1

Reclamanta, doamna Sabine Tuerck, a intrat în serviciul Uniunii Europene la 1 martie 2004. În temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), reclamanta a solicitat, prin scrisoarea din 27 mai 2010, transferul către sistemul de pensii al Uniunii al drepturilor sale la pensie dobândite anterior angajării în muncă în cadrul Uniunii. La data introducerii cererii sale, reclamanta era încadrată în gradul AD 11, treapta 5.

2

La 30 iunie 2010, Oficiul pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) a confirmat primirea cererii reclamantei.

3

La 26 noiembrie 2010, reclamanta a fost promovată la gradul AD 12, treapta 1 de la 1 ianuarie 2010.

4

La 29 aprilie 2013, PMO a confirmat admisibilitatea cererii reclamantei și a transmis‑o la Deutsche Rentenversicherung Bund (organismul federal de asigurări de pensii german, denumit în continuare „DRV”).

5

Prin scrisoarea din 5 mai 2015, DRV a răspuns că la data introducerii cererii de transfer, 27 mai 2010, capitalul transferabil care reprezintă drepturile de pensie dobândite anterior de reclamantă se ridica la 141652,07 euro.

6

La 22 iunie 2015, PMO a înaintat reclamantei o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care corespunde transferului drepturilor sale de pensie dobândite de la DRV anterior intrării sale în serviciul Comisiei Europene (denumită în continuare „propunerea privind sporul”). În această privință, pe baza cifrelor provizorii referitoare la suma globală a capitalului anunțată de DRV, și anume 141652,07 euro, în cazul în care reclamanta ar accepta propunerea privind sporul, transferul drepturilor sale de pensie în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut ar fi condus, conform parametrilor aplicabili la data cererii sale de transfer, 27 mai 2010, și ținând seama de vârsta sa, de grupa sa de funcții, precum și de gradul și de treapta sa la aceeași dată, la recunoașterea unei perioade de plată a contribuțiilor de 3 ani, 8 luni și 29 de zile.

7

La 30 iunie 2015, reclamanta a acceptat propunerea privind sporul.

8

La 10 decembrie 2015, PMO a notificat reclamantei decizia de recunoaștere a sporului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii (denumită în continuare „decizia atacată”) în urma transferului efectiv, în temeiul articolului 11 din anexa VIII la statut, al capitalului reprezentând drepturile de pensie pe care le dobândise la DRV anterior intrării sale în serviciul Uniunii și având în vedere dispozițiile generale de punere în aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut, adoptate prin Decizia C(2011) 1278 a Comisiei din 3 martie 2011, publicată în Informations administratives nr. 17-2011 din 28 martie 2011 (denumită în continuare „DGA”). Potrivit acestei decizii, transferul drepturilor de pensie ale reclamantei a condus la recunoașterea unei perioade de plată a contribuțiilor de 3 ani și 4 luni. Pentru a ajunge la acest rezultat, PMO a aplicat capitalului de 146714,33 euro transferat efectiv de DRV o deducere a unei dobânzi simple de 3,1 % pentru fiecare an care s‑a scurs între data introducerii cererii de transfer și data realizării efective a transferului, respectiv o deducere într‑un cuantum reprezentând o apreciere a capitalului între data la care a fost depusă cererea și data realizării efective a transferului de 20666,28 euro. Astfel, PMO a considerat că suma reprezentând drepturile de pensie dobândite anterior de reclamantă se ridica, în vederea calculării sporului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, la 126048,05 euro.

9

La 9 martie 2016, reclamanta a formulat o reclamație împotriva deciziei atacate. Reclamația respectivă a fost respinsă prin decizia din 5 iulie 2016.

10

Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 14 octombrie 2016, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

11

Reclamanta solicită Tribunalului:

12

Comisia solicită Tribunalului:

13

La 30 iunie 2017, potrivit măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură, Tribunal a invitat părțile să se pronunțe în scris asupra anumitor aspecte ale litigiului. Acestea au dat curs cererilor respective în termenele stabilite.

