–

pentru guvernul slovac, de B. Ricziová, în calitate de agent;

–

pentru Comisia Europeană, inițial de A. Tokár și de A. Caeiros, ulterior de A. Tokár, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea subpoziției tarifare 85258091 din Nomenclatura combinată (denumită în continuare „NC”) care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), în versiunile sale care rezultă succesiv din Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008 (JO 2008, L 291, p. 1), din Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009 (JO 2009, L 287, p. 1), din Regulamentul (UE) nr. 861/2010 al Comisiei din 5 octombrie 2010 (JO 2010, L 284, p. 1), din Regulamentul (UE) nr. 1006/2011 al Comisiei din 27 septembrie 2011 (JO 2011, L 282, p. 1, rectificare în JO 2011, L 290, p. 6) și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012 (JO 2012, L 304, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între DHL Logistics (Slovakia) spol. s r. o. (denumită în continuare „DHL”), pe de o parte, și Finančné riaditeľstvo Slovenskej republiky (Direcția de finanțe a Republicii Slovace, denumită în continuare „Direcția de finanțe”), pe de altă parte, cu privire la clasificarea tarifară a camerelor video digitale.

3

Din dosarul înaintat Curții reiese că versiunile NC aplicabile situației de fapt din cauza principală sunt cele aferente anilor 2009-2012, rezultate din Regulamentul nr. 1031/2008, din Regulamentul nr. 948/2009, din Regulamentul nr. 861/2010, din Regulamentul nr. 1006/2011, precum și din Regulamentul de punere în aplicare nr. 927/2012. Dispozițiile NC aplicabile în cauza principală au rămas însă identice de la o versiune a NC la alta.

4

Regulile generale pentru interpretarea NC, care figurează în partea I secțiunea I subsecțiunea A din aceasta, prevăd:

„Clasificarea mărfurilor în [NC] se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

[…]

5

Partea a II‑a din NC, intitulată „Tabelul drepturilor”, cuprinde o secțiune XVI, intitulată „Mașini și aparate, echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune și părți și accesorii ale acestor aparate”.

6

Nota 3, care figurează sub titlul secțiunii respective, are următorul cuprins:

„Cu excepția cazului în care există dispoziții contrare, combinațiile de mașini de tipuri diferite destinate să funcționeze împreună și care constituie un singur corp, precum și mașinile proiectate pentru a asigura două sau mai multe funcții diferite, alternative sau complementare, se clasifică după funcția principală care caracterizează ansamblul.”

7

Capitolul 85 din NC, care figurează la secțiunea amintită anterior din această nomenclatură, este intitulat „Mașini, aparate și echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de televiziune de înregistrat sau de reprodus imagine și sunet; părți și accesorii ale acestor aparate”. Acest capitol cuprinde următoarele poziții și subpoziții:

8

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) prima liniuță și cu articolul 10 din Regulamentul nr.°2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr.°254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO 2000, L 28, p. 16, Ediție specială, 02/vol. 12, p. 33), Comisia Europeană, asistată de Comitetul Codului vamal, adoptă măsurile referitoare la aplicarea NC în ceea ce privește clasificarea mărfurilor. Regulamentul (CE) nr. 1231/2007 al Comisiei din 19 octombrie 2007 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO 2007, L 279, p. 3) a fost adoptat în temeiul primului dintre cele două articole menționate.

9

Anexa la Regulamentul nr. 1231/2007 clasifică în NC mărfurile desemnate în prima coloană a tabelului care figurează în aceasta la codul corespunzător indicat în a doua coloană a acestui tabel, în temeiul motivațiilor indicate în a treia coloană a tabelului. În ceea ce privește subpozițiile 85258030 și 85258091, același tabel este redat astfel:

10

Notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene (JO 2011, C 137, p. 1) se referă la NC în versiunea care rezultă din Regulamentul nr. 861/2010 (denumite în continuare „Notele explicative ale NC”). Acestea sunt totuși relevante în ceea ce privește cauza principală, din moment ce, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 3 din prezenta hotărâre, textul poziției 8525, precum și al subpozițiilor 85258030 și 85258091 din NC a rămas identic în urma modificărilor aduse acestei nomenclaturi prin Regulamentul nr. 1006/2011, precum și prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 927/2012. Notele explicative ale NC referitoare la aceste poziții și subpoziții au următorul cuprins:

