte considerată defavorizată, în timp ce o asemenea protecție nu se justifică în cazul unui contract ce are ca scop o activitate profesională (Hotărârea din 25 ianuarie 2018, Schrems, C‑498/16, EU:C:2018:37, punctul 30 și jurisprudența citată).

31

În consecință, normele de competență specifice de la articolele 15-17 din Regulamentul nr. 44/2001 nu se aplică în principiu decât în ipoteza în care finalitatea contractului încheiat între părți este o altă utilizare decât cea profesională a bunului sau serviciului în cauză (Hotărârea din 25 ianuarie 2018, Schrems, C‑498/16, EU:C:2018:37, punctul 31 și jurisprudența citată).

32

În lumina acestor considerații trebuie analizat dacă unei persoane fizice i se poate refuza calitatea de „consumator”, în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, pe baza unor factori precum valoarea ridicată a sumelor câștigate în cadrul unor partide de pocher, care permit acestei persoane să trăiască din aceste câștiguri, precum și cunoștințele deținute de respectiva persoană și caracterul regulat al activității.

33

În primul rând, în ceea ce privește împrejurarea evocată de instanța de trimitere potrivit căreia câștigurile rezultate din partidele de pocher îi permit în speță lui B. B. să trăiască din acestea din anul 2008, trebuie arătat că domeniul de aplicare al articolelor 15-17 din acest regulament nu este limitat la anumite sume (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2019, Petruchová, C‑208/18, EU:C:2019:825, punctul 50 și jurisprudența citată).

34

În consecință, împrejurarea că B. B. a câștigat sume importante datorită partidelor de pocher în urma încheierii contractului cu PEI nu este, în sine, un element determinant pentru calificarea sau necalificarea lui drept „consumator”, în sensul Regulamentului nr. 44/2001.

35

Astfel, dacă articolele 15-17 din acest regulament ar fi interpretate în sensul că nu sunt aplicabile contractelor de prestări servicii care generează câștiguri importante, particularul nu va fi în măsură să știe, din moment ce acest regulament nu stabilește un prag dincolo de care valoarea privind un contract de servicii este considerată importantă, dacă va beneficia de protecția acordată prin aceste dispoziții, ceea ce ar fi contrar voinței legiuitorului Uniunii, exprimată în considerentul (11) al regulamentului menționat, potrivit căruia normele de competență ar trebui să prezinte un mare grad de previzibilitate (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 octombrie 2019, Petruchová, C‑208/18, EU:C:2019:825, punctul 51).

36

Necesitatea de a asigura previzibilitatea normelor privind competența capătă o importanță aparte în cadrul jocului de pocher, care este un joc de noroc ce presupune atât riscul de a pierde sumele investite, cât și șansa de a câștiga sume importante. Astfel, stabilirea competenței jurisdicționale în funcție de cuantumul câștigat sau pierdut nu ar fi compatibilă cu acest obiectiv urmărit de Regulamentul nr. 44/2001.

37

În al doilea rând, PEI a arătat că cunoștințele lui B. B. sunt cele care i‑au permis într‑o anumită măsură să câștige sume importante din partidele de pocher.

38

În această privință, Curtea a preciza că noțiunea de „consumator”, în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, care este definită prin opoziție față de noțiunea de „operator economic”, prezintă un caracter obiectiv și este independentă de cunoștințele și de informațiile de care dispune în mod real persoana în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 2018, Schrems, C‑498/16, EU:C:2018:37, punctul 39 și jurisprudența citată).

39

Or, dacă calitatea de consumator ar depinde de cunoștințele și de informațiile pe care le deține un contractant într‑un anumit domeniu, iar nu de împrejurarea că contractul pe care l‑a încheiat are sau nu drept obiectiv satisfacerea nevoilor sale personale, aceasta ar însemna ca un contractant să fie calificat drept consumator în funcție de situația subiectivă a acestuia. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței citate la punctul 29 din prezenta hotărâre, calitatea de „consumator” a unei persoane trebuie examinată având în vedere numai poziția acesteia din urmă într‑un contract determinat, ținând seama de natura și de finalitatea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2019, Petruchová, C‑208/18, EU:C:2019:825, punctul 56).

40

În consecință, cunoștințele unui particular în domeniul de care ține contractul încheiat nu îi înlătură calitatea de „consumator”, în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 2018, Schrems, C‑498/16, EU:C:2018:37, punctul 39).

41

În al treilea rând, în ceea ce privește evoluția raportului contractual existent între B. B. și PEI, astfel cum s‑a arătat la punctul 29 din prezenta hotărâre, reiese din jurisprudența Curții că, pentru a stabili calitatea de „consumator” a unei persoane, trebuie să se aibă în vedere poziția acestei persoane într‑un anumit contract, în raport cu natura și cu finalitatea acestuia.

