—

pentru guvernul francez, de A. Daly și de D. Colas, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul elen, de E. Tsaousi și de K. Georgiadis, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Europeană, de L. Grønfeldt și de F. Dintilhac, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate (JO 2005, L 309, p. 9, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 238) și a articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (JO 2006, L 105, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 8, p. 5).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Oussama El Dakkak și Intercontinental SARL, pe de o parte, și administration des douanes et droits indirects (Administrația Vămilor și a Impozitelor Indirecte, Franța), pe de altă parte, în legătură cu cererile lor de despăgubire pentru prejudiciile rezultate din confiscarea de către aceasta din urmă a unor sume în numerar transportate de domnul El Dakkak la trecerea sa prin Aeroportul Roissy‑Charles‑de‑Gaulle (Franța), pentru motivul că acesta omisese să declare sumele respective.

3

Considerentele (2) și (4)-(6) ale Regulamentului nr. 1889/2005 au următorul cuprins:

[…]

4

Articolul 1 alineatul (1) din acest regulament prevede:

„Prezentul regulament completează dispozițiile Directivei [91/308] cu privire la tranzacțiile efectuate prin intermediul instituțiilor financiare și de credit și al anumitor profesii, stabilind norme armonizate pentru controlul intrărilor și ieșirilor de numerar din Comunitate, efectuat de către autoritățile competente.”

5

Articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede:

„Orice persoană fizică ce intră sau iese din Comunitate și transportă numerar în valoare de 10000 [de euro] sau mai mult declară această sumă autorităților competente din statul membru prin care intră sau iese din Comunitate, în conformitate cu prezentul regulament. Obligația de declarare nu este îndeplinită în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte sau incomplete.”

6

Articolul 4 alineatul (2) din același regulament prevede:

„În cazul nerespectării obligației de declarare prevăzute la articolul 3, numerarul poate fi reținut prin decizie administrativă, în conformitate cu condițiile prevăzute în temeiul legislației interne.”

7

Potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 562/2006:

„Prezentul regulament prevede absența controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Prezentul regulament stabilește normele aplicabile controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.”

8

Articolul 4 alineatul (1) din acest regulament prevede:

„Frontierele externe nu pot fi trecute decât pe la punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de funcționare stabilit. Programul de funcționare este indicat clar la punctele de trecere a frontierei care nu sunt deschise 24 ore pe zi.

Comisiei i se comunică de către statele membre lista punctelor lor de trecere a frontierei, în conformitate cu articolul 34.”

9

Intercontinental l‑a însărcinat pe domnul El Dakkak să transporte dolari americani (USD) de la Cotonou (Benin) la Beirut (Liban) cu avionul, cu tranzit la aeroportul Roissy‑Charles‑de‑Gaulle.

10

La 9 decembrie 2010, în timp ce tranzita acest aeroport, domnul El Dakkak a fost controlat de agenții vamali pe pasarela de îmbarcare pentru Beirut. Întrucât aceștia au constatat că era în posesia sumelor de 3900 de euro și de 1607650 USD (aproximativ 1511545 de euro), domnul El Dakkak le‑a prezentat o declarație efectuată la serviciile vamale din Republica Benin.

11

În urma acestui control, domnul El Dakkak a fost reținut la vamă, apoi un judecător de instrucție a dispus împotriva sa începerea urmării penale pentru neîndeplinirea obligației de declarare de capital și pentru spălare de bani.

12

Numerarul transportat de domnul El Dakkak a fost consemnat, apoi pus sub sechestru de administration des douanes et droits indirects (Administrația Vămilor și a Impozitelor Indirecte).

13

Prin hotărârea din 11 mai 2011, chambre d’instruction de la cour d’appel de Paris (Camera de instrucție a Curții de Apel Paris, Franța) a anulat în totalitate procedura din cauza neregularității reținerii persoanei interesate și a dispus ridicarea sechestrului.

14

Printr‑o scrisoare din 2 aprilie 2012, administrația competentă i‑a precizat în consecință domnului El Dakkak că urma să efectueze viramentul sumei în euro și a contravalorii în euro a sumei în dolari americani confiscate, precum și al unei cote din reducerea acordată cu privire la cheltuielile cu operațiunile de transfer.

15

Domnul El Dakkak și Intercontinental au sesizat ulterior tribunal d’instance d’Aulnay‑sous‑Bois (Tribunalul de Primă Instanță din Aulnay‑sous‑Bois, Franța), apoi cour d’appel de Paris (Curtea de Apel Paris) cu o cerere de despăgubire pentru prejudiciile pe care le‑au suferit, arătând că administration des douanes et droits indirects (Administrația Vămilor și a Impozitelor Indirecte) nu era îndreptățită să invoce încălcarea unei obligații de declarare în sarcina domnului El Dakkak, întrucât acestuia din urmă nu îi revenea o asemenea obligație.

16

După ce cour d’appel de Paris (Curtea de Apel Paris) i‑a respins cererea printr‑o hotărâre din 25 martie 2014, domnul El Dakkak a formulat recurs în casație în fața instanței de trimitere.

17

În aceste condiții, Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„[Articolul] 3 alineatul (1) din Regulamentul […] nr. 1889/2005 […] și [articolul] 4 alineatul (1) din Regulamentul […] nr. 562/2006 […] trebuie interpretate în sensul că un resortisant al unui stat terț care se află în zona internațională de tranzit a unui aeroport nu este supus obligației de declarare rezultate din articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul […] nr. 1889/2005 […] sau, dimpotrivă, că acest resortisant este supus obligației respective în sensul că a trecut o frontieră externă a [Uniunii] pe la un punct de trecere a frontierei dintre cele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul […] nr. 562/2006 […]?”

18

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005 trebuie interpretat în sensul că obligația de declarare prevăzută de această dispoziție se aplică în zona internațională de tranzit a unui aeroport al unui stat membru în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, în care o persoană fizică a intrat în această zonă după debarcarea de pe o aeronavă provenită dintr‑un stat terț și care rămâne în această zonă înainte de a se îmbarca la bordul unei alte aeronave având ca destinație un alt stat terț.

19

Determinarea întinderii acestei obligații de declarare se întemeiază pe interpretarea noțiunii „persoană fizică ce intră sau iese” din Uniune, menționată chiar în acest articol 3 alineatul (1).

20

În această privință, trebuie arătat de la bun început că Regulamentul nr. 1889/2005 nu definește respectiva noțiune.

21

În aceste condiții, noțiunea menționată nu este ambiguă și trebuie înțeleasă în sensul ei obișnuit, și anume ca referindu‑se la deplasarea unei persoane fizice dintr‑un loc care nu face parte din teritoriul Uniunii într‑un loc care face parte din acest teritoriu sau din acest din urmă loc într‑un loc care nu face parte din teritoriul respectiv.

22

Teritoriul Uniunii corespunde spațiului geografic prevăzut la articolul 52 TUE și la articolul 355 TFUE, care definesc domeniul de aplicare teritorial al tratatelor.

23

În lipsa unei precizări referitoare la domeniul de aplicare teritorial al unui act de drept derivat, acesta trebuie determinat în funcție de aceste dispoziții, întrucât dreptul derivat are în principiu același domeniu de aplicare ca tratatele înseși și se aplică de drept în acest domeniu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 decembrie 2015, Parlamentul și Comisia/Consiliul, C‑132/14-C‑136/14, EU:C:2015:813, punctele 76 și 77).

24

Or, pe de o parte, aeroporturile statelor membre fac parte din respectivul spațiu geografic și, prin urmare, din teritoriul Uniunii.

25

Pe de altă parte, trebuie constatat că, nu numai că dispozițiile Regulamentului nr. 1889/2005 nu exclud aplicabilitatea obligației de declarare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din acesta în zonele internaționale de tranzit ale respectivelor aeroporturi, dar și că articolul 52 TUE și articolul 355 TFUE nu exclud aceste zone din domeniul de aplicare teritorial al tratatelor și nici nu prevăd vreo excepție în ceea ce le privește.

26

Rezultă că, atunci când o persoană fizică se deplasează dintr‑un loc care nu face parte din spațiul geografic menționat la articolul 52 TUE și la articolul 355 TFUE într‑un loc care face parte din acesta, persoana respectivă intră în Uniune, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005.

27

Aceasta este situația unei persoane care, asemenea domnului El Dakkak, coboară de la bordul unei aeronave provenite dintr‑un stat terț într‑un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru și rămâne în zona internațională de tranzit a acestui aeroport înainte de a se îmbarca la bordul unei alte aeronave având ca destinație un alt stat terț.

28

Interpretarea potrivit căreia obligația de declarare prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005 se aplică în zonele internaționale de tranzit ale aeroporturilor situate pe teritoriul Uniunii este deopotrivă conformă obiectivului urmărit de regulamentul menționat.

29

În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu considerentele (2), (5) și (6) ale Regulamentului nr. 1889/2005, acesta vizează să prevină, să descurajeze și să evite introducerea veniturilor din activități ilegale în sistemul financiar, precum și investirea acestora după spălarea banilor, prin instituirea, printre altele, a principiului declarării obligatorii a mișcărilor de numerar care intră sau iese din Uniune, ce permite colectarea de informații cu privire la acestea (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2015, Chmielewski, C‑255/14, EU:C:2015:475, punctul 18).

30

În acest scop, articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede obligația oricărei persoane fizice care intră sau iese din Uniune și transportă o sumă în numerar egală sau mai mare de 10000 de euro de a declara această sumă (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2015, Chmielewski, C‑255/14, EU:C:2015:475, punctul 19).

31

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005 coroborat cu considerentele (1)-(3) ale regulamentului menționat, acesta din urmă are ca obiectiv, în contextul promovării dezvoltării economice armonioase, echilibrate și durabile în întreaga Uniune, să completeze dispozițiile Directivei 91/308 stabilind norme armonizate pentru controlul intrărilor și ieșirilor de numerar din Uniune (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2015, Chmielewski, C‑255/14, EU:C:2015:475, punctul 17).

32

Or, în acest context, trebuie amintit de asemenea că Curtea a statuat că Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO 2005, L 309, p. 15, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 214), care a înlocuit Directiva 91/308, are ca obiectiv principal prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului, astfel cum reiese atât din titlul și din considerentele acesteia, cât și din faptul că a fost adoptată, asemenea Directivei 91/308 care a precedat‑o, într‑un context internațional, pentru a aplica și a face obligatorii în Uniune recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), care este principalul organism internațional de combatere a spălării banilor (a se vedea Hotărârea din 25 aprilie 2013, Jyske Bank Gibraltar, C‑212/11, EU:C:2013:270, punctul 46).

33

Asemenea Directivelor 91/308 și 2005/60, Regulamentul nr. 1889/2005 a fost adoptat, astfel cum reiese din considerentul (4) al acestuia, pentru a lua în considerare activitățile complementare desfășurate în alte foruri internaționale, în special în cadrul GAFI, a cărui Recomandare specială IX din 22 octombrie 2004 face apel la guverne să ia măsuri de detectare a mișcărilor fizice de numerar, inclusiv un sistem de declarare și alte obligații de comunicare.

34

În consecință, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 44 și 45 din concluzii, din obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 1889/2005, din contextul internațional în care se înscrie acesta, precum și din necesitatea de a asigura scopul preventiv și de descurajare al obligației de declarare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din acest regulament rezultă că noțiunea „persoană fizică ce intră sau iese” din Uniune, menționată în această dispoziție, trebuie să beneficieze de o interpretare largă.

35

Astfel, dacă dispoziția respectivă ar trebui interpretată în sensul că persoanele care se află într‑o zonă internațională de tranzit a unui aeroport al Uniunii nu sunt supuse acestei obligații, efectivitatea sistemului de control al mișcărilor de numerar care intră sau iese din Uniune, prevăzut de Regulamentul nr. 1889/2005, și, în consecință, realizarea obiectivului urmărit de acesta ar risca să fie, cel puțin în parte, compromise.

36

Problema dacă un resortisant al unui stat terț care se află în zona internațională de tranzit a unui aeroport al unui stat membru a trecut sau nu a trecut frontiera externă a Uniunii, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 562/2006, nu influențează considerațiile care precedă.

37

Cu privire la acest aspect, trebuie arătat că, astfel cum atestă în special bazele juridice distincte în temeiul cărora Regulamentele nr. 1889/2005 și nr. 562/2006 au fost adoptate, acestea au obiecte și finalități diferite.

38

Astfel, după cum s‑a precizat deja la punctul 31 din prezenta hotărâre, Regulamentul nr. 1889/2005 are ca obiectiv completarea dispozițiilor Directivei 91/308 prin stabilirea unor norme armonizate pentru controlul intrărilor și al ieșirilor de numerar din Uniune, în timp ce, potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 562/2006, acesta prevede absența controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne dintre statele membre ale Uniunii și stabilește normele aplicabile controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor externe ale acestor state.

39

De altfel, Regulamentul nr. 1889/2005 nu conține nicio mențiune potrivit căreia dispozițiile acestuia ar trebui interpretate în raport cu cele ale Regulamentului nr. 562/2006.

40

Astfel, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens în unul sau în altul dintre aceste texte, interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005 nu poate depinde de interpretarea noțiunii „trecere a unei frontiere externe a Uniunii”, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 562/2006.

41

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, zonele internaționale de tranzit ale aeroporturilor statelor membre nu trebuie excluse din domeniul de aplicare al articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005, astfel încât, dacă o persoană fizică ce coboară de la bordul unei aeronave provenite dintr‑un stat terț într‑un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru și care rămâne în zona internațională de tranzit a acestui aeroport înainte de a se îmbarca la bordul unei alte aeronave având ca destinație un alt stat terț se află în posesia unei sume în numerar egale sau mai mari de 10000 de euro atunci când intră în Uniune, aceasta este supusă obligației de declarare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005.

42

În această privință, statelor membre le revine sarcina de a lua măsurile apte să permită persoanelor interesate respectarea acestei obligații în condiții de natură să le asigure deplina securitate juridică.

43

În aceste condiții, este necesar să se răspundă la întrebarea formulată că articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005 trebuie interpretat în sensul că obligația de declarare prevăzută de această dispoziție se aplică în zona internațională de tranzit a unui aeroport al unui stat membru.

44

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate trebuie interpretat în sensul că obligația de declarare prevăzută de această dispoziție se aplică în zona internațională de tranzit a unui aeroport al unui stat membru.