32

Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a aprecia similitudinea dintre produsele sau serviciile în discuție, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre acestea. Acești factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar. Se poate ține seama și de alți factori, precum canalele de distribuție pentru produsele respective [a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2007, El Corte Inglés/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, EU:T:2007:219, punctul 37 și jurisprudența citată].

33

Serviciile complementare sunt cele între care există o strânsă legătură, în sensul că un serviciu este indispensabil sau important pentru utilizarea celuilalt, astfel încât consumatorii pot crede că răspunderea furnizării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi [a se vedea Hotărârea din 2 octombrie 2013, Cartoon Network/OAPI – Boomerang TV (BOOMERANG), T‑285/12, nepublicată, EU:T:2013:520, punctul 26 și jurisprudența citată].

34

În speță, camera de recurs a considerat că serviciile în cauză erau în parte identice și în parte similare. În special, aceasta a considerat că serviciile care fac parte din clasa 41 vizate de marca solicitată prezentau cel puțin un grad scăzut de similitudine atât cu serviciile de difuzare, cât și cu serviciile de telecomunicații care fac parte din clasa 38 desemnate de mărcile Uniunii Europene anterioare, datorită caracterului complementar al acestora.

35

Reclamanta nu contestă concluziile camerei de recurs privind caracterul identic sau similar al serviciilor care fac parte din clasele 35, 38 și 42 vizate de marca solicitată. Aceasta susține numai că camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a reținut că serviciile de divertisment pentru adulți, care fac parte din clasa 41, vizate de marca solicitată prezentau cel puțin un grad scăzut de similitudine cu serviciile de telecomunicații din clasa 38 desemnate de mărcile anterioare.

36

În această privință, în primul rând, serviciile de divertisment pentru adulți, care fac parte din clasa 41, vizate de marca solicitată, au, cu siguranță, o natură și o destinație diferite de cele ale serviciilor din clasa 38 desemnate de mărcile Uniunii Europene anterioare. Cu toate acestea, după cum arată în mod întemeiat camera de recurs la punctul 78 din decizia atacată, o astfel de constatare nu este, în sine, de natură să repună în discuție eventuala complementaritate dintre aceste servicii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 octombrie 2013, BOOMERANG, T‑285/12, nepublicată, EU:T:2013:520, punctele 29-35).

37

În al doilea rând, în ceea ce privește complementaritatea dintre serviciile de divertisment pentru adulți, care fac parte din clasa 41, vizate de marca solicitată și serviciile de difuzare, care fac parte din clasa 38, desemnate de mărcile Uniunii Europene anterioare, trebuie să se constate, pe de o parte, că camera de recurs a considerat că serviciile de divertisment pentru adulți menționate cuprindeau serviciile de producție de filme (decizia atacată, punctul 79). Pe de altă parte, aceasta a considerat că serviciile de telecomunicații, care fac parte din clasa 38, desemnate de mărcile Uniunii Europene anterioare cuprindeau serviciile de difuzare, inclusiv cele de radiodifuziune și de televiziune, și a arătat că marca Uniunii Europene figurativă anterioară înregistrată sub numărul 1669720 desemna expres serviciile de radiodifuziune (decizia atacată, punctul 76). Deși reclamanta contestă concluzia la care a ajuns camera de recurs cu privire la caracterul complementar al serviciilor în cauză și la similitudinea acestora, trebuie să se constate că ea nu contestă aprecierile camerei de recurs de la punctele 76 și 79 din decizia atacată cu privire la conținutul serviciilor acoperite de semnele în conflict.

