1)

Articolul 41 alineatul (1) și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, considerentele 2, 25, 27 și 36 ale Directivei 2007/66/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, articolul 1 alineatele (1) și (3) din Directiva 89/665/CEE (2) a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, și, în acest context, principiul securității juridice, ca principiu general de drept al Uniunii, precum și cerința privind eficacitatea și celeritatea căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice împotriva deciziilor autorităților contractante trebuie interpretate în sensul că se opun legislației unui stat membru care, în ceea ce privește contractele de achiziții publice încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, după expirarea termenelor de decădere pentru introducerea unei acțiuni prevăzute de legislația anterioară a statului membru în vederea investigării încălcărilor în domeniul contractelor de achiziții publice săvârșite înainte de intrarea în vigoare a acestei legislații, permite, în general, autorităţii (de supraveghere) competente să inițieze, în termenul prevăzut de respectiva legislație, o procedură de investigare a unei anumite încălcări în materie de achiziții publice și, în consecință, să constate că a fost săvârșită încălcarea, să impună o sancțiune în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice și să aplice consecințele declarări nulității contractului de achiziții publice?

2)

Normele juridice și principiile menționate la prima întrebare – pe lângă exercitarea efectivă a dreptului (subiectiv și personal) la o cale de atac pe care îl au părțile interesate în cadrul procedurii de atribuire a unui contract de achiziții publice – pot fi aplicate dreptului autorităților (de supraveghere) instituite de sistemul juridic al statului membru de a iniția o procedură de cale de atac, care au competența de a detecta și de a investiga din oficiu o încălcare în domeniul achizițiilor publice și al căror rol este de a apăra interesul public?

3)

Rezultă din articolul 83 alineatele (1) și (2) din Directiva 2014/24/UE (3) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (4), că, prin adoptarea unei legi noi, legislația statului membru poate – în scopul apărării intereselor financiare ale Uniunii în materie de achiziții publice – să permită, în general, autorităților (de supraveghere), care sunt abilitate prin sistemul juridic al statului membru să detecteze și să investigheze din oficiu o încălcare în domeniul achizițiilor publice și care au rolul de a apăra interesul public, să investigheze încălcări în domeniul achizițiilor publice săvârșite înainte de intrarea în vigoare a legii respective și să inițieze o procedură, în pofida expirării termenelor de decădere în conformitate cu legislația anterioară?

4)

Atunci când se apreciază – ținând cont de normele juridice și de principiile menționate la prima întrebare – compatibilitatea cu dreptul Uniunii a competenței de investigare conferite autorităților (de supraveghere), descrisă la prima și la a treia întrebare, are vreo importanță care au fost lacunele legale, normative, tehnice sau organice ori obstacolele de altă natură din cauza cărora încălcarea în domeniul achizițiilor publice nu a fost investigată la momentul săvârșirii acesteia?

5)

Articolul 41 alineatul (1) și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, considerentele (2), (25), (27) și (36) ale Directivei 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, articolul 1 alineatele (1) și (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, și, în acest context, principiul securității juridice, ca principiu general de drept al Uniunii, precum și cerința privind eficacitatea și celeritatea căilor de atac disponibile împotriva deciziilor autorităților contractante, precum și principiul proporționalității trebuie interpretate în sensul că – chiar dacă, în lumina acestor principii, competența menționată la prima și la a patra întrebare poate fi conferită autorităților (de supraveghere) care sunt abilitate de sistemul juridic al statului membru să detecteze și să investigheze din oficiu o încălcare în domeniul achizițiilor publice și al căror rol este de a apăra interesul public – instanța națională poate să aprecieze caracterul rezonabil și proporțional al perioadei cuprinse între săvârșirea încălcării, expirarea termenului de introducere a unei acțiuni prevăzut anterior și inițierea procedurii de investigare a încălcării și să deducă din aceasta consecința juridică a ineficienței deciziei atacate sau o altă consecință prevăzută de legislația statului membru?