14

La 27 iulie 2017, potrivit măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Tribunalul a invitat reclamanta să se adreseze DRV și să îi solicite acestui organism să îi furnizeze un document care, pe de o parte, să certifice valoarea drepturilor sale de pensie dobândite în sistemul german la 27 mai 2010 și, pe de altă parte, să explice motivele pentru care există o diferență între suma menționată mai sus și suma transferată efectiv Comisiei la 11 septembrie 2015.

15

Reclamanta a răspuns solicitării Tribunalului prin scrisoarea din 25 septembrie 2017, atașând la aceasta o scrisoare de la DRV din 13 septembrie 2017.

16

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă două motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) din DGA, iar al doilea, pe încălcarea articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut.

17

În susținerea primului motiv, reclamanta arată, în esență, că PMO nu era îndreptățit să deducă, astfel cum a procedat, din capitalul transferat de DRV o dobândă simplă de 3,1 % pentru fiecare an care s‑a scurs între data introducerii cererii de transfer și data realizării efective a transferului. În această privință, reclamanta susține că, potrivit articolului 7 alineatul (1) din DGA, deducerea sumei care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului se poate realiza pe bază „forfetară” numai în ipoteza în care organismul de la care au fost dobândite drepturile de pensie anterioare se află în imposibilitatea de a comunica valoarea drepturilor respective la data înregistrării cererii de transfer. Or, potrivit reclamantei, DRV a comunicat către PMO, prin scrisoarea din 5 mai 2015, valoarea drepturilor sale de pensie la data înregistrării cererii sale de transfer, mai precis la 27 mai 2010.

18

Comisia răspunde că DRV nu a furnizat nicio indicație cu privire la structura sumei actualizate transferate efectiv, astfel încât îi era imposibil să distingă între, pe de o parte, capitalul reprezentând drepturile de pensie dobândite de reclamantă la data înregistrării cererii de transfer și, pe de altă parte, aprecierea acestui capital. În plus, Comisia arată că, pentru a asigura o punere în aplicare obiectivă a procedurii de transfer al drepturilor de pensie, este necesar să se utilizeze parametri uniformi, care se pot aplica în orice procedură de transfer.

19

În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 11 alineatul (2) primul paragraf din anexa VIII la statut, funcționarul care intră în serviciul Uniunii după ce și‑a încheiat activitatea în cadrul unei administrații, unei organizații naționale sau internaționale sau după ce a exercitat o activitate salariată sau independentă poate plăti Uniunii, între data titularizării și data la care obține dreptul la o pensie pentru limită de vârstă în sensul articolului 77 din statut, capitalul, actualizat până la data transferului efectiv, reprezentând drepturile de pensie dobândite în temeiul exercitării activităților menționate anterior.

20

Articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa VIII la statut prevede că, într‑un astfel de caz, autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) din cadrul instituției în care își exercită atribuțiile funcționarul stabilește, prin intermediul unor dispoziții generale de punere în aplicare și ținând seama de salariul de bază, de vârstă și de cursul de schimb la data depunerii cererii de transfer, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care aceasta îi ia în considerare conform sistemului de pensii al Uniunii, aferenți perioadei de muncă anterioară, pe baza capitalului transferat, din care se deduce suma care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului.

21

Articolul 7 alineatul (1) primul paragraf din DGA precizează că numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii de care trebuie să se țină seama se calculează pe baza sumei transferabile reprezentând drepturile dobândite în perioadele prevăzute la articolul 5 punctul 1 primul paragraf și articolul 5 punctul 2 primul paragraf din DGE, din care se deduce suma care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost înregistrată cererea de transfer și data realizării efective a transferului.

22

Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf din DGA prevede, în esență, că, atunci când organismul național sau internațional se află în imposibilitatea de a comunica valoarea drepturilor de pensie la data la care a fost înregistrată cererea, o dobândă simplă la rata de 3,1 % se deduce din suma transferată pentru perioada cuprinsă între data la care a fost înregistrată cererea și data realizării efective a transferului.

