Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62018CA0220

    Cauza C-220/18 PPU: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 25 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen – Germania) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui ML [„Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgenţă – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Mandat european de arestare – Decizia-cadru 2002/584/JAI – Articolul 1 alineatul (3) – Procedurile de predare între statele membre – Condiții de executare – Motive de neexecutare – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 4 – Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante – Condiții de detenție în statul membru emitent – Întinderea examinării efectuate de autoritățile judiciare de executare – Existența unei căi de atac în statul membru emitent – Asigurare furnizată de autoritățile din acest stat membru]

    JO C 328, 17.9.2018, p. 23–23 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    17.9.2018   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 328/23


    Hotărârea Curții (Camera întâi) din 25 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen – Germania) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui ML

    (Cauza C-220/18 PPU) (1)

    ([„Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgenţă - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Articolul 1 alineatul (3) - Procedurile de predare între statele membre - Condiții de executare - Motive de neexecutare - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 4 - Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante - Condiții de detenție în statul membru emitent - Întinderea examinării efectuate de autoritățile judiciare de executare - Existența unei căi de atac în statul membru emitent - Asigurare furnizată de autoritățile din acest stat membru])

    (2018/C 328/29)

    Limba de procedură: germana

    Instanța de trimitere

    Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen

    Părțile din procedura principală

    ML

    Cu participarea: Generalstaatsanwaltschaft Bremen

    Dispozitivul

    Articolul 1 alineatul (3), articolul 5 și articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, atunci când autoritatea judiciară de executare dispune de elemente care atestă existența unor deficiențe sistemice sau generalizate privind condițiile de detenție în cadrul penitenciarelor din statul membru emitent, a căror exactitate este de competența instanței de trimitere să o verifice ținând seama de toate datele actualizate disponibile:

    autoritatea judiciară de executare nu poate înlătura existența unui risc real ca persoana vizată de un mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate să facă obiectul unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pentru simplul motiv că această persoană dispune, în statul membru emitent, de o cale de atac care îi permite să conteste condițiile sale de detenție, deși existența unei astfel de căi de atac poate fi luată în considerare de autoritatea menționată pentru a decide predarea persoanei în cauză;

    autoritatea judiciară de executare este ținută să examineze doar condițiile de detenție existente în cadrul penitenciarului în care este probabil, potrivit informațiilor de care dispune, ca persoana amintită să fie deținută, inclusiv în mod temporar sau tranzitoriu;

    autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în acest scop, doar condițiile de detenție concrete și precise ale persoanei în cauză care sunt relevante pentru a determina dacă aceasta va fi expusă unui risc real de tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale;

    autoritatea judiciară de executare poate ține seama de informațiile furnizate de alte autorități ale statului membru emitent decât autoritatea judiciară emitentă, cum ar fi, în special, asigurarea că persoana în cauză nu va face obiectul unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale.


    (1)  JO C 221, 25.06.2018.


    Top