–

pentru Vion Livestock BV, de H. A. Pasveer, advocaat;

–

pentru guvernul neerlandez, de M. Bulterman și de M. Noort, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul maghiar, de Z. Fehér și de E. Sebestyén, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de A. Bouquet și de B. Eggers, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 alineatul (4), a articolului 8 alineatul (2) și a punctelor 3 și 7 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO 2005, L 3, p. 1, rectificare în JO 2011, L 336, p. 86, Ediție specială, 03/vol. 62, p. 3), precum și interpretarea articolului 3 alineatul (1) și a articolelor 4, 5 și 7 din Regulamentul (UE) nr. 817/2010 al Comisiei din 16 septembrie 2010 de stabilire a normelor de aplicare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește cerințele privind bunăstarea animalelor vii din specia bovină în timpul transportului pentru acordarea restituirilor la export (JO 2010, L 245, p. 16).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Vion Livestock BV (denumită în continuare „Vion”), pe de o parte, și Staatssecretaris van Economische Zaken (secretar de stat pentru afaceri economice, Țările de Jos) (denumit în continuare „secretarul de stat”), pe de altă parte, în legătură cu recuperarea restituirilor la export primite de Vion cu ocazia exportului de bovine vii către Liban.

3

Potrivit considerentului (11) al Regulamentului nr. 1/2005, în scopul aplicării consecvente și eficiente a acestuia din urmă pe teritoriul Uniunii Europene în lumina principiului său de bază conform căruia animalele nu trebuie să fie transportate în condiții care le‑ar putea provoca răni sau suferințe inutile, este oportun să se adopte dispoziții detaliate privind nevoile speciale care decurg din utilizarea diferitor modalități de transport.

4

Articolul 1 din Regulamentul nr. 1/2005, care definește domeniul de aplicare al acestui regulament, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică transportului de animale vertebrate vii în interiorul [Uniunii], inclusiv controalelor specifice pe care funcționarii competenți le efectuează asupra loturilor care intră sau ies de pe teritoriul vamal al [Uniunii].”

5

Articolul 5 din acest regulament, intitulat „Obligații de planificare pentru transportul de animale”, prevede la alineatul (4):

„În cazul călătoriilor de lungă durată între state membre și în țări terțe pentru ecvidee domestice, altele decât ecvideele înregistrate, și animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină, transportatorii și organizatorii respectă prevederile din jurnalul de călătorie prevăzut de anexa II.”

6

Articolul 8 din regulamentul menționat, intitulat „Deținători”, enunță la alineatul (2):

„Deținătorii verifică toate animalele care sosesc într‑un loc de tranzit sau de destinație și stabilesc dacă animalele sunt sau au fost supuse unei călătorii de lungă durată între state membre și în țări terțe. În cazul călătoriilor de lungă durată pentru ecvidee domestice, altele decât ecvideele înregistrate, și animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină, deținătorii respectă prevederile din jurnalul de călătorie prevăzut de anexa II.”

7

Articolul 14 din același regulament, intitulat „Controale și alte măsuri privind jurnalul de călătorie care trebuie efectuate de către autoritatea competentă înaintea călătoriilor de lungă durată”, prevede la alineatul (1):

„În cazul călătoriilor de lungă durată între state membre și […] țări terțe pentru [speciile vizate], autoritatea competentă de la locul de plecare trebuie:

[…]”

8

Anexa II la Regulamentul nr. 1/2005, intitulată „Jurnal de călătorie”, enunță la punctele 1-3, 7 și 8:

[…]

9

Apendicele la anexa II la Regulamentul nr. 1/2005 cuprinde diferite secțiuni, fiecare constând într‑un formular standard. În secțiunea 3 din acest apendice figurează un formular intitulat „Locul de destinație”. Punctul 4 din acest formular menționează „controale[le care trebuie] efectuate” de „[d]eținătorul de la locul de destinație/medicul veterinar oficial” indicat la punctul 1 din respectivul formular. Unul dintre aceste controale – menționat la punctul 4.5 din același formular – privește „[î]nregistrările din jurnalul de călătorie și limite[le] duratei călătoriei”. În plus, în secțiunea 4 din același apendice figurează un formular de declarație a transportatorului care trebuie completat de conducător în timpul călătoriei. Această declarație trebuie să indice, în ceea ce privește itinerariul real (punctele de repaus, de transfer sau de ieșire), diferitele locuri și adrese, datele și orele de sosire și de plecare, durata opririlor și motivele acestora, motivele pentru eventualele diferențe dintre itinerariul real și cel preconizat, orice alte observații, precum și numărul și motivele rănilor și/sau deceselor animalelor în timpul călătoriei. Respectiva declarație trebuie semnată de conducătorul/conducătorii transportului.

10

Potrivit considerentului (3) al Regulamentului nr. 817/2010, „[î]n vederea asigurării respectării normelor privind bunăstarea animalelor, ar trebui introdus un sistem de supraveghere bazat pe controale obligatorii efectuate la punctele de ieșire din teritoriul vamal al [Uniunii], după ce animalele au părăsit teritoriul vamal al [Uniunii], în caz de schimbare a mijlocului de transport, precum și la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală”.

11

Articolul 1 din Regulamentul nr. 817/2010, intitulat „Domeniul de aplicare”, enunță la primul paragraf:

„În sensul articolului 168 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 [al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO 2007, L 299, p. 1)], plata restituirilor la exportul animalelor vii din specia bovină încadrate la codul NC 0102 (denumite în continuare «animalele») depinde de respectarea articolelor 3-9 din Regulamentul [nr. 1/2005] și a anexelor menționate la aceste articole, precum și a prezentului regulament, în timpul transportului animalelor până la primul loc de descărcare în țara terță de destinație finală.”

12

Articolul 2 din Regulamentul nr. 817/2010 („Controalele pe teritoriul vamal al [Uniunii]”) prevede la alineatul (2):

„În ceea ce privește animalele pentru care se acceptă o declarație de export, medicul veterinar oficial de la punctul de ieșire verifică […] dacă:

Medicul veterinar oficial care a efectuat controalele completează un raport conform cu modelul din anexa I la prezentul regulament, certificând dacă rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu primul paragraf sunt satisfăcătoare sau nu.

Autoritatea veterinară răspunzătoare de la punctul de ieșire păstrează raportul respectiv timp de cel puțin trei ani. O copie a raportului se transmite agenției de plată.”

13

Articolul 3 din Regulamentul nr. 817/2010, intitulat „Controalele în țările terțe”, prevede:

„(1)   Exportatorul se asigură ca animalele să facă obiectul unui control după ce au părăsit teritoriul vamal al [Uniunii]:

(2)   O agenție internațională de control și supraveghere, autorizată și controlată în acest scop de un stat membru […] sau o agenție oficială dintr‑un stat membru este însărcinată cu efectuarea controalelor prevăzute la alineatul (1).

[…]

Pentru fiecare control efectuat în temeiul alineatului (1), medicul veterinar care a efectuat controlul completează un raport conform cu modelele care figurează în anexele III și IV la prezentul regulament.”

14

Articolul 4 din acest regulament, intitulat „Procedura de plată a restituirilor la export”, prevede:

„(1)   Exportatorul furnizează autorităților competente ale statului membru în care este acceptată declarația de export toate informațiile necesare privind călătoria, până la data depunerii declarației de export.

[…]

(2)   Cererile de plată a restituirilor la export […] sunt completate […] cu:

(3)   În cazul în care, ca urmare a unor circumstanțe de care exportatorul nu se face vinovat, controalele menționate la articolul 3 alineatul (1) nu au putut fi efectuate, autoritatea competentă, la cererea motivată a exportatorului, poate accepta alte documente care atestă respectarea Regulamentului [nr. 1/2005].”

15

Articolul 5 din regulamentul menționat, intitulat „Neplata restituirilor la export”, prevede la alineatul (1):

„Valoarea totală a restituirii la export per animal, calculată în conformitate cu al doilea paragraf, nu se plătește pentru:

[…]

[…]”

16

Articolul 7 din Regulamentul nr. 817/2010, intitulat „Recuperarea sumelor plătite nejustificat”, prevede:

„În cazul în care, după plata restituirii, se stabilește că Regulamentul [nr. 1/2005] nu a fost respectat, partea corespunzătoare din restituire, inclusiv, după caz, sancțiunea menționată la articolul 6 din prezentul regulament, se consideră plătită nejustificat și se recuperează în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 612/2009 [al Comisiei din 7 iulie 2009 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (JO 2009, L 186, p. 1)].”

17

Anexa IV la Regulamentul nr. 817/2010 conține un model de raport de control la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală. Una dintre rubricile dedicate „[controalelor] efectuate” se referă la „[p]lanul de drum”.

18

La finele anului 2010, Vion a exportat către Liban 36 de bovine vii. Acestea au fost mai întâi transportate cu camionul de la Woerden (Țările de Jos) la Koper (Slovenia), unde au fost transferate pe o navă adaptată transportului de animale vii. Apoi aceste bovine au ieșit de pe teritoriul Uniunii, pe cale maritimă, ajungând la Beirut (Liban).

19

Potrivit instanței de trimitere, la Koper transportatorul ar fi înmânat jurnalul de călătorie medicului veterinar oficial de la punctul de ieșire din Uniune, astfel încât originalul acestui jurnal nu a putut fi ținut la zi până la Beirut.

20

În conformitate cu Regulamentul nr. 1/2005, Vion prezentase autorității administrative neerlandeze competente, înainte de călătorie, un jurnal de călătorie care specifica, în secțiunea 1 din aceasta, intitulată „Planificare”, că durata totală a transportului trebuia să fie de șapte zile, că locul plecare este Woerden și că locul de destinație este Beirut. Acest transport trebuia să înceapă la 9 septembrie 2010, fără a se preciza ora de plecare, și să se încheie la 16 septembrie 2010. În sfârșit, se preciza că animalele se vor odihni la München (Germania) și că vor fi transferate pe navă la Koper.

21

De asemenea, deși bovinele trebuiau transportate către Liban, secțiunea 3 din jurnalul de călătorie în discuție în litigiul principal, intitulată „Locul de destinație”, menționa Koper și Slovenia ca fiind locul și statul membru de destinație. „Declarația transportatorului”, care figurează în secțiunea 4 din acest jurnal de călătorie, atesta că animalele au sosit la 10 septembrie 2010 la ora 10.50 la Koper și că această dată și această oră corespund celor de sosire la locul de destinație. În schimb, jurnalul de călătorie respectiv nu cuprinde informații referitoare la desfășurarea transportului între plecarea navei din Koper și sosirea acesteia la Beirut.

22

Animalele au fost descărcate la 22 septembrie 2010, între ora 11.15 și ora 13.30, și au făcut obiectul unei inspecții efectuate de un medic veterinar independent stabilit în Beirut, conform articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 817/2010.

23

Pe baza raportului datat din aceeași zi și semnat de acest medic veterinar, Control Union Nederland, societate care acționează în numele societății Vion, a certificat, la 12 octombrie 2010, că dispozițiile Regulamentelor nr. 1/2005 și nr. 817/2010 fuseseră respectate.

24

Printr‑o decizie din 4 februarie 2014, secretarul de stat a solicitat însă societății Vion rambursarea restituirii la export a unui cuantum de 5292,92 euro pe care i‑l plătise, cuantum la care se adaugă 577,40 euro cu titlu de majorare cu 10 % și de dobânzi. Secretarul de stat a reproșat transportatorului societății Vion că nu a completat secțiunea 4 din jurnalul de călătorie decât până la punctul de ieșire de pe teritoriul Uniunii, iar nu până la destinația finală a animalelor. Astfel, având în vedere declarația acestui transportator, călătoria se presupunea a fi fost încheiată la Koper, iar nu continuată până la Beirut.