23

Prin urmare, din textul clar și precis al dispozițiilor menționate la punctele 19-22 de mai sus reiese că deciziile privind recunoașterea sporului de ani de plată a contribuțiilor se întemeiază pe valoarea capitalului transferabil la data la care a fost înregistrată cererea, astfel cum se comunică de autoritățile naționale sau internaționale competente către AIPN, din care se deduce, dacă este cazul, suma care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost înregistrată cererea și data realizării efective a transferului. În plus, reiese de aici că numai în cazul imposibilității, pentru organismul național sau internațional competent, de a comunica valoarea drepturilor de pensie la data la care a fost înregistrată cererea o dobândă simplă la rata de 3,1 % se deduce din capitalul actualizat efectiv transferat. Astfel, în ipoteza în care autoritățile naționale sau internaționale competente au comunicat către AIPN valoarea drepturilor de pensie la data înregistrării cererii, aceasta nu poate efectua nicio deducere cu privire la această sumă și, prin urmare, calculul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul statutar de pensii trebuie efectuat pe baza totalității sumei respective.

24

În ceea ce privește determinarea de către autoritățile naționale sau internaționale competente a valorii drepturilor de pensie dobândite la data la care a fost înregistrată cererea, dintr‑o jurisprudență constantă reiese că această operațiune este numai de competența autorității care administrează sistemul de pensii la care persoana interesată era afiliată anterior intrării sale în serviciul Uniunii, printr‑o asemenea operațiune fiind stabilit capitalul reprezentând drepturile de pensie dobândite în sistemul național în temeiul reglementării relevante a statului membru vizat (a se vedea Hotărârea din 5 decembrie 2013, Časta, C‑166/12, EU:C:2013:792, punctul 29 și jurisprudența citată). Pe de altă parte, reiese de asemenea din jurisprudență că statele membre dispun de o largă putere de apreciere atunci când adoptă reglementările lor naționale care pun în aplicare articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut (Hotărârea din 5 decembrie 2013, Časta, C‑166/12, EU:C:2013:792, punctul 31).

25

În speță, din decizia atacată reiese că, la 11 septembrie 2015, DRV a transferat Comisiei un capital actualizat de 146714,33 euro. PMO a aplicat acestui capital o deducere a unei dobânzi simple de 3,1 % pentru fiecare an care s‑a scurs între data introducerii cererii de transfer și data realizării efective a transferului, respectiv o deducere a unei sume reprezentând o apreciere a capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului de 20666,28 euro. Astfel, PMO a considerat că suma reprezentând drepturile de pensie dobândite anterior de reclamantă se ridica la 126048,05 euro.

26

Or, prin scrisoarea din 5 mai 2015, DRV a comunicat către PMO ceea ce considera a fi calculul provizoriu al sumei transferabile la data înregistrării cererii reclamantei. Conform acestei scrisori, suma transferabilă la 27 mai 2010 era de 141652,07 euro, din care 340,22 euro cu titlu de dobânzi.

27

Această sumă transferabilă la data înregistrării cererii reclamantei a constituit temeiul propunerii privind sporul de ani de plată a contribuțiilor care i‑a fost făcută la 22 iunie 2015.

28

Reiese de asemenea din elementele din dosar că, la cererea reclamantei, DRV i‑a confirmat, prin scrisoarea din 4 februarie 2016, că suma transferabilă la data înregistrării cererii de transfer, 27 mai 2010, era de 141652,07 euro, cu alte cuvinte 141311,85 euro pentru drepturile de pensie dobândite de reclamantă la această dată, la care se adăugau 340,22 euro cu titlu de dobânzi.

29

Această informație a fost confirmată încă o dată de DRV în scrisoarea din 13 septembrie 2017, adresată reclamantei în urma măsurii de organizare a procedurii menționate la punctul 14 de mai sus.

30

Astfel, în primul rând, se impune constatarea că DRV a comunicat Comisiei valoarea drepturilor de pensie dobândite la data înregistrării cererii reclamantei, mai precis la 27 mai 2010. În consecință, Comisia nu poate susține în mod valabil, astfel cum procedează, că îi era imposibil, pe baza cuantumului capitalului actualizat efectiv transferat, să distingă între, pe de o parte, suma reprezentând drepturile de pensie dobândite de reclamantă la data înregistrării cererii de transfer și, pe de altă parte, suma corespunzătoare aprecierii acestui capital între data înregistrării cererii de transfer și data realizării efective a transferului.