42

În această privință, revine instanței de trimitere sarcina de a ține seama de o eventuală evoluție ulterioară a utilizării serviciilor de lungă durată furnizate de PEI. Astfel, utilizatorul unor asemenea servicii ar putea să invoce calitatea de „consumator” doar dacă utilizarea esențialmente neprofesională a acestor servicii, pentru care a încheiat inițial un contract, nu a dobândit ulterior un caracter esențialmente profesional (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 2018, Schrems, C‑498/16, EU:C:2018:37, punctele 37 și 38).

43

În al patrulea rând, în ceea ce privește regularitatea cu care B. B. a jucat pocher online, din decizia de trimitere reiese că acesta a consacrat acestui joc în medie nouă ore pe zi lucrătoare.

44

Deși noțiunile utilizate în Regulamentul nr. 44/2001, în special cele care figurează la articolul 15 alineatul (1) din acest regulament, trebuie interpretate în mod autonom, prin referire în principal la sistemul și la obiectivele regulamentului menționat, pentru a se asigura aplicarea sa uniformă în toate statele membre, este necesar, pentru a se asigura respectarea obiectivelor urmărite de legiuitorul Uniunii în domeniul contractelor încheiate de consumatori, precum și coerența dreptului Uniunii, să se țină seama și de noțiunea de „consumator” cuprinsă în alte reglementări din dreptul Uniunii (Hotărârea din 25 ianuarie 2018, Schrems, C‑498/16, EU:C:2018:37, punctul 28).

45

În această privință, în cadrul interpretării Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO 2011, L 304, p. 64), Curtea a decis că caracterul de regularitate al unei activități poate fi un element de luat în considerare pentru calificarea drept „comerciant”, în opoziție cu noțiunea de „consumator” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2018, Kamenova, C‑105/17, EU:C:2018:808, punctele 37 și 38).

46

Cu toate acestea, pe de o parte, caracterul regulat al unei activități este un element printre altele de luat în considerare și nu determină, în sine, calificarea care trebuie reținută în legătură cu o persoană fizică din perspectiva noțiunii de „comerciant” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2018, Kamenova, C‑105/17, EU:C:2018:808, punctul 39).

47

Pe de altă parte și îndeosebi, activitatea în cauză în cadrul litigiului principal se deosebește de cea din cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 4 octombrie 2018, Kamenova (C‑105/17, EU:C:2018:808), prin aceea că aceasta din urmă se referea la vânzarea de bunuri.

48

Deși cauza principală privește, într‑adevăr, o activitate care poate fi calificată drept regulată, această activitate nu determină totuși o vânzare de bunuri și nici o prestare de servicii, după cum arată instanța de trimitere. Astfel, din indicațiile furnizate de această instanță reiese că B. B. nu propune unor terți servicii legate de activitatea de jocuri de pocher și nu a declarat în mod oficial această activitate.

49

În acest context, revine, așadar, instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă, în lumina tuturor elementelor de fapt din cauza principală, B. B. a acționat efectiv în afara și independent de orice activitate de ordin profesional și să desprindă din aceasta consecințele în ceea ce privește calificarea acestuia drept „consumator”, în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001. În vederea acestei calificări, elemente precum cuantumul câștigurilor rezultate din partidele de pocher, eventualele cunoștințe sau cunoștințe de specialitate, precum și caracterul regulat al activității de jucător de pocher a persoanei în cauză nu îi înlătură, în sine, acestei persoane calitatea de „consumator”, în sensul acestei dispoziții.

50

Având în vedere toate considerațiile precedente, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică cu domiciliul într‑un stat membru, care, pe de o parte, a încheiat cu o societate cu sediul în alt stat membru un contract pentru a juca pocher pe internet ce cuprinde condiții generale stabilite de aceasta din urmă și, pe de altă parte, nu a declarat în mod oficial o astfel de activitate și nici nu a oferit‑o unor terți ca serviciu cu plată, nu își pierde calitatea de „consumator” în sensul acestei dispoziții, chiar dacă această persoană joacă acest joc un număr mare de ore zilnic, deține cunoștințe extinse și obține câștiguri importante din acest joc.

51

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:

Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică cu domiciliul într‑un stat membru, care, pe de o parte, a încheiat cu o societate cu sediul în alt stat membru un contract pentru a juca pocher pe internet ce cuprinde condiții generale stabilite de aceasta din urmă și, pe de altă parte, nu a declarat în mod oficial o astfel de activitate și nici nu a oferit‑o unor terți ca serviciu cu plată, nu își pierde calitatea de „consumator” în sensul acestei dispoziții, chiar dacă această persoană joacă acest joc un număr mare de ore zilnic, deține cunoștințe extinse și obține câștiguri importante din acest joc.