25

Întrucât secretarul de stat a respins contestația sa printr‑o decizie din 18 iunie 2014, Vion a sesizat cu o acțiune College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos).

26

Vion și secretarul de stat sunt în dezacord cu privire la aspectul dacă obligația de a păstra și de a ține un jurnal de călătorie, în cazul transportului de animale de lungă durată, se impune numai până la punctul de ieșire de pe teritoriul Uniunii sau dacă aceasta este valabilă, în mod mai extins, până la destinația finală și, așadar, până la sosirea animalelor în țara terță în cauză.

27

În această privință, instanța de trimitere se consideră confruntată cu o serioasă dificultate de interpretare a dreptului Uniunii, având în vedere divergențele existente, în opinia sa, între prevederile articolelor 4, 5 și 7 din Regulamentul nr. 817/2010, pe de o parte, și ale articolului 5 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2005, precum și ale punctului 3 din anexa II la acest din urmă regulament, pe de altă parte. Nici teza susținută de Vion, nici cea avansată de secretarul de stat nu îi par lipsite de pertinență.

28

Având în vedere modul de redactare a punctelor 3 și 7 din anexa II la Regulamentul nr. 1/2005, instanța de trimitere se îndoiește, la fel ca Vion, de posibilitatea organizatorului sau a transportatorului de a păstra jurnalul de călătorie până la punctul de destinație final al călătoriei, și anume până în țara terță în cauză. Ea este totuși convinsă că doar pe baza jurnalului de călătorie veterinarul de la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală ar putea efectiv asigura respectarea Regulamentului nr. 1/2005.

29

Obligația de a înmâna jurnalul de călătorie medicului veterinar oficial de la punctul de ieșire din Uniune, care rezultă de la punctul 7 din anexa II la Regulamentul nr. 1/2005, ar împiedica astfel exportatorul să aducă medicului veterinar de la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală dovada că a respectat efectiv articolele 3-9 din acest regulament, precum și anexele la acesta.

30

Instanța de trimitere arată însă că și teza susținută de secretarul de stat se bazează pe argumente solide. În special, considerentul (11) al Regulamentului nr. 1/2005, întrucât enunță că animalele nu trebuie să fie transportate în condiții care le‑ar putea provoca răni sau suferințe inutile, poate acoperi integralitatea călătoriei către o țară terță.

31

În plus, mai multe dispoziții ale Regulamentului nr. 817/2010 condiționează plata restituirilor la export de respectarea Regulamentului nr. 1/2005, respectare care ar trebui verificată de medicul veterinar de la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală. Or, pentru a fi efectiv, un asemenea control ar presupune ca jurnalul de călătorie să fie ținut până la sosirea în respectiva țară terță. Potrivit instanței de trimitere, orice altă soluție ar avea ca efect imposibilitatea controlării prin intermediul jurnalului de călătorie a părții transportului care are loc pe teritoriul țării terțe.

32

În aceste condiții, College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

33

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 7 din Regulamentul nr. 817/2010 coroborat cu articolul 3 alineatele (1) și (2) și cu articolul 2 alineatul (2) din acest regulament, precum și cu punctele 3, 7 și 8 din anexa II la Regulamentul nr. 1/2005 trebuie interpretat în sensul că rambursarea restituirilor la export în temeiul Regulamentului nr. 817/2010 poate fi solicitată atunci când transportatorul de animale din specia bovină nu a ținut la zi jurnalul de călătorie prevăzut în anexa II la Regulamentul nr. 1/2005 până la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală.

34

Trebuie subliniat, cu titlu introductiv, că nici Regulamentul nr. 817/2010, nici Regulamentul nr. 1/2005 nu prevăd în mod expres documentele pe care trebuie să le furnizeze un transportator care exportă animale din specia bovină către o țară terță pentru a putea benefica de restituiri la export.