31

În al doilea rând, în ceea ce privește calcularea de către serviciile Comisiei a numărului de ani de plată a contribuțiilor de care trebuie să se țină seama în sistemul de pensii al Uniunii, care este un calcul distinct de cel al capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 24 de mai sus, trebuie să se constate că nici articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, nici vreo altă dispoziție din statut nu prevăd în mod expres obligația de a aplica capitalului actualizat transferat efectiv deducerea ratei dobânzii de 3,1 % prevăzute la articolul 8 din aceeași anexă. Rezultă că afirmația Comisiei potrivit căreia, în esență, articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa VIII la statut impune, în orice situație, în sarcina PMO „să actualizeze” capitalul care reprezintă valoarea drepturilor de pensie dobândite la data înregistrării cererii nu se întemeiază pe vreo dispoziție din statut. Singura deducere impusă de statut este cea a sumei care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului capitalului actualizat la această dată. În orice caz, nu este de competența Comisiei să stabilească sau, astfel cum pretinde, să „actualizeze” cuantumul capitalului care reprezintă din punct de vedere material drepturile de pensie dobândite, la data înregistrării cererii de transfer, pentru activitățile anterioare ale funcționarului în cauză.

32

În al treilea rând, trebuie subliniat că articolul 7 alineatul (1) din DGA nu permite Comisiei, contrar susținerilor acesteia, să deducă dobânzile atunci când, astfel cum este situația în prezenta cauză, organismul național sau internațional competent nu s‑a aflat în imposibilitatea de a comunica valoarea drepturilor de pensie dobândite la data înregistrării cererii. A se permite Comisiei să efectueze o reținere în favoarea bugetului Uniunii asupra capitalului care reprezintă drepturile de pensie dobândite de reclamantă la data înregistrării cererii de transfer ar conduce la o însușire nejustificată de către această instituție a unei părți din drepturile de pensie naționale lichidate în temeiul transferului, care aparțin astfel funcționarului în temeiul jurisprudenței, și, prin urmare, la o îmbogățire fără justă cauză în favoarea Uniunii.

33

Pe de altă parte, este necesar să se arate că reiese din elementele dosarului, precum și din explicațiile furnizate de reclamantă la ședință că diferența de 5062,26 euro între, pe de o parte, cuantumul transferabil al drepturilor de pensie dobândite în sistemul german la data de 27 mai 2010, comunicat de DRV Comisiei la 5 mai 2015, și, pe de altă parte, suma efectiv transferată Comisiei la 11 septembrie 2015, care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului, rezultă din aplicarea unei convenții privind punerea în aplicare a articolului 11 din anexa VIII la statut, semnată de Republica Federală Germania și de Comisie în anul 1994. Conform acestei convenții, organismul de pensii german competent este obligat să aplice o majorare de 3,5 %, pentru fiecare an complet încheiat, la suma care îi este pusă la dispoziție cu titlu retroactiv de autoritățile naționale pentru perioada cuprinsă între data transferului către acest organism a fondurilor în discuție și data transferului de către acest organism a fondurilor respective către sistemul de pensii al Uniunii. Astfel, în speță, suma de 5062,26 euro provine din aplicarea ratei de 3,5 % pentru fiecare an complet încheiat la suma pusă la dispoziția DRV în două etape, mai precis la 13 mai 2014 și, respectiv, la 30 iulie 2014, transferată apoi de acest organism Comisiei la 11 septembrie 2015.

34

Din tot ceea ce precedă rezultă că, prin aplicarea la capitalul actualizat transferat efectiv a deducerii unei dobânzi simple de 3,1 % pentru fiecare an care s‑a scurs între data introducerii cererii de transfer și data realizării efective a transferului, chiar dacă, în circumstanțele specifice prezentei cauze, DRV nu s‑a aflat în imposibilitatea de a‑i comunica valoarea drepturilor de pensie dobândite de reclamantă la data înregistrării cererii sale, Comisia a săvârșit o eroare de drept.

35

Având în vedere tot ceea ce precedă și fără a fi necesar să se examineze temeinicia celui de al doilea motiv invocat de reclamantă, se impune admiterea prezentei acțiuni și anularea deciziei atacate.

36

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât, în speță, Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi)

declară și hotărăște: