1

Prin recursul formulat, Cap Actions SNCM (denumită în continuare „Cap Actions”), un fond comun de plasament prin intermediul căruia salariații Société nationale maritime Corse Méditerranée (SNCM) dețin 9 % din capitalul acestei societăți, solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 7 iulie 2015, SNCM/Comisia (T‑1/15, EU:T:2015:489, denumită în continuare „ordonanța atacată”), prin care s‑a respins cererea sa de intervenție în susținerea concluziilor reclamantei în primă instanță în cauza T‑1/15, care privesc anularea Deciziei 2014/882/UE a Comisiei din 20 noiembrie 2013 privind ajutorul de stat SA 16237 (C 58/2002) (ex N 118/2002) pus în aplicare de Franța în favoarea SNCM (JO 2014, L 357, p. 1, denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2

În plus, Cap Actions solicită Curții admiterea cererii sale de intervenție.

3

Comisia Europeană a formulat observații cu privire la recurs la 7 septembrie 2015.

4

În conformitate cu articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, orice persoană poate interveni în fața instanțelor Uniunii Europene în cazul în care poate dovedi faptul că are un interes în soluționarea litigiului înaintat uneia dintre ele.

5

Potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea „interes în soluționarea litigiului”, în sensul articolului 40 al doilea paragraf menționat, trebuie definită prin prisma obiectului însuși al litigiului și înțeleasă ca fiind un interes direct și actual pentru soarta rezervată concluziilor înseși, iar nu ca un interes în raport cu motivele sau cu argumentele invocate. Astfel, termenii „soluționarea litigiului” trimit la decizia finală solicitată, astfel cum ar fi aceasta consacrată în dispozitivul hotărârii care urmează să intervină (a se vedea Ordonanța președintelui Curții Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2013:83, punctul 7 și jurisprudența citată).

6

În această privință, se impune în special să se verifice dacă persoana care solicită să intervină este afectată în mod direct de actul atacat și dacă interesul său în soluționarea litigiului este cert (a se vedea Ordonanța președintelui Curții Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:135, punctul 7 și jurisprudența citată). În principiu, un interes în soluționarea litigiului nu poate fi considerat drept suficient de direct decât în măsura în care această soluționare este de natură să modifice poziția juridică a persoanei care solicită să intervină [a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții National Power și PowerGen/Comisia, C‑151/97 P(I) și C‑157/97 P(I), EU:C:1997:307, punctul 61, Hotărârea Schenker/Air France și Comisia, C‑589/11 P(I), EU:C:2012:332, punctele 14 și 15, precum și Hotărârea Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:135, punctele 4 și 11].

7

Prin recursul formulat, Cap Actions reproșează Tribunalului faptul că a interpretat articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție în mod eronat. În esență, Cap Actions formulează cinci motive întemeiate pe:

8

Este necesar să se analizeze mai întâi primul motiv apoi, în mod concomitent, al doilea și al cincilea motiv, care invocă, în esență, aceeași problemă de drept, și, în sfârșit, succesiv, al treilea și al patrulea motiv.

9

Prin intermediul primului motiv, Cap Actions susține că Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare, în ordonanța atacată, faptul că nu a existat, înaintea adoptării deciziei în litigiu, o redeschidere a procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE, în urma anulării de către Tribunal, prin Hotărârea Corsica Ferries France/Comisia (T‑565/08, EU:T:2012:415), a Deciziei 2009/611.

10

Această neluare în considerare ar fi generat o ruptură în egalitatea de acces la procedurile din materia ajutoarelor de stat dintre doi intervenienți, și anume, pe de o parte, Corsica Ferries France (denumită în continuare „Corsica Ferries”), care a solicitat să intervină în cauza T‑1/15 în susținerea concluziilor Comisiei, și, pe de altă parte, Cap Actions, care a solicitat să intervină în aceeași cauză în susținerea concluziilor SNCM. Cap Actions subliniază în acest scop că, la punctul 9 din Ordonanța SNCM/Comisia (T‑1/15, EU:T:2015:487) admițând intervenția Corsica Ferries, Tribunalul s‑a referit în special la faptul că aceasta, care este o concurentă a SNCM, a participat activ la procedura administrativă în fața Comisiei. Cap Actions susține că a fost privată de posibilitatea de a proceda la fel prin refuzul Comisiei de a redeschide procedura oficială de investigare, în pofida cererilor în acest sens pe care i le‑au adresat Republica Franceză și SNCM, în urma anulării Deciziei 2009/611.

11

În această privință, trebuie amintit că faptul de a permite unei părți să invoce pentru prima dată în fața Curții un motiv pe care nu l‑a invocat în fața Tribunalului, deși dispunea de elementele necesare pentru a face aceasta, iar acest motiv nu vizează unul dintre motivele formulate de Tribunal în decizia sa, ar echivala cu a‑i permite să sesizeze Curtea, a cărei competență în materie de recurs este limitată, cu un litigiu mai extins decât cel cu care a fost învestit Tribunalul (a se vedea în acest sens Hotărârea Langnese‑Iglo/Comisia, C‑279/95 P, EU:C:1998:447, punctul 55, și Hotărârea Pêra‑Grave/OAPI, C‑249/14 P, EU:C:2015:459, punctul 24).

12

Argumentația Cap Actions, rezumată la punctul 10 din prezenta ordonanță, pornește de la premisa potrivit căreia aceasta ar fi participat la procedura oficială de investigare dacă această procedură ar fi fost redeschisă în urma anulării de către Tribunal a Deciziei 2009/611. Or, potrivit articolului 108 alineatul (2) TFUE, precum și articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41), părțile interesate în sensul articolului 108 alineatul (2) menționat sunt cele care au dreptul de a prezenta observații în cadrul procedurii oficiale de investigare. Astfel, în mod implicit, dar necesar, Cap Actions se prevalează, în fața Curții, de faptul că avea această calitate în cadrul procedurii oficiale de investigare referitoare la ajutoarele care fac obiectul deciziei în litigiu.

13

Cu toate acestea, este necesar să se constate că Cap Actions nu s‑a prevalat, în fața Tribunalului, de pretinsa sa calitate de parte interesată în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE. Rezultă că invocarea acestei calități în fața Curții pentru a solicita anularea ordonanței atacate nu este admisibilă.

14

Desigur, Cap Actions denunță în fața Curții o pretinsă inegalitate de tratament, în privința sa, ca urmare a admiterii intervenției Corsica Ferries, prin Ordonanța SNCM/Comisia (T‑1/15, EU:T:2015:487), în cauza T‑1/15, în susținerea concluziilor Comisiei, în special pentru motivul că Corsica Ferries a participat activ la procedura oficială de investigare referitoare la ajutoarele care fac obiectul deciziei în litigiu.

15

Cu toate acestea, admiterea de către Tribunal a unei cereri de intervenție într‑o procedură, pe baza argumentelor pe care autorul cererii le‑a formulat în fața acestei instanțe, nu poate avea ea însăși incidență asupra sorții rezervate cererii unei terțe persoane de a interveni în aceeași procedură, întrucât situația acesteia din urmă era diferită, iar aceasta s‑a prevalat, în fața Tribunalului, de argumente diferite în susținerea cererii în raport cu persoana a cărei intervenție a fost admisă.

16

În consecință, primul motiv trebuie respins ca inadmisibil.

17

În cadrul celui de al doilea motiv formulat, care vizează punctul 11 din ordonanța atacată, Cap Actions amintește că reprezintă interesele salariaților SNCM care dețin acțiuni în această societate, a căror valoare ar fi direct afectată prin decizia în litigiu. Salariații menționați ar avea astfel, ca acționari, un interes direct și actual în soluționarea litigiului cu care este sesizat Tribunalul. Intervenția Cap Actions ar evita o multitudine de intervenții individuale, iar aceasta observă că, pentru acest motiv Curtea reține o interpretare largă a dreptului de intervenție în ceea ce privește asociațiile, citând în susținerea argumentului său Ordonanța președintelui Curții National Power și PowerGen/Comisia [C‑151/97 P(I) și C‑157/97 P(I), EU:C:1997:307, punctul 66]. Potrivit Cap Actions, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, în pofida acestor împrejurări, că aceasta nu are un interes direct și actual în soluționarea litigiului în cauză.

18

Prin al cincilea motiv formulat, care vizează punctele 14-16 din ordonanța atacată, Cap Actions repune în discuție constatarea efectuată de Tribunal potrivit căreia aceasta nu a prezentat niciun element concret și susținut de natură să diferențieze interesul său de cel al SNCM. Cap Actions subliniază că dispune de personalitate civilă și juridică distinctă de SNCM și că interesul său constă în apărarea patrimoniului acționarilor salariați pe care îi reprezintă. Observă că aceștia din urmă asistă în mod direct la deprecierea valorii acțiunilor ca urmare a litigiilor în curs în fața instanțelor Uniunii referitoare la ajutoarele de stat acordate SNCM și în special a cauzei T‑1/15, pendinte în fața Tribunalului, în care solicită să intervină.

19

Desigur, interesele financiare ale acționarilor salariați, apărate de Cap Actions, la fel ca interesele proprii ca persoană juridică, pot fi afectate în mod substanțial de soluția din litigiul pendinte în fața Tribunalului, în care SNCM este parte principală. Astfel, soluția dată în acest litigiu este de natură să aibă un impact considerabil asupra situației financiare a SNCM și, prin urmare, asupra valorii acțiunilor deținute prin intermediul Cap Actions.

20

Cu toate acestea, o asemenea atingere, chiar semnificativă, adusă intereselor economice și financiare ale acționarilor unei societăți care este una dintre părțile principale într‑o cauză pendinte în fața Tribunalului, precum și intereselor fondului de plasament prin intermediul căruia anumiți investitori dețin acțiuni în această societate nu poate fi considerată drept o atingere directă adusă intereselor acestor acționari și acestui fond, în sensul jurisprudenței citate la punctele 5 și 6 din prezenta ordonanță, întrucât nu modifică situația juridică a acestora. Astfel, asemenea interese se confundă cu cele ale societății înseși care este parte principală în litigiul în discuție și nu sunt afectate de soluția dată acestui litigiu decât în mod indirect, prin intermediul consecințelor pe care soluția menționată le prezintă față de această parte principală (Ordonanța președintelui Curții AITEC și alții/Comisia, C‑97/92, C‑105/92 și C‑106/92, EU:C:1993:954, punctul 15).

21

Rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept, nici la punctul 11 din ordonanța atacată, nici la punctele 14-16 din aceasta, atunci când a statuat că interesele invocate de Cap Actions în fața sa nu sunt afectate în mod direct de soluția din litigiul cu care este sesizat și, prin urmare, nu răspund cerințelor articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție.

22

În consecință, al doilea și al cincilea motiv trebuie respinse.

23

Prin cel de al treilea motiv, care vizează punctul 12 din ordonanța atacată, Cap Actions arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a statuat că aceasta nu a demonstrat că procedura de reorganizare judiciară în curs ar fi suspendată în cazul anulării deciziei în litigiu. Cap Actions insistă asupra faptului că soarta acestei proceduri de reorganizare depinde de soluția din contencioasele în curs în fața instanțelor Uniunii referitoare la ajutoarele de stat acordate SNCM și în special din cauza T‑1/15, pendinte în fața Tribunalului. Astfel, aceste contencioase ar fi motivul pentru care acționarul principal al SNCM, și anume întreprinderea publică Transdev, a inițiat procedura de reorganizare judiciară. Potrivit Cap Actions, în lipsa litigiilor menționate, deficitul SNCM ar fi trebuit să fie resorbit printr‑o restructurare a întreprinderii.

24

În această privință, din articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE și din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție rezultă că Tribunalul este singurul competent, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile dosarului care i‑au fost prezentate, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte. Odată ce Tribunalul a constatat sau a apreciat faptele, Curtea este competentă, în temeiul articolului 256 TFUE, să exercite un control asupra calificării juridice a acestor fapte și asupra consecințelor juridice care au fost stabilite de Tribunal pe baza acestora (a se vedea în special Hotărârea Bavaria/Comisia, C‑445/11 P, EU:C:2012:828, punctul 23 și jurisprudența citată).

25

În speță, Tribunalul a statuat, la punctul 12 din ordonanța atacată, că SNCM este implicată în mai multe proceduri pendinte în fața Curții și că, în consecință, sumele în cauză în decizia în litigiu nu sunt decât o parte dintre sumele care trebuie să fie rambursate, în acest stadiu, de beneficiarul ajutorului. Pe baza acestor constatări a concluzionat Tribunalul că nu s‑a stabilit că procedura de reorganizare judiciară pendinte în fața instanțelor naționale ar fi suspendată în cazul anulării deciziei în litigiu.

26

Or, în fața Curții, Cap Actions se limitează să susțină în această privință că, potrivit elementelor de probă pe care le‑a prezentat Tribunalului, acționarul principal Transdev a decis să inițieze procedura de reorganizare judiciară în fața instanțelor naționale ca urmare a contencioaselor în materia ajutoarelor de stat pendinte la nivelul Uniunii. Aceste argumente nu pot dovedi inexactitatea materială a constatărilor factuale pe care se întemeiază punctul 12 din ordonanța atacată.

27

Prin urmare, trebuie să se constate că, contestând aprecierile factuale efectuate de Tribunal la punctul 12 din ordonanța atacată, fără a dovedi că inexactitatea materială a acestor aprecieri ar rezulta din înscrisurile din dosar, Cap Actions invocă argumente inadmisibile.

28