11

Din dosarul de care dispune Curtea reiese că, între anii 2009 și 2012, DHL a importat mărfuri identificate în declarația vamală drept „camere video digitale” (denumite în continuare „mărfurile în cauză”), încadrate la subpoziția 85258091 din NC, care privește „Camere video cu înregistrare capabile să înregistreze numai sunetele și imaginile captate de o cameră de televiziune” și căreia i se aplică o rată a taxelor vamale de 4,9 %.

12

La 13 noiembrie 2012, DHL a sesizat Colný úrad Trnava (Biroul vamal din Trnava, Slovacia), (denumit în continuare „biroul vamal”) cu 35 de cereri de rambursare a taxelor la import puse în sarcina sa prin decizii adoptate în cadrul procedurii vamale, invocând că mărfurile în cauză ar fi trebuit să fie clasificate la subpoziția 85258030 din NC, care se referă la „Aparate fotografice digitale” și la care se aplică o cotă zero de taxe la import.

13

Întrucât biroul vamal a respins aceste cereri, DHL a formulat o acțiune la Direcția de finanțe.

14

Prin decizia din 5 iunie 2017, această autoritate națională a respins acțiunea și, prin urmare, a confirmat deciziile biroului vamal. În aceste condiții, DHL a formulat o acțiune având ca obiect anularea acestei decizii a Direcției de finanțe la instanța de trimitere, Krajský súd v Trnave (Curtea Regională din Trnava, Slovacia).

15

Această instanță arată că mărfurile în cauză sunt aparate care combină mai multe funcții. Acestea pot în fapt, pe de o parte, să facă înregistrări video cel puțin 30 de minute neîntrerupte, la o rezoluție a imaginii de 720 × 576 pixeli la 50 de imagini pe secundă, și în cursul cărora utilizatorul poate activa o funcție „zoom”. Pe de altă parte, aceste aparate permit de asemenea captarea și înregistrarea imaginilor statice la o calitate a rezoluției de 800 × 600 pixeli sau chiar de 1600 × 1200 pixeli pentru anumite serii de modele. Instanța de trimitere mai arată că înregistrările video și imaginile statice sunt stocate pe un card de memorie.

16

Pentru a determina clasificarea tarifară a mărfurilor în cauză, în opinia instanței de trimitere trebuie să se respecte regulile generale de interpretare a NC coroborate cu notele din secțiunea XVI din aceasta din urmă și în special cu nota 3, astfel cum sunt menționate la punctele 4, 5 și, respectiv, 6 din prezenta hotărâre. Astfel, este vorba despre determinarea funcției principale care caracterizează aceste mărfuri, ținând seama de textul subpozițiilor și al notelor în discuție din NC.

17

Or, dezacordul dintre părțile din litigiul principal ar viza tocmai funcția principală a mărfurilor în cauză.

18

DHL apreciază în esență că aceste mărfuri, care permit captarea și înregistrarea de secvențe video de o calitate superioară rezoluției de 720 × 576 pixeli – adică o calitate inferioară rezoluției prevăzute în anexa la Regulamentul nr. 1231/2007 pentru a le clasifica la subpoziția 85258091 din NC –, sunt „aparate fotografice digitale” care se încadrează la subpoziția 85258030 din această nomenclatură, dat fiind că funcția lor principală este de a capta și de a înregistra imagini statice.

19

În susținerea poziției sale, DHL arată în special că, având în vedere „informațiile tarifare obligatorii” emise pentru aceste mărfuri în diferite state membre, și anume, printre altele, în Țările de Jos, în Regatul Unit și în Franța, mărfurile în cauză ar fi trebuit să fie clasificate la subpoziția 85258030 din NC ca „aparate fotografice digitale”.

20

Potrivit Direcției de finanțe, mărfurile în cauză generează imagini statice cu rezoluție scăzută, și anume doar de 1600 × 1200 pixeli sau chiar numai de 800 × 600 de pixeli în cazul anumitor serii de modele. Prin urmare, nu se poate afirma că funcția lor principală ar fi captarea și înregistrarea de imagini statice. Aceste mărfuri ar trebui deci să fie clasificate drept „camere video cu înregistrare” încadrate la subpoziția tarifară 85258091 din NC. Pe de altă parte, singurul criteriu îndeplinit de mărfurile menționate pentru a fi clasificate la subpoziția 85258030 din aceasta drept „aparate fotografice digitate” ar fi calitatea inferioară rezoluției de 800 × 600 pixeli atunci când aparatul este utilizat pentru captarea și înregistrarea secvențelor video.

21

Potrivit instanței de trimitere, mărfurile în cauză îndeplinesc toate criteriile care permit clasificarea lor la subpoziția 85258091 din NC drept „camere video cu înregistrare”, cu excepția unui criteriu, și anume cel privind calitatea rezoluției atunci când aparatul este utilizat pentru captarea și înregistrarea de secvențe video. În aceste condiții, acest criteriu ar fi considerat fundamental de Notele explicative ale NC pentru a clasifica mărfurile menționate la subpoziția 85258030 din această nomenclatură ca „aparate fotografice digitale”.

22

În aceste condiții, Krajský súd v Trnave (Curtea Regională din Trnava) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Subpoziția 85258091 din [NC] […] trebuie interpretată în sensul că pot fi clasificate la această subpoziție și mărfuri precum camerele video digitale în discuție în prezenta cauză, deși acestea au capacitatea de a capta și de a înregistra secvențe video doar la o rezoluție mai mică de 800 × 600 de pixeli, mai exact de 720 × 576 de pixeli, luând în considerare că cealaltă funcție a acestora – captarea și înregistrarea de imagini statice – este limitată la o rezoluție a imaginilor statice de 1600 × 1200 de pixeli (1,92 megapixeli)?”

23

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă NC trebuie interpretată în sensul că acele camere video digitale care au funcție dublă, și anume captarea și înregistrarea atât a imaginilor statice, cât și a secvențelor video, se încadrează la subpoziția 85258091 din NC drept „camere video cu înregistrare”, deși, în ceea ce privește secvențele video, aceste camere permit doar captarea și înregistrarea unor astfel de secvențe grație unei calități inferioare rezoluției de 800 × 600 pixeli.

24

Trebuie subliniat mai întâi că, atunci când Curtea este sesizată cu o trimitere preliminară în materia clasificării tarifare, rolul său constă mai curând în a oferi clarificări instanței naționale cu privire la criteriile a căror punere în aplicare îi va permite acesteia din urmă să clasifice în mod corect în NC produsele în discuție decât în a efectua ea însăși această clasificare, cu atât mai mult cu cât Curtea nu dispune în mod necesar de toate elementele indispensabile în această privință. Astfel, instanța națională este, în orice caz, mai în măsură să efectueze clasificarea respectivă (Hotărârea din 16 februarie 2006, Proxxon, C‑500/04, EU:C:2006:111, punctul 23, Hotărârea din 22 noiembrie 2012, Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, EU:C:2012:745, punctul 61, precum și Ordonanța din 22 octombrie 2014, Mineralquelle Zurzach, C‑139/14, EU:C:2014:2313, punctul 28).

25

În primul rând, trebuie amintit că din jurisprudența constantă a Curții rezultă că, în interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie să aibă în vedere, în general, caracteristicile și proprietățile obiective ale acestora, astfel cum sunt definite în textul poziției din NC și al notelor de secțiuni sau de capitole din aceasta (Hotărârea din 26 septembrie 2000, Eru Portuguesa, C‑42/99, EU:C:2000:501, punctul 13, precum și Hotărârea din 5 martie 2015, Vario Tek, C‑178/14, nepublicată, EU:C:2015:152, punctul 21 și jurisprudența citată).

26

În al doilea rând, Curtea a statuat de asemenea că destinația produsului poate constitui un criteriu obiectiv de clasificare, în măsura în care este inerentă produsului respectiv, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcție de caracteristicile și de proprietățile obiective ale acestuia (Hotărârea din 15 mai 2019, Korado, C‑306/18, EU:C:2019:414, punctul 37 și jurisprudența citată). Printre elementele pertinente în această privință trebuie avute în vedere atât utilizarea căreia îi este destinat produsul de către fabricant, cât și modalitățile și locul utilizării acestuia (Hotărârea din 2 mai 2019, Onlineshop, C‑268/18, EU:C:2019:353, punctul 29 și jurisprudența citată).

27

În al treilea rând, clasificarea tarifară a unui produs trebuie efectuată ținând seama de funcția principală a acestuia. Astfel, nota 3 din secțiunea XVI din partea II din NC prevede în special că un echipament tehnic care asigură mai multe funcții trebuie clasificat potrivit funcției principale care o caracterizează (Hotărârea din 11 iunie 2015, Amazon EU, C‑58/14, EU:C:2015:385, punctul 23). Curtea a precizat în această privință că este necesar să se ia în considerare ceea ce este principal sau accesoriu în percepția consumatorului (Hotărârea din 2 mai 2019, Onlineshop, C‑268/18, EU:C:2019:353, punctul 31 și jurisprudența citată).

28

În ceea ce privește mărfurile în cauză, din cererea de decizie preliminară reiese că acestea au o funcție dublă, și anume captarea și înregistrarea atât a imaginilor statice, cât și a secvențelor video.

29

Este necesar să se arate, astfel cum au procedat guvernul slovac și Comisia în observațiile lor scrise, că, având în vedere proprietățile tehnice ale acestor mărfuri, se pare că funcția lor principală constă în captarea și înregistrarea secvențelor video, astfel încât acestea ar trebui clasificate la subpoziția 85258091 din NC drept „camere video cu înregistrare”, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

30

Astfel, din dosarul aflat la dispoziția Curții reiese că, în primul rând, deși calitatea rezoluției imaginilor statice captate și înregistrate este relativ scăzută, și anume 1600 × 1200 pixeli sau chiar 800 × 600 pixeli pentru anumite serii de modele, calitatea de rezoluție a secvențelor video captate și înregistrate, respectiv 720 × 576 pixeli, precum și viteza de captare, mai exact 50 de imagini pe secundă, corespund calității unui DVD standard. În al doilea rând, proprietățile tehnice ale mărfurilor menționate, în special forma și vizorul lor rabatabil, le conferă mai curând aspectul unor camere video cu înregistrare decât aspectul unor aparate fotografice digitale. În al treilea rând, toate mărfurile în cauză au fost propuse spre vânzare drept camere video digitale cu funcția principală de captare și de înregistrare a secvențelor video. În al patrulea rând, se pare că fabricantul a prezentat el însuși aceste mărfuri în prospectele de utilizare drept camere video digitale, având drept grup‑țintă persoane care efectuează înregistrări video pentru a le face publice pe YouTube.

31

Pe de altă parte, guvernul slovac și Comisia subliniază, în mod întemeiat, în observațiile lor scrise că faptul că mărfurile în cauză nu îndeplinesc parametrul legat de calitatea înregistrării, care figurează în Notele explicative ale NC, pentru a putea fi clasificate la subpoziția 85258091 din această nomenclatură drept „camere video cu înregistrare”, mai precis că nu sunt în măsură să înregistreze secvențe video care să beneficieze de o calitate a rezoluției de cel puțin 800 × 600 pixeli, nu înseamnă totuși că aceste mărfuri ar trebui clasificate în mod automat la subpoziția 85258030 din NC ca „aparate fotografice digitale”.

32

În această privință, trebuie amintit, pe de o parte, că Notele explicative ale NC, deși contribuie într‑o manieră importantă la interpretarea domeniului de aplicare al diferitor poziții tarifare, nu au forță juridică obligatorie (a se vedea, în acest sens, în special Hotărârea din 6 septembrie 2018, Kreyenhop & Kluge, C‑471/17, EU:C:2018:681, punctul 38 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 16 mai 2019, Estron, C‑138/18, EU:C:2019:419, punctul 57 și jurisprudența citată).

33

Pe de altă parte, un astfel de fapt este lipsit de impact asupra funcției principale a mărfurilor în cauză, astfel cum este determinată de caracteristicile lor obiective.

34

În sfârșit, referitor la faptul că instanța de trimitere arată că dezacordul dintre părțile din litigiul principal privește aspectul dacă mărfurile în cauză corespund unor aparate fotografice digitale sau unor camere video digitale (camere video cu înregistrare), în sensul anexei la Regulamentul nr. 1231/2007, reiese din jurisprudența Curții, pe de o parte, că un astfel de regulament de clasificare este adoptat de Comisie atunci când clasificarea în NC a unui anumit produs poate pune o dificultate sau poate face obiectul unei controverse și, pe de altă parte, că un astfel de regulament are o aplicabilitate generală din moment ce se aplică nu doar unui operator particular, ci și întregii game de produse identice cu produsul care a făcut obiectul acestei clasificări (Hotărârea din 19 februarie 2009, Kamino International Logistics, C‑376/07, EU:C:2009:105, punctul 63).

35

Or, astfel cum subliniază în mod întemeiat guvernul slovac și Comisia în observațiile lor scrise, produsele care au făcut obiectul unei clasificări în Regulamentul nr. 1231/2007, cum sunt cele menționate la punctele 3-5 din tabelul anexat la acest regulament, nu sunt identice cu mărfurile în cauză. Astfel, aparatele fotografice digitale vizate de aceste dispoziții diferă de mărfurile în cauză în special prin faptul că permit înregistrarea, pe de o parte, a imaginilor statice de calitate mai ridicată și, pe de altă parte, a unor secvențe video cu o rezoluție mai mică și la o viteză de 30 de imagini pe secundă, în timp ce mărfurile în cauză permit înregistrarea de secvențe video la o viteză de 50 de imagini pe secundă.

36

Desigur, rezultă din jurisprudență că aplicarea prin analogie a unui regulament de clasificare produselor similare cu cele vizate de acest regulament favorizează o interpretare coerentă a NC, precum și egalitatea de tratament a operatorilor (Hotărârea din 4 martie 2004, Krings, C‑130/02, EU:C:2004:122, punctul 35).

37

Cu toate acestea, o astfel de aplicare prin analogie nu este necesară și nici posibilă atunci când Curtea, prin răspunsul său la o întrebare preliminară, a furnizat instanței de trimitere toate elementele necesare pentru clasificarea unui produs la poziția adecvată din NC (Hotărârea din 12 aprilie 2018, Medtronic, C‑227/17, EU:C:2018:247, punctul 59 și jurisprudența citată).

38

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că NC trebuie interpretată în sensul că acele camere video digitale care au funcție dublă, și anume captarea și înregistrarea atât a imaginilor statice, cât și a secvențelor video, se încadrează la subpoziția 85258091 din aceasta drept „camere video cu înregistrare”, deși, în ceea ce privește secvențele video, aceste camere permit doar captarea și înregistrarea unor astfel de secvențe ca urmare a unei calități inferioare rezoluției de 800 × 600 pixeli, dat fiind că funcția principală a acestor camere video digitale este de a capta și de a înregistra astfel de secvențe, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

39

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunile sale care rezultă succesiv din Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008, din Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009, din Regulamentul (UE) nr. 861/2010 al Comisiei din 5 octombrie 2010, din Regulamentul (UE) nr. 1006/2011 al Comisiei din 27 septembrie 2011 și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012, trebuie interpretată în sensul că acele camere video digitale care au funcție dublă, și anume captarea și înregistrarea atât a imaginilor statice, cât și a secvențelor video, se încadrează la subpoziția 85258091 din aceasta drept „camere video cu înregistrare”, deși, în ceea ce privește secvențele video, aceste camere permit doar captarea și înregistrarea unor astfel de secvențe ca urmare a unei calități inferioare rezoluției de 800 × 600 pixeli, dat fiind că funcția principală a acestor camere video digitale este de a capta și de a înregistra astfel de secvențe, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.