38

Or, s‑a statuat deja că serviciile de producție de filme, care fac parte din clasa 41, prezintă o anumită similitudine cu serviciile de difuzare, care fac parte din clasa 38, datorită caracterului complementar al acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 octombrie 2013, BOOMERANG, T‑285/12, nepublicată, EU:T:2013:520, punctul 35). Aceasta cu atât mai mult în cazul în care, precum în speță, serviciile care fac parte din clasa 41 vizate de marca solicitată și serviciile de difuzare, care fac parte din clasa 38, desemnate de mărcile Uniunii Europene anterioare prezintă caracteristica comună de a fi propuse în format electronic, pe internet, întrucât acest mod de difuzare comun este de natură să consolideze similitudinea dintre serviciile menționate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iunie 2014, Free/OAPI – Conradi + Kaiser (FreeLounge), T‑161/12, nepublicată, EU:T:2014:350, punctul 29].

39

În plus, trebuie să se constate, astfel cum a făcut camera de recurs, că este din ce în ce mai frecvent la ora actuală ca programele radiofonice și televizate să fie difuzate prin intermediul conexiunilor la internet sau în bandă largă (decizia atacată, punctul 80).

40

În al treilea rând, în ceea ce privește complementaritatea dintre serviciile de divertisment pentru adulți și serviciile de telecomunicații ale mărcilor Uniunii Europene anterioare, trebuie arătat, astfel cum a făcut‑o în mod întemeiat camera de recurs la punctul 81 din decizia atacată, că cererea de înregistrare a mărcii solicitate precizează că serviciile de divertisment pentru adulți, care fac parte din clasa 41, vizate de marca solicitată sunt furnizate „în special” pe cale electronică și online. Or, servicii din clasa 41 care sunt, precum în speță, furnizate online au fost deja considerate ca fiind asemănătoare cu serviciile de „telecomunicații, comunicații prin terminale de calculator, transmisiune de mesaje și de imagini asistate de calculator” desemnate de mărcile Uniunii Europene anterioare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2012, Wall/OAPI – Bluepod Media Worldwide (bluepod MEDIA), T‑227/11, nepublicată, EU:T:2012:375, punctele 44 și 51].

41

Desigur, Tribunalul a confirmat de asemenea în aceeași hotărâre concluzia camerei de recurs din cauza respectivă, conform căreia, deși anumiți operatori de telecomunicații furnizează anumite servicii de divertisment, care fac parte din clasa 41, prin intermediul filialelor specializate, consumatorul nu se va aștepta în general la o legătură între furnizarea acestor servicii de divertisment și serviciile legate de transmiterea datelor prin intermediul calculatoarelor și al rețelelor de date (Hotărârea din 12 iulie 2012, bluepod MEDIA, T‑227/11, nepublicată, EU:T:2012:375, punctul 48).

42

Trebuie, cu toate acestea, asemenea camerei de recurs, să se țină cont de realitatea economică de pe piață, astfel cum aceasta există la ora actuală, pentru a verifica dacă constatarea de fapt efectuată în cauza care a stat la baza Hotărârii din 12 iulie 2012, bluepod MEDIA (T‑227/11, nepublicată,EU:T:2012:375), este încă de actualitate. Or, trebuie să se constate că această realitate este foarte diferită de cea existentă chiar și numai cu câțiva ani înainte, în special datorită dezvoltărilor tehnologice rapide care au schimbat în mod radical modalitățile de consum al conținuturilor de divertisment audiovizual. În plus, deși furnizorii tradiționali de servicii de telecomunicații nu erau activi anterior decât ocazional în dezvoltarea conținutului divertismentului, astăzi aceștia au devenit activi în mod regulat, în timp ce societățile de divertisment propun servicii rezervate anterior industriilor de telecomunicații. Anumite întreprinderi oferă de asemenea pachete care furnizează consumatorilor atât o conexiune la telecomunicații, cât și accesul la conținutul de divertisment prin intermediul acestei conexiuni. Consumatorii serviciilor de telecomunicații pot fi, așadar, puși în situația să creadă că conținutul divertismentului furnizat prin intermediul conexiunii lor la internet este furnizat de aceeași întreprindere (decizia atacată, punctele 83-86).

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia)

declară și hotărăște: