14.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/23

1)

în cazul în care împrejurarea în discuție în prezentul litigiu, respectiv scurgerea de combustibil pe o pistă de decolare care a condus la închiderea acestei piste, intră în domeniul de aplicare al noțiunii „eveniment” în sensul punctului 22 din Hotărârea din 22 decembrie 2008, Wallentin-Hermann (C-549/07, EU:C:2008:771) sau în cel al noțiunii „împrejurare excepțională” în sensul considerentului (14) al regulamentului menționat, astfel cum a fost interpretată prin Hotărârea din 31 ianuarie 2013, McDonagh (C-12/11, EU:C:2013:43) sau aceste două noțiuni se suprapun;

2)

articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că un eveniment precum cel în discuție în prezentul litigiu, și anume scurgerea de combustibil pe o pistă de decolare care a condus la închiderea acestei piste, trebuie considerat ca fiind un eveniment inerent exercitării normale a activității operatorului de transport aerian și, prin urmare, nu poate fi calificat drept „împrejurare excepțională” care poate exonera operatorul de transport aerian de obligația de a plăti o compensație pasagerilor în cazul unei întârzieri prelungite a unui zbor efectuat de acest avion;

3)

dacă un eveniment precum cel în discuție în prezentul litigiu, și anume scurgerea de combustibil pe o pistă de decolare care a condus la închiderea pistei respective, trebuie considerat ca fiind o „împrejurare excepțională”, trebuie să se deducă de aici că este vorba, în cazul operatorului de transport aerian, despre o „împrejurare excepțională” care nu ar fi putut fi evitată chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile rezonabile?