29

Republica Federală Germania susține că decizia atacată încalcă dispozițiile coroborate ale articolului 31 alineatul (1) și ale articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005, precum și ale articolului 6 litera (h) și ale anexei III la Regulamentul nr. 885/2006. În această privință, Republica Federală Germania arată că nici articolul 32 din Regulamentul nr. 1290/2005, nici jurisprudența Tribunalului, nici dispozițiile sectoriale din legislația referitoare la restituirile la export, nici documentul de lucru AGRI‑2007-62817-03-00, nici documentul de orientare nr. 1 privind depunerea la Comisie a tabelelor din anexa III și din anexa IIIa la Regulamentul nr. 885/2006 până la 1 februarie 2009 (denumit în continuare „documentul de orientare nr. 1”) nu impun o obligație referitoare la calculul și la înregistrarea contabilă anuale ale dobânzilor în scopul imputării lor prin intermediul regulii de 50/50. În consecință, în lipsa încălcării de către autoritățile germane a dispozițiilor dreptului Uniunii referitoare la calculul și la prezentarea dobânzilor, corecția financiară de 5 % aplicată de Comisie în decizia atacată nu poate fi justificată.

30

În special, Republica Federală Germania susține, cu titlu principal, că articolul 32 din Regulamentul nr. 1290/2005 se limitează să stabilească, cu titlu general, o distribuire a pierderilor potrivit regulii de 50/50, astfel încât dobânzile și sancțiunile să fie de asemenea împărțite pe jumătate între Uniune și statele membre și să nu fie considerate achitate de acestea din urmă prin simplul fapt al împărțirii creanței principale. Aceasta consideră astfel că unica cerință impusă de legiuitorul Uniunii constă în indicarea în mod separat a diferitor sume care trebuie recuperate pentru a se permite, dacă este cazul, o defalcare distinctă a sumelor individuale nerecuperate încă.

31

Cu titlu subsidiar, Republica Federală Germania susține, pe de o parte, că înregistrarea contabilă anuală a dobânzilor este prevăzută ca obligatorie din punct de vedere juridic doar de la intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1306/2013, precum și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 908/2014, care nu ar fi aplicabile în speță. Pe de altă parte, aceasta arată că, prin impunerea unei actualizări a dobânzilor la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, Comisia nu a ținut seama de documentul de orientare nr. 1.

32

Comisia contestă ansamblul acestor argumente, arătând că primul motiv se întemeiază pe o interpretare eronată a articolului 31 alineatul (1) și a articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 coroborat cu articolul 6 litera (h) din Regulamentul nr. 885/2006. În esență, Comisia arată că, deși nicio dispoziție a dreptului Uniunii nu reglementează obligația de înregistrare contabilă a dobânzilor în special, nu este mai puțin adevărat că tabelul din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006 face în mod clar referire la cerințele articolului 6 litera (h) din regulamentul menționat, în temeiul căruia informațiile referitoare la sumele indicate în acest tabel trebuie să fie comunicate anual Comisiei. Potrivit acesteia din urmă, rezultă din dispoziția menționată coroborată cu articolul 32 din Regulamentul nr. 1290/2005 că există o obligație de înregistrare contabilă anuală a sumelor declarate în tabelul din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006.

33

Cu titlu introductiv, trebuie să se arate că, în cadrul primului său motiv, Republica Federală Germania încearcă să demonstreze că decizia atacată trebuie să fie anulată, în funcție de primul său capăt de cerere, în măsura în care Comisia ar fi încălcat articolul 31 și articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 coroborate cu articolul 6 litera (h) și cu anexa III la Regulamentul nr. 885/2006, prin aplicarea unei corecții financiare pentru o deficiență a controalelor‑cheie ca urmare a încălcării obligației de înregistrare contabilă și de calcul anuale ale dobânzilor aflate în sarcina Republicii Federale Germania.

34

Trebuie, așadar, să se determine, în cadrul examinării primului motiv, dacă exista o obligație de calcul și de prezentare anuale ale dobânzilor în sarcina Republicii Federale Germania, pentru a stabili o eventuală încălcare a dreptului Uniunii. În ceea ce privește aspectul dacă, pe de o parte, aplicarea unei corecții financiare era justificată în speță și, pe de altă parte, dacă respectiva corecție era proporțională, acesta va fi examinat în cadrul celui de al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

35

Trebuie amintit, în plus, că tabelul din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006 este un instrument pentru calculul sumelor care sunt imputate statelor membre în cadrul aplicării regulii de 50/50. În consecință, obligația de calcul al dobânzilor pe o bază anuală presupune în mod necesar adoptarea, în prealabil, a unei înscrieri în contabilitatea exercițiului financiar, stabilite în conformitate cu modelul din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006, astfel încât obligația de calcul și de înregistrare contabilă ale dobânzilor pe o bază anuală să constituie în mod logic una și aceeași obligație.

36

Pe de altă parte, articolul 32 din Regulamentul nr. 1290/2005, referitor la obligațiile statelor membre în ceea ce privește recuperarea sumelor de la beneficiarii care au comis nereguli sau care au dat dovadă de neglijență, vizează, la alineatul (5), situațiile particulare în care statul membru nu a recuperat sumele fie în decursul a patru ani de la constatarea administrativă sau judiciară, fie în decurs de opt ani de la inițierea unei acțiuni într‑o instanță națională. În astfel de situații, se prevede, așadar, că „[s]tatele membre indică separat în raportul de sinteză menționat la primul paragraf de la alineatul (3) sumele nerecuperate în termenele prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat”.

37

Potrivit jurisprudenței, distribuția în cote egale a responsabilității financiare între statul membru în cauză și bugetul Uniunii prevăzută la articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 se aplică tuturor incidentelor de natură financiară generate de nerecuperarea sumelor nelegal plătite, printre care se numără în special sumele principale și dobânzile aferente acestora care ar fi trebuit să fie vărsate în temeiul articolului 32 alineatul (1) din același regulament (Hotărârea din 24 noiembrie 2015, Țările de Jos/Comisia, T‑126/14, EU:T:2015:875, punctul 76; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 22 aprilie 2010, Italia/Comisia, T‑274/08 și T‑275/08, EU:T:2010:154, punctele 39, 41 și 44).

38

În această privință, este necesar să se arate că „sumele nerecuperate”, în sensul articolului 32 alineatele (3) și (5) din Regulamentul nr. 1290/2005, cuprind sumele principale, dobânzile și penalitățile.

39

Pe de altă parte, articolul 6 din Regulamentul nr. 885/2006 prevede că conturile anuale, menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul nr. 1290/2005 și care trebuie să fie comunicate Comisiei, cuprind, printre altele, tabelul plăților necuvenite care trebuie recuperate până la sfârșitul exercițiului financiar ca urmare a abaterilor constatate în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO 1995, L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166), „inclusiv penalitățile și dobânzile aferente”, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa III la Regulamentul nr. 885/2006.

40

Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite prin reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea Hotărârea din 7 iunie 2005, VEMW și alții, C‑17/03, EU:C:2005:362, punctul 41 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 6 octombrie 2005, Sumitomo Chemical și Sumika Fine Chemicals/Comisia, T‑22/02 și T‑23/02, EU:T:2005:349, punctul 47 și jurisprudența citată).

41

În lumina acestor principii este necesar să se examineze dacă articolul 6 litera (h) din Regulamentul nr. 885/2006 trebuie să fie înțeles ca obligând statele membre să calculeze și să înregistreze contabil „plățile necuvenite care trebuie recuperate” în tabelul prevăzut în anexa III la regulamentul menționat, pe o bază anuală.

42

Trebuie să se arate, de la început, că articolul 6 din Regulamentul nr. 885/2006 este cuprins în capitolul 2, intitulat „Lichidarea conturilor”, în același mod în care articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 figurează în titlul IV, intitulat „Lichidarea conturilor și monitorizarea de către Comisie”.

43

În primul rând, se pare că răspunsul la întrebarea privind calculul și înregistrarea contabilă anuale ale dobânzilor poate fi dedus dintr‑o interpretare literală a articolului 6 litera (h) din Regulamentul nr. 885/2006. Astfel, trebuie arătat, primo, că expresia „plăți necuvenite care trebuie recuperate până la sfârșitul exercițiului financiar” semnifică faptul că, în cadrul transmiterii conturilor anuale Comisiei, acesteia trebuie să îi fie comunicate toate sumele care nu au fost încă recuperate la sfârșitul unui exercițiu financiar, altfel spus, la sfârșitul unui an. Secundo, reiese în mod clar din termenii „inclusiv penalitățile și dobânzile aferente” că sumele menționate includ nu numai plățile necuvenite, ci și dobânzile. Tertio, întrucât sumele menționate sunt cuprinse în conturile anuale, acestea sunt, în mod necesar, înregistrate contabil anual.

44

În al doilea rând, această interpretare literală este fidelă economiei generale a procedurii de lichidare a conturilor care, după cum a subliniat Comisia în înscrisurile sale, este o operațiune anuală. Astfel, articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 și articolul 6 litera (h) din Regulamentul nr. 885/2006 trebuie citite în lumina considerentului (23) al Regulamentului nr. 1290/2005, potrivit căruia „Comisia ar trebui să lichideze anual conturile” agențiilor de plăți acreditate, iar „decizia de lichidare a conturilor trebuie să acopere gradul de finalizare, acuratețea și veridicitatea conturilor”. Rezultă că, în cadrul procedurii de lichidare a conturilor, Comisia trebuie să se asigure că niciuna dintre sumele înscrise în conturile anuale nu este exclusă de la lichidare. În acest scop, informațiile privind soldul creanțelor și recuperărilor în statele membre, comunicate în tabelele din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006 și atașate conturilor anuale ale agențiilor de plăți, trebuie în mod necesar să fie actualizate anual, pentru ca respectivele conturi ale agențiilor menționate să fie exacte și actualizate la sfârșitul exercițiului financiar, în vederea lichidării.

45

În al treilea rând, din preambulul Regulamentului nr. 1290/2005, în special din considerentele (25) și (26) ale acestuia, rezultă că sistemul coresponsabilității financiare instituit prin articolul 32 alineatul (5) din regulamentul menționat urmărește protejarea intereselor financiare ale bugetului Uniunii, imputând statului membru în cauză o parte a sumelor datorate ca urmare a unor nereguli și care nu au fost recuperate într‑un termen rezonabil. După cum subliniază în mod întemeiat Comisia, ca urmare a lipsei calculului și a actualizării anuale a dobânzilor de întârziere, în tabelul din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006 destinat calculului sumelor imputabile statelor membre potrivit regulii de 50/50, nu era posibil să se cunoască valoarea exactă a dobânzilor de întârziere care trebuiau imputate Republicii Federale Germania. Prin urmare, inexactitatea datelor declarate în tabelul din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006 ar fi incompatibilă cu protejarea intereselor financiare ale bugetului Uniunii, acesta din urmă fiind, așadar, expus riscului de suportare a dobânzilor de întârziere care ar fi trebuit să fie imputate statului membru în cauză, conform regulii de 50/50.

46

Pe de altă parte, trebuie arătat că, deși, după cum susține Republica Federală Germania, modelul de tabel care figurează în anexa III la Regulamentul nr. 885/2006 nu impune prima facie nicio obligație explicită de înregistrare contabilă a dobânzilor în coloana destinată corecției creanței principale, reiese din jurisprudență că, atunci când sunt datorate dobânzi pentru creanțele principale, la sfârșitul unui exercițiu financiar, în temeiul unei reglementări sectoriale a Uniunii, astfel de creanțe constând în dobânzi, trebuie considerate ca rezultând din aceeași abatere, în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95, precum aceea care determină recuperarea sumelor primite în mod nejustificat care constituie creanțele principale (Hotărârea din 2 martie 2017, Glencore Céréales Franța, C‑584/15, EU:C:2017:160, punctul 42). Din moment ce valoarea creanței inițiale trebuie adaptată în fiecare an în funcție de recuperarea parțială sau totală a dobânzilor datorate pentru creanța menționată, trebuie să se actualizeze dobânzile la sfârșitul fiecărui exercițiu sub forma unei sume corectate și, astfel, să fie înscrise cu creanța principală în tabelul privind abaterile. Rezultă în mod necesar să dobânzile trebuie să fie înscrise în coloana din tabelul din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006, destinată corectării creanței principale.

47

În sfârșit, în ceea ce privește argumentul formulat de Republica Federală Germania, potrivit căruia punctul 2 litera (E) din anexa I la Regulamentul nr. 885/2006 și articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 883/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului în ceea ce privește ținerea evidenței conturilor de către agențiile de plăți, declarațiile de venituri și cheltuieli și condițiile de rambursare a cheltuielilor din FEGA și FEADR (JO 2006, L 171, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 3), invocate de Comisie în comunicarea din 2015, nu conțin nicio cerință în ceea ce privește prezentarea datelor în anexa III la Regulamentul nr. 885/2006, trebuie arătat, pe de o parte, că punctul menționat, referitor la procedurile privind creanțele, prevede că „[t]oate cerințele prevăzute la [punctul 2] literele (A)-(D) se aplică, mutatis mutandis, taxelor, garanțiilor executate, plăților rambursate, veniturilor alocate etc. pe care agenția de plată trebuie să le încaseze în numele FEGA și FEADR”. Or, la punctul 2 litera (C) din anexa I la Regulamentul nr. 885/2006, se prevede că agenția de plată adoptă proceduri concepute astfel încât „declarațiile lunare, trimestriale (în cazul FEADR) și anuale să fie complete, exacte și întocmite la timp și ca orice eroare sau omisiune să fie detectată și corectată, în special prin intermediul unor verificări și confruntări periodice”. În consecință, punctul 2 litera (E) din anexa I la Regulamentul nr. 885/2006 prevede că procedurile referitoare la creanțe trebuie să fie concepute în conformitate cu cerințele formulate la punctul 2 litera (C). Prin urmare, se impune constatarea că anexa menționată conține o cerință privind prezentarea datelor în cadrul lichidării conturilor FEGA, deși aceasta nu vizează în mod expres anexa III.

48

Pe de altă parte, trebuie să se constatate, la fel cum a susținut Republica Federală Germania, că articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2006, care prevede normele generale aplicabile declarației de cheltuieli și veniturilor alocate, într‑adevăr nu conține nicio cerință referitoare la prezentarea datelor din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006. Cu toate acestea, în măsura în care articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 coroborat cu articolul 6 litera (h) și cu anexa III la Regulamentul nr. 885/2006 impune o obligație de înregistrare contabilă și de calcul anuale ale dobânzilor, argumentul întemeiat pe faptul că articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2006 nu conține nicio cerință referitoare la prezentarea datelor în tabelul din anexa III nu este relevant.

49

Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se concluzioneze, așadar, că în mod greșit Republica Federală Germania susține că Comisia a reținut o interpretare eronată a articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 coroborat cu articolul 6 litera (h) și cu anexa III la Regulamentul nr. 885/2006.

50

Concluzia formulată la punctul 49 de mai sus nu poate fi repusă în discuție de celelalte argumente invocate de Republica Federală Germania.

51

În primul rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că Comisia nu a ținut seama de documentul de orientare nr. 1 prin impunerea unui calcul al dobânzilor pe o bază anuală, acesta se bazează pe o interpretare eronată a documentului respectiv de către Republica Federală Germania. Astfel, rezultă din documentul de orientare nr. 1 că, printre datele înscrise în tabelul din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006, figurează toate sumele corespunzătoare plăților necuvenite, inclusiv dobânzile și penalitățile aferente acestora, care trebuie actualizate la sfârșitul anului în curs, pentru a stabili sumele datorate pentru exercițiul financiar următor.

52

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia introducerea explicită a unei obligații de calcul și de înregistrare contabilă anuale ale dobânzilor prin Regulamentul nr. 1306/2013 și prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 ar demonstra că, înainte de intrarea în vigoare a regulamentelor menționate, Comisia nu considera necesar să realizeze un calcul și o prezentare ale dobânzilor pe o bază anuală, și acest argument trebuie respins. Astfel, Regulamentul nr. 1306/2013 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 nu au modificat în mod substanțial situația juridică în ceea ce privește declararea dobânzilor care mai rămân de recuperat, având în vedere că obligația de calcul și de prezentare anuale ale dobânzilor exista în conformitate cu Regulamentul nr. 1290/2005 și cu Regulamentul nr. 885/2006.

53

În special, este necesar să se arate că dispozițiile relevante ale Regulamentului nr. 1290/2005 și ale Regulamentului nr. 885/2006 nu au fost modificate în mod semnificativ prin intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1306/2013 și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 908/2014. Articolul 6 litera (h) din Regulamentul nr. 885/2006 și articolul 29 litera (f) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 impun, în esență, aceeași obligație de comunicare, către Comisie, a tuturor sumelor nerecuperate încă la sfârșitul unui exercițiu financiar, în temeiul anexei III, în ceea ce privește Regulamentul nr. 885/2006, și al anexei II, în ceea ce privește Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014. Simpla adăugare în această din urmă anexă a coloanei „Z” destinate declarației anuale a valorii dobânzilor de recuperat pentru neregulile constatate începând din 16 octombrie 2014 nu are incidență asupra acestei constatări.

54

În plus, contrar susținerilor Republicii Federale Germania, nici distincția realizată de documentul de orientare nr. 5 cu privire la comunicarea către Comisie a tabelelor prevăzute în anexa II și în anexa III la Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 pentru exercițiul financiar N între cazurile „vechi” de nereguli și cazurile „noi” în modelul de tabel menționat la articolul 29 litera (f) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014 nu permite să se concluzioneze că există o modificare substanțială a situației juridice în materie de declarare a dobânzilor nerecuperate. Astfel, trebuie arătat, după cum a procedat Comisia, că o asemenea distincție nu este efectuată decât în cadrul aplicării dispoziției tranzitorii care figurează la articolul 41 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea și închiderea conturilor, garanțiile și utilizarea monedei euro (JO 2014, L 255, p. 18), dat fiind că dispoziția menționată distinge, pe de o parte, cazurile în care un prim act de constatare primară administrativă sau judiciară a fost efectuat înaintea datei de 16 octombrie 2014, respectiv cazurile vechi și, pe de altă parte, cele în care un astfel de act a intervenit după 16 octombrie 2014, respectiv cazurile noi.

55

Pe de altă parte, Republica Federală Germania nu poate susține că Comisia a adoptat o argumentare contradictorie în scrisoarea din 29 noiembrie 2016, care conține poziția sa definitivă, în măsura în care, deși cerința referitoare la calculul și la înregistrarea contabilă anuale ale dobânzilor nu figurează în mod explicit nici la articolul 6 litera (h) din Regulamentul nr. 885/2006, nici la articolul 29 litera (f) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, nu este mai puțin adevărat că o astfel de cerință rezultă din formularea articolului 6 litera (h) din Regulamentul nr. 885/2006, interpretat în lumina economiei generale a procedurii de lichidare a conturilor și a obiectivelor urmărite de această reglementare și care, în esență, prevede aceeași obligație precum articolul 29 litera (f) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014.

56

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se considere că Comisia nu a încălcat articolul 31 și articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 coroborate cu articolul 6 litera (h) și cu anexa III la Regulamentul nr. 885/2006 și că, prin urmare, a considerat în mod întemeiat că exista o obligație de calcul și de înregistrare contabilă anuale ale dobânzilor, aferente sumelor nerecuperate ca urmare a unor abateri sau a neglijenței, în tabelul din anexa III la Regulamentul nr. 885/2006, în scopul aplicării regulii de 50/50.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște: