—

În primul rând, astfel cum arată reclamantul, determinarea valorii normale este denaturată prin includerea vânzărilor legate de numerele de control privind produsele („NCP”), care au fost vândute doar în volume foarte scăzute de către producătorul din ţara analogă. Reclamanta invocă faptul că a demonstrat că preţurile vânzărilor cu un astfel de volum redus nu erau fiabile şi au avut ca rezultat o determinare nerezonabilă a valorii normale. Mai mult, după cum precizează reclamanta, volumul scăzut al vânzărilor nu reflectă comportamentul normal al cumpărătorilor şi rezultă dintr-un mod normal de formare a preţurilor şi nu se regăsesc, aşadar, în operaţiunile comerciale normale, motiv pentru care nu permite o comparaţie corectă. În opinia reclamantei, Comisia a subliniat că a efectuat testul privind operaţiunile comerciale normale, dar nu a avut în vedere aspectele menţionate.

—

În al doilea rând, potrivit reclamantei, Comisia nu a obţinut date fiabile privind cheltuielile prin NCP de la un producător dintr-o ţară analogă. Reclamanta susţine că aceasta a dezvoltat, prin urmare, o metodologie de calculare a unor astfel de date privind cheltuielile specifice NCP, dar în realitate această metodologie era doar o prezumţie că toate operaţiunile care erau evaluate la un preţ sub 92,14 % din preţul mediu al NCP nu erau rentabile, în loc să verifice rentabilitatea de la NCP la NCP. Reclamanta invocă în continuare că o astfel de prezumţie generală este total nerezonabilă şi conduce la o excludere arbitrară a operaţiunilor de vânzare şi la o creştere nejustificată a valorii normale. Reclamanta concluzionează că întemeierea pe o astfel de metodologie şi pe date nefiabile pentru a exclude în mod arbitrar vânzările la preţuri scăzute din determinarea valorii normale în defavoarea sa constituie o încălcare a articolului 2 alineatul (7) litera (a).

—

Potrivit reclamantei, toate vânzările sale au fost efectuate către utilizatorii finali, pe când producătorul din ţara analogă a vândut atât cumpărătorilor finali, cât şi comercianţilor. Reclamanta invocă faptul că a furnizat nenumărate probe demonstrând că exista o diferenţă importantă de stabilire a preţurilor şi că, în pofida acestei realităţi, Comisia a respins ajustarea solicitată pentru diferenţele privind nivelul comerţului.

—

Reclamanta susţine că Comisia a refuzat în plus să revizuiască calculul ajustării pentru costurile ambalajului, deşi reclamanta a depus dovezi că valoarea ajustării era eronată ca urmare a utilizării unei chei de alocare greşite. Potrivit reclamantei, Comisia şi-a încălcat astfel obligaţiile prin alocarea costului total al ambalajelor la totalul cifrei de afaceri, în loc de cifra de afaceri a produselor fabricate de producătorul din ţara analogă însuşi.

—

Reclamanta susţine în continuare că Comisia a refuzat totodată să facă o ajustare pentru costurile de creditare pentru majoritatea vânzărilor producătorului din ţara analogă. Potrivit reclamantei, a demonstrat că dovada pe care a depus-o contrazicea poziţia Comisiei care a determinat-o iniţial să nu facă o astfel de ajustare şi, în loc să tragă concluziile corecte în ceea ce priveşte necesitatea de a face ajustări pentru termenii creditului, Comisia a făcut o ajustare pentru un singur client particular, încălcându-şi obligaţiile care îi reveneau.

—

În sfârşit, după cum susţine reclamanta, Comisia a recunoscut că existau diferenţe între materiile prime utilizate şi productivitatea producătorului din ţara analogă şi cele ale reclamantei, dar a refuzat să facă vreo ajustare pentru aceste diferenţe. În această privinţă, astfel cum invocă reclamanta, Comisia a ignorat inter alia declaraţiile date de producătorul din ţara analogă însuşi, care demonstrau că aceste diferenţe existau şi aveau un impact asupra posibilităţii de comparare a preţurilor.

—

Potrivit reclamantei, Comisia a impus de asemenea o sarcină a probei nerezonabilă pentru Jinan, cu încălcarea obligaţiilor care îi revin, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul de bază, cu articolul 2.4 din Acordul antidumping şi cu principiul bunei administrări, în legătură cu fiecare dintre ajustările solicitate care au fost amintite mai sus.

—

Reclamanta subliniază că prin determinarea valorii normale pentru tipurile de produse care nu sunt corespunzătoare pe baza valorii normale medii ajustate cu valoarea diferenţelor de produs care a fost determinată pe baza diferenţei dintre preţurile de export impuse de reclamantă, Comisia a adoptat o metodologie nerezonabilă pentru a determina valoarea normală, încălcând articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul de bază. Potrivit reclamantei, Comisia se întemeiază pe prezumţia că valoarea de piaţă a diferenţelor privind caracteristicile fizice se reflectă în preţurile de export, iar în realitate preţurile de export ale tipurilor de produse care sunt corespunzătoare, utilizate ca substituenţi, reflectă cel puţin parţial dumpingul, conform constatărilor Comisiei. Potrivit reclamantei, metodologia încorporează o prezumţie că preţurile de export privind tipurile de produse care nu sunt corespunzătoare în discuţie sunt stabilite la un nivel care este de dumping cu o marjă identică precum cea constatată ca existând pentru tipurile de produse care sunt corespunzătoare. Reclamanta consideră această prezumţie nerezonabilă şi neverificabilă.

—

Reclamanta susţine în continuare că prin adoptarea unei metodologii care conduce la o prezumţie de dumping pentru tipurile de produse care nu sunt corespunzătoare la acelaşi nivel ca pentru tipurile de produse care sunt corespunzătoare, în final marja de dumping obţinută nu reflectă nivelul real de dumping practicat, cu încălcarea articolului 2 alineatul (11) din Regulamentul de bază.

—

Cu excepţia cazului în care Curtea va considera că regulamentul contestat încorporează, prin trimiteri, constatările privind prejudiciul şi legătura de cauzalitate care se regăsesc în Regulamentul anulat (2), reclamanta susţine că, dat fiind că acesta a fost integral anulat în ceea ce o priveşte pe reclamantă, regulamentul contestat impune taxe antidumping la importurile efectuate de reclamantă fără a avea în vedere cerinţele instituite cu privire la alte elemente decât dumpingul. În opinia reclamantei, acest lucru determină în special încălcarea articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul de bază întrucât o taxă antidumping definitivă este instituită fără să se fi constatat un prejudiciu şi o legătură de cauzalitate, precum şi a articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază întrucât s-a instituit o taxă antidumping pe o sursă care nu a fost identificată ca dând naştere unui prejudiciu. Reclamanta susţine că, în lipsa oricăror constatări privind prejudiciul dintr-un regulament, care să o privească pe reclamantă, Comisia a încălcat şi articolul 3 din Regulamentul de bază care priveşte existenţa unui prejudiciu. Reclamanta invocă totodată faptul că lipseşte motivarea.

—

În subsidiar, reclamanta arată că, prin faptul că s-a întemeiat pe date privind importul nefiabile, Comisia a încălcat articolul 3 alineatele (1)-(3) din Regulamentul de bază. Astfel, potrivit reclamantei, pentru a constata existenţa unui prejudiciu, Comisia s-a întemeiat pe date privind importul care, conform informaţiilor de care a dispus Comisia, includeau în mod clar importurile de produse care nu puteau fi considerate a fi produsul în cauză. Reclamanta arată că, în orice caz, Comisia nu a urmat etapele necesare pentru a verifica acurateţea datelor privind importul pentru a le corecta prin excluderea importurilor de produse care nu pot fi considerate a fi produsul în cauză. Reclamanta ajunge la concluzia că în acest fel Comisia a încălcat articolul 3 alineatele (1)-(3) din Regulamentul de bază.