2.5.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/28

1)

Articolul 9 alineatul (1) litera (b) din RMC (1), în măsura în care impune existenţa unui risc de confuzie pentru ca titularul unei mărci comunitare să poată interzice unui terț utilizarea în comerț [OR 14], fără acordul său, a unui semn, în cazurile prevăzute de acesta, poate fi interpretat în sensul că permite excluderea riscului de confuzie în cazul în care marca comunitară anterioară a coexistat pașnic, ca urmare a toleranței titularului, timp de mai mulţi ani, în două state membre ale Uniunii cu mărci naționale similare, astfel încât lipsa riscului de confuzie în aceste două state se extrapolează la alte state membre sau la întreaga Uniune, având în vedere tratamentul unitar pe care îl impune marca comunitară?

2)

În situaţia prevăzută la întrebarea precedentă, este posibil să fie luate în considerare caracteristicile geografice, demografice, economice sau de altă natură din statele în care a avut loc coexistența pentru a se realiza evaluarea riscului de confuzie, astfel încât lipsa riscului de confuzie în statele respective să se poată extrapola la un alt stat membru sau la întreaga Uniune?

3)

În ceea ce privește situaţia prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din RMC, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că, în cazul în care marca anterioară a coexistat cu semnul contestat pe parcursul unui anumit număr de ani, în două state membre ale Uniunii, fără opoziția titularului mărcii anterioare, această toleranță a titularului față de utilizarea semnului ulterior în cele două state menţionate în special poate fi extrapolată la restul teritoriului Uniunii în scopul de a stabili dacă utilizarea de către terț a unui semn ulterior are la bază un motiv întemeiat, ca urmare a tratamentului unitar impus pentru marca comunitară?