–

pentru Wagram Invest SA, de B. Paquot și de J. Terfve, avocați;

–

pentru guvernul belgian, de C. Pochet, de J.‑C. Halleux și de P. Cottin, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul german, inițial de J. Möller, de U. Bartl, de M. Hellmann și de T. Henze, iar ulterior de J. Möller, de U. Bartl și de M. Hellmann, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul austriac, de J. Schmoll și de G. Hesse, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de H. Støvlbæk, de N. Gossement și de C. Perrin, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Celei de a patra directive 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului [44 alineatul (2) litera (g) CE] privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (JO 1978, L 222, p. 11, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 21).

2

Această cerere a fost prezentată în cadrul unui litigiu între Wagram Invest SA, pe de o parte, și État belge (statul belgian), pe de altă parte, cu privire la impozitul pe profit datorat de această societate pentru exercițiile fiscale 2000 și 2001.

3

Al treilea considerent al Directivei 78/660 are următorul cuprins:

„întrucât este necesar […] să se prevadă în cadrul Comunității condiții juridice echivalente minime în ceea ce privește extinderea informațiilor financiare care ar trebui aduse la cunoștința publicului de către societăți comerciale concurente.”

4

Potrivit articolului 2 din această directivă:

„[…]

(3)   Conturile anuale oferă o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare, precum și a rezultatelor societății.

(4)   Dacă punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă în sensul alineatului (3), trebuie furnizate informații suplimentare.

(5)   Dacă, în cazuri excepționale, aplicarea unei dispoziții din prezenta directivă se dovedește contrară obligației prevăzute la alineatul (3), trebuie să se facă o derogare de la dispoziția în cauză, pentru a se oferi o imagine fidelă în sensul alineatului (3). Orice astfel de derogare trebuie menționată în anexa la situația financiară anuală, împreună cu o explicație a motivelor sale și o declarație privind efectele derogării în cauză asupra patrimoniului, asupra situației financiare și asupra rezultatelor. Statele membre pot să precizeze cazurile excepționale și să prevadă regimul derogatoriu corespunzător.

[…]”

5

Articolul 31 alineatul (1) din directiva menționată prevede:

„Statele membre se asigură că posturile care figurează în conturile anuale sunt evaluate în conformitate cu următoarele principii generale:

[…]

[…]”

6

Potrivit articolului 32 din aceeași directivă:

„Evaluarea posturilor din conturile anuale se face în conformitate cu dispozițiile articolelor 34-42, pe baza principiului prețului de achiziție sau al costului de producție.”

7

Articolul 35 din Directiva 78/660 prevede:

„(1)   

(2)   Prețul de achiziție se calculează prin adăugarea cheltuielilor conexe la prețul de cumpărare.

(3)   

(4)   Dobânzile pentru capitalurile împrumutate pentru a finanța producția de active fixe poate fi inclusă în costurile de producție în măsura în care aceste dobânzi privesc perioada de fabricație. În acest caz, includerea dobânzii în cauză în activ trebuie menționată în anexa la situația financiară.”

8

Articolul 24 din arrêté royal du 30 janvier 2001 portant exécution du code des sociétés (Decretul regal din 30 ianuarie 2001 de punere în aplicare a Codului societăților, Moniteur belge din 6 februarie 2001, p. 3008, denumit în continuare „Decretul regal din 30 ianuarie 2001”) prevede:

„Conturile anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare, precum și a rezultatului societății.

În cazul în care aplicarea dispozițiilor prezentului titlu nu este suficientă pentru a îndeplini această cerință, trebuie furnizate informații suplimentare în anexă.”

9

Articolul 29 primul paragraf din acest decret regal, care figurează în capitolul II din acesta, intitulat „Norme de evaluare”, prevede:

„În cazul excepțional în care aplicarea normelor de evaluare prevăzute de prezentul capitol nu ar conduce la respectarea dispozițiilor articolului 24 [primul paragraf], trebuie să se facă o derogare de la acestea prin aplicarea articolului menționat.”

10

Articolul 35 din decretul regal menționat prevede:

„Fără a aduce atingere aplicării articolelor 29, 57, 67, 69, 71, 73 și 77, elementele de activ sunt evaluate la valoarea lor de achiziție și sunt înregistrate în bilanț la aceeași valoare, după deducerea amortizărilor și a deprecierilor aferente.

Prin valoare de achiziție trebuie să se înțeleagă fie prețul de achiziție definit la articolul 36, fie costul de producție definit la articolul 37, fie valoarea aportului definită la articolul 39.”

11

Potrivit articolului 67 alineatul 2 din Decretul regal din 30 ianuarie 2001:

„Înregistrarea în bilanț a creanțelor la valoarea lor nominală este însoțită de înregistrarea în conturi de regularizare a pasivului și de înregistrarea la rezultate prorata temporis pe baza dobânzilor compuse:

[…]

c) a scontului creanțelor care nu sunt purtătoare de dobânzi sau care sunt însoțite de o dobândă anormal de mică, atunci când aceste creanțe:

1° sunt rambursabile la o dată îndepărtată de peste un an, începând de la intrarea lor în patrimoniul societății, și

2° sunt aferente fie sumelor înregistrate ca produse în contul de profit și pierdere, fie prețului de cesiune a imobilizărilor sau a ramurilor de activitate.

[…]”

12

În temeiul articolului 77 din acest decret regal, articolul 67 din acesta se aplică prin analogie datoriilor de natură și de durată corespunzătoare.

13

Printr‑o convenție din 10 ianuarie 1997, Wagram Invest, care are sediul social în Belgia și care era denumită, la data faptelor în discuție în litigiul principal, SCRL HDB de promovare și de administrare, a dobândit de la administratorul său acțiuni ale societății IENA SA la un preț de 24000000 de franci belgieni (BEF) (594944,45 euro), plătibil în 16 rate semestriale de 1500000 BEF (37184,02 euro), fără dobânzi, ultima rată semestrială fiind datorată la 10 iulie 2004.

14

Printr‑o a doua convenție, din 10 martie 1999, Wagram Invest a achiziționat de la administratorul său alte acțiuni ale societății IENA la un preț de 31760400 BEF (787319,75 euro), plătibil în 12 rate semestriale de 2646700 BEF (65609,97 euro), fără dobânzi.

15

Prețul care a servit drept bază pentru aceste două convenții de cesiune a acțiunilor societății IENA corespunde prețului plătit de acționarii acestei societăți atunci când subscriseseră la majorarea de capital, cu puțin timp înainte.

16

Pentru a contabiliza respectivele operațiuni de cumpărare de acțiuni, Wagram Invest a prezentat următoarele înscrisuri contabile:

17

La încheierea exercițiului fiscal 2000, Wagram Invest a înregistrat în contabilitate o cotă de cheltuieli de 1970339 BEF (48843,42 euro), și anume1 000 506 BEF (24801,89 euro) pentru acțiunile achiziționate în cursul anului 1997 și 969833 BEF (24041,53 euro) pentru cele achiziționate în cursul anului 1999.

18

La încheierea exercițiului fiscal 2001, Wagram Invest a înregistrat în contabilitate o cotă de cheltuieli de 2676318 BEF (66344,19 euro), și anume 843090 BEF (20899,65 euro) pentru acțiunile achiziționate în cursul anului 1997 și 1833228 BEF (45444,53 euro) pentru cele achiziționate în cursul anului 1999.

19

Rata de scont reținută pentru actualizare era ca a pieței aplicabilă unor astfel de datorii la momentul intrării lor în patrimoniu, și anume 8 %.

20

În urma unui control, administrația fiscală belgiană a considerat că trebuie să respingă cheltuielile privind scontul înregistrate și deduse pentru anii fiscali 2000 și 2001 și, în pofida dezacordului Wagram Invest, i‑a adresat o decizie de impunere la 28 octombrie 2002.

21

Pe această bază, administrația fiscală a impus societății Wagram Invest două contribuții suplimentare la impozitul pe profit pentru anii 2000 și 2001, la 20 noiembrie 2002 și, respectiv, la 18 noiembrie 2002.

22

Întrucât reclamația formulată de Wagram Invest la 18 februarie 2003 nu a condus la o decizie a directorului acestei administrații în termenul aplicabil de șase luni, această societate a sesizat tribunal de première instance de Namur (Tribunalul de Primă Instanță din Namur, Belgia) cu o acțiune la 10 martie 2005.

23

Prin hotărârea din 20 decembrie 2007, această instanță a declarat nefondată cererea de anulare a deciziei administrației fiscale și a confirmat temeinicia contribuțiilor suplimentare de impozit contestate.

24

Wagram Invest a formulat apel împotriva acestei hotărâri în fața cour d’appel de Liège (Curtea de Apel din Liège, Belgia), care, printr‑o hotărâre din 14 octombrie 2011, a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță.

25

Wagram Invest a formulat recurs la 2 iulie 2014. Cour de cassation (Curtea de Casație, Belgia) a casat, printr‑o hotărâre din 11 martie 2016, hotărârea cour d’appel de Liège (Curtea de Apel din Liège) și a trimis cauza spre rejudecare la cour d’appel de Mons (Curtea de Apel din Mons, Belgique).

26

Deși această din urmă instanță admite că metoda de contabilizare utilizată de Wagram Invest este conformă cu dispozițiile dreptului belgian, în special cu articolul 77 din Decretul regal din 30 ianuarie 2001, ea ridică problema dacă o asemenea metodă este conformă cu articolul 2 alineatele (3)-(5) din Directiva 78/660 coroborat cu articolul 32 din această directivă.

27

În aceste condiții, cour d’appel de Mons (Curtea de Apel din Mons) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

28

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că litigiul principal este de natură fiscală. Or, Directiva 78/660, a cărei interpretare este solicitată în speță, nu are ca obiect stabilirea condițiilor în care conturile anuale ale societăților pot sau trebuie să servească drept bază pentru stabilirea de către autoritățile fiscale din statele membre a bazei de impozitare și a cuantumului taxelor, precum impozitul pe profit în discuție în litigiul principal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2013, GIMLE, C‑322/12, EU:C:2013:632, punctul 28).

29

Cu toate acestea, Curtea a recunoscut că conturile anuale pot fi utilizate de statele membre ca bază de referință în scopuri fiscale, cum se întâmplă în dreptul belgian (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2013, GIMLE, C‑322/12, EU:C:2013:632, punctele 27 și 28, precum și Hotărârea din 15 iunie 2017, Immo Chiaradia și Docteur De Bruyne, C‑444/16 și C‑445/16, EU:C:2017:465, punctul 33).

30

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, în cazul achiziționării de către o societate pe acțiuni a unei imobilizări financiare pentru care plata prețului este prevăzută în mod eșalonat pe termen lung, fără dobânzi, în condiții care se aseamănă cu cele ale unui împrumut, principiul imaginii fidele enunțat la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 78/660 trebuie interpretat în sensul că se opune utilizării unei metode de contabilizare care prevede înregistrarea în debitul contului de profit și pierdere a unui scont legat de datoria cu termen de rambursare de peste un an, care nu este purtătoare de dobânzi, referitoare la această achiziție, și înregistrarea prețului de achiziție a acestei imobilizări în activul bilanțului, după deducerea scontului menționat.

31

Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că Directiva 78/660, potrivit celui de al treilea considerent al său, nu urmărește decât să stabilească condiții minime în ceea ce privește întinderea informațiilor financiare care ar trebui aduse la cunoștința publicului (Hotărârea din 3 octombrie 2013, GIMLE, C‑322/12, EU:C:2013:632, punctul 29 și jurisprudența citată).

32

Respectarea principiului imaginii fidele constituie obiectivul primordial al Directivei 78/660. Potrivit acestui principiu, care figurează la articolul 2 alineatul (3) din această directivă, conturile anuale oferă o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare, precum și a rezultatelor societății (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2013, GIMLE, C‑322/12, EU:C:2013:632, punctul 30 și jurisprudența citată).

33

În această privință, Curtea a statuat că principiul menționat impune, pe de o parte, ca conturile să reflecte activitățile și operațiunile pe care ar trebui să le descrie și, pe de altă parte, ca informațiile contabile să fie date în forma considerată cea mai valabilă și mai adaptată pentru satisfacerea nevoii de informații a terților, fără a aduce atingere intereselor societății vizate (Hotărârea din 14 septembrie 1999, DE + ES Bauunternehmung, C‑275/97, EU:C:1999:406, punctul 27).

34

Curtea a precizat, de altfel, că aplicarea principiului imaginii fidele trebuie să fie ghidată, în măsura posibilului, de principiile generale care figurează la articolul 31 din Directiva 78/660, în cadrul cărora principiul prudenței, prevăzut la articolul 31 alineatul (1) litera (c) din această directivă, prezintă o importanță deosebită (Hotărârea din 3 octombrie 2013, GIMLE, C‑322/12, EU:C:2013:632, punctul 32 și jurisprudența citată).

35

În temeiul dispozițiilor articolului 31 alineatul (1) litera (c) din Directiva 78/660, luarea în considerare a tuturor elementelor – beneficii realizate, cheltuieli, produse, riscuri și pierderi – care sunt în mod real aferente exercițiului vizat permite să se asigure respectarea principiului imaginii fidele (Hotărârea din 3 octombrie 2013, GIMLE, C‑322/12, EU:C:2013:632, punctul 33 și jurisprudența citată).

36

Pe de altă parte, principiul imaginii fidele trebuie de asemenea să fie interpretat în lumina principiului enunțat la articolul 32 din Directiva 78/660, în temeiul căruia evaluarea posturilor din conturile anuale se întemeiază pe principiul prețului de achiziție sau al costului de producție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2013, GIMLE, C‑322/12, EU:C:2013:632, punctul 34).

37

În temeiul acestui articol, imaginea fidelă pe care trebuie să o ofere conturile anuale ale unei societăți se întemeiază pe o evaluare a activelor nu pe baza valorii lor reale, ci pe baza costului lor istoric (Hotărârea din 3 octombrie 2013, GIMLE, C‑322/12, EU:C:2013:632, punctul 35).

38

În speță, atunci când un contract de achiziție a unei imobilizări financiare prevede plata prețului în mod eșalonat pe termen lung, fără dobânzi, legiuitorul belgian a considerat că operațiunea de achiziționare, care este în mod formal unică, reprezintă o operațiune constituită în realitate din două elemente, și anume, pe de o parte, achiziția propriu‑zisă a imobilizării financiare și, pe de altă parte, o operațiune de împrumut implicită.

39

În aceste împrejurări, valoarea nominală a prețului plătit pentru achiziția imobilizării financiare, care corespunde costului istoric al acestei imobilizări, include, în realitate, două elemente, și anume: pe de o parte, valoarea actualizată a prețului de achiziție a imobilizării, care corespunde prețului de cumpărare fără dobânzile implicite ale împrumutului, și, pe de altă parte, un cuantum corespunzător acestor dobânzi implicite.

40

Astfel, metoda de contabilizare din cauza principală, întrucât prevede, pe de o parte, înregistrarea în activ a valorii actualizate a prețului plătit pentru imobilizarea financiară, și anume valoarea nominală fără dobânzile implicite, și, pe de altă parte, înregistrarea în contul de regularizare a unui scont care reprezintă dobânzile implicite, al căror cuantum corespunde diferenței dintre valoarea nominală a datoriei contractate pentru achiziția imobilizării și valoarea actualizată a acestei datorii, oferă o imagine fidelă a celor două elemente ale acestei operațiuni.

41

După cum subliniază Comisia Europeană, această metodă de contabilizare, atunci când este aplicată în condiții normale de piață, face să prevaleze substanța operațiunii asupra formei acesteia, conducând la o înscriere în conturi a valorii activului imobilizat cu respectarea principiului imaginii fidele, pe baza unei evaluări care ține seama de ansamblul factorilor pertinenți, printre care se numără, în speță, cheltuielile financiare, chiar dacă aceste cheltuieli, fiind implicite, nu reies formal din valoarea nominală a prețului de achiziție a activului vizat.

42

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că, în cazul unei operațiuni de achiziție de către o societate pe acțiuni a unei imobilizări financiare, pentru care plata prețului este prevăzută în mod eșalonat pe termen lung, fără dobânzi, în condiții care se aseamănă cu cele ale unui împrumut, principiul imaginii fidele enunțat la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 78/660 trebuie interpretat în sensul că nu se opune utilizării unei metode de contabilizare care prevede înregistrarea în debitul contului de profit și pierdere a unui scont, la rata pieței, legat de datoria cu termen de rambursare de peste un an, care nu este purtătoare de dobânzi, referitoare la această achiziție, și înregistrarea prețului de achiziție a acestei imobilizări în activul bilanțului, după deducerea scontului menționat.

43

Ținând seama de răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la cea de a doua și la cea de a treia întrebare.

44

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

În cazul unei operațiuni de achiziție de către o societate pe acțiuni a unei imobilizări financiare, pentru care plata prețului este prevăzută în mod eșalonat pe termen lung, fără dobânzi, în condiții care se aseamănă cu cele ale unui împrumut, principiul imaginii fidele enunțat la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului [44 alineatul (2) litera (g) CE] privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale trebuie interpretat în sensul că nu se opune utilizării unei metode de contabilizare care prevede înregistrarea în debitul contului de profit și pierdere a unui scont, la rata pieței, legat de datoria cu termen de rambursare de peste un an, care nu este purtătoare de dobânzi, referitoare la această achiziție, și înregistrarea prețului de achiziție a acestei imobilizări în activul bilanțului, după deducerea scontului menționat.