1)

Articolul 5 alineatul (2) privind dreptul de intrare din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (1) trebuie interpretat în sensul că, în conformitate cu directiva respectivă, atât deținerea permisului de ședere valabil prevăzut la articolul 10 din directivă, cât și deținerea permisului de ședere permanentă la care face referire articolul 20 din aceasta scutesc membrul de familie de obligația de a deține o viză la momentul intrării pe teritoriul unui stat membru?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, articolul 5 din Directiva 2004/38 și alineatul (2) al acestuia trebuie interpretate în același sens în cazul în care persoana care este membru de familie al unui cetățean al Uniunii și care nu are cetățenia unui alt stat membru a dobândit dreptul de ședere permanentă în Regatul Unit și acest stat este cel care a eliberat permisul de ședere permanentă? Cu alte cuvinte, deținerea permisului de ședere permanentă prevăzut la articolul 20 din directiva respectivă, eliberat de Regatul Unit, scutește persoana care îl deține de obligația de a obține o viză, independent de faptul că statului respectiv nu i se aplică nici Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt scutiți de această obligație, menționat la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38, și nici Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și la a doua întrebare preliminară, deținerea unui permis de ședere eliberat în conformitate cu articolul 20 din Directiva 2004/38 trebuie considerată în sine o dovadă suficientă în sensul că titularul permisului este membru de familie al unui cetățean al Uniunii și, fără a fi necesară vreo verificare sau certificare suplimentară, acesta este autorizat — în calitate de membru de familie — să intre pe teritoriul altui stat membru și este scutit de obligația de a obține o viză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din directiva respectivă?

4)

În cazul în care Curtea răspunde negativ la a treia întrebare preliminară, articolul 26 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen trebuie interpretat în sensul că transportatorul aerian trebuie să controleze nu numai documentele de călătorie, ci și dacă pasagerul care intenționează să călătorească cu permisul de ședere permanentă prevăzut la articolul 20 din Directiva 2004/38 este efectiv și realmente membru de familie al unui cetățean al Uniunii la momentul intrării?

5)

În cazul în care Curtea răspunde afirmativ la a patra întrebare preliminară,