35

Cu toate acestea, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, pentru interpretarea unei dispoziții a dreptului Uniunii, este necesar să se recurgă nu numai la formularea acesteia, ci și la contextul în care aceasta se înscrie, ținând seama de economia și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, Hotărârea din 26 iunie 1990, Velker International Oil Company, C‑185/89, EU:C:1990:262, punctul 17, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2007, Teleos și alții, C‑409/04, EU:C:2007:548, punctul 35).

36

În această privință, este necesar să se arate, în primul rând, că, astfel cum rezultă din articolul 7 din Regulamentul nr. 817/2010, în cazul în care, după plata restituirii, se stabilește că Regulamentul nr. 1/2005 nu a fost respectat, partea corespunzătoare din restituire se consideră plătită nejustificat. Prin urmare, ea trebuie recuperată, însoțită, eventual, de o sancțiune aplicată exportatorului sau transportatorului. În consecință, rambursarea restituirilor la export este subordonată nerespectării de către exportator sau transportator a obligațiilor care decurg din Regulamentul nr. 1/2005.

37

Or, articolul 1 din Regulamentul nr. 817/2010 condiționează plata restituirilor la export de respectarea, în timpul transportului animalelor până la primul loc de descărcare în țara terță de destinație finală, a articolelor 3-9 din Regulamentul nr. 1/2005 și a anexelor menționate în acestea, precum și a propriilor dispoziții. Rambursarea acestora trebuie, în consecință, să fie motivată de o încălcare a acelorași articole 3-9 din Regulamentul nr. 1/2005.

38

În al doilea rând, Regulamentul nr. 817/2010 impune, în conformitate cu considerentul (3) al acestuia, în vederea asigurării respectării normelor privind bunăstarea animalelor, un sistem de supraveghere bazat pe controale obligatorii efectuate nu numai la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Uniunii, ci și până la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală. Astfel, conform, în special, articolului 3 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, trebuie efectuat un control la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală, care trebuie, potrivit articolului 3 alineatul (2) ultimul paragraf, să conducă la întocmirea unui raport, potrivit modelului evocat la punctul 17 din prezenta hotărâre. Or, așa cum confirmă acest model, obiectivul acestui control este în esență să stabilească dacă au fost respectate dispozițiile Regulamentului nr. 1/2005, inclusiv în etapa călătoriei cuprinsă între punctul de ieșire din Uniune și primul punct de descărcare în țara terță de destinație finală.

39

În măsura în care unul dintre elementele care trebuie examinate cu ocazia acestui control este „[p]lanul de drum”, care corespunde jurnalului de călătorie, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 47 din concluzii, realizarea controlului menționat la punctul anterior din prezenta hotărâre necesită transmiterea către societatea însărcinată cu efectuarea acestui control a informațiilor prevăzute în acest scop.

40

Or, „declarația transportatorului”, care constituie secțiunea 4 din jurnalul de călătorie, trebuie completată de conducător și semnată de acesta și de transportator. Această declarație trebuie să indice în ceea ce privește itinerariul real (punctele de repaus, de transfer sau de ieșire), diferitele locuri și adrese, datele și orele de sosire și de plecare, durata opririlor și motivele acestora, motivele pentru eventualele diferențe dintre itinerariul real și cel preconizat, orice alte observații, precum și numărul și motivele rănilor și/sau deceselor animalelor în timpul călătoriei.

41

Această interpretare este de natură să mențină efectul util al articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2005, care trebuie interpretat în sensul că, pentru ca un transport care implică o călătorie de lungă durată pentru animalele respective, care începe pe teritoriul Uniunii și continuă în afara acestui teritoriu, să poată fi autorizat de autoritatea competentă de la locul de plecare, organizatorul călătoriei trebuie să prezinte un jurnal de călătorie care este realist și indică respectarea acestui regulament inclusiv pentru etapa din călătoria respectivă care se va desfășura pe teritoriul unor țări terțe (Hotărârea din 23 aprilie 2015, Zuchtvieh‑Export, C‑424/13, EU:C:2015:259, punctul 56).

42

Astfel, pentru a garanta atât utilitatea acestui control ex ante efectuat de autoritatea competentă de la locul de plecare, cât și efectivitatea bunăstării animalelor, este indispensabil să se impună completarea jurnalului de călătorie de‑a lungul întregii călătorii, inclusiv în etapa transportului cuprinsă între punctul de ieșire din Uniune și primul loc de descărcare în țara terță de destinație finală.

43

În al treilea rând, de la punctul 7 din anexa II la Regulamentul nr. 1/2005 decurge, desigur, că, în cazul exportului către o țară terță de animale cărora li se aplică acest regulament, transportatorii trebuie să înmâneze jurnalul de călătorie medicului veterinar oficial de la punctul de ieșire din Uniune.

44

Cu toate acestea, punctul 8 din anexa II la Regulamentul nr. 1/2005 indică faptul că acest regulament prevede utilizarea de copii ale jurnalului de călătorie. Același lucru îl prevede articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 817/2010.

45

În plus, dacă punctul 3 litera (e) din anexa II la Regulamentul nr. 1/2005 prevede că, în cazul exportului către o țară terță, organizatorul se asigură că jurnalul de călătorie însoțește transportul de animale pe perioada călătoriei cel puțin până la punctul de ieșire din Uniune, acest lucru implică faptul că organizatorul trebuie să continue să completeze o copie a acestuia până la primul loc de descărcare în țara terță de destinație finală.

46

În consecință, legătura pe care o stabilește Regulamentul nr. 817/2010 cu Regulamentul nr. 1/2005 permite să se considere că copia jurnalului de călătorie trebuie să îndeplinească aceeași funcție în timpul transportului până la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală ca originalul în timpul transportului până la punctul de ieșire din Uniune.

47

Dat fiind că revine persoanei care solicită restituirile la export sarcina de a dovedi respectarea condițiilor care decurg din articolele 3-9 din Regulamentul nr. 1/2005 și din anexele care sunt menționate în acestea, precum și a dispozițiilor Regulamentului nr. 817/2010, rezultă din considerațiile care precedă că aceasta trebuie să completeze o copie a jurnalului de călătorie până la controlul animalelor de către medicul veterinar de la primul loc de descărcare în țara terță de destinație finală și să permită acestuia să verifice dacă au fost îndeplinite obligațiile prevăzute în ceea ce privește completarea jurnalului de călătorie.

48

În consecință, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 817/2010 presupune că transportatorul completează o copie a jurnalului de călătorie până la sosirea animalelor în cauză la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală.

49

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 7 din Regulamentul nr. 817/2010 coroborat cu articolul 3 alineatele (1) și (2) și cu articolul 2 alineatul (2) din acest regulament, precum și cu punctele 3, 7 și 8 din anexa II la Regulamentul nr. 1/2005 trebuie interpretat în sensul că rambursarea restituirilor la export în temeiul Regulamentului nr. 817/2010 poate fi solicitată în cazul în care transportatorul de animale din specia bovină nu a ținut la zi o copie a jurnalului de călătorie prevăzut în anexa II la Regulamentul nr. 1/2005 până la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală.

50

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 817/2010 al Comisiei din 16 septembrie 2010 de stabilire a normelor de aplicare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește cerințele privind bunăstarea animalelor vii din specia bovină în timpul transportului pentru acordarea restituirilor la export coroborat cu articolul 3 alineatele (1) și (2) și cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 817/2010, precum și cu punctele 3, 7 și 8 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 trebuie interpretat în sensul că rambursarea restituirilor la export în temeiul Regulamentului nr. 817/2010 poate fi solicitată în cazul în care transportatorul de animale din specia bovină nu a ținut la zi o copie a jurnalului de călătorie prevăzut în anexa II la Regulamentul nr. 1/2005 până la locul primei descărcări în țara terță de destinație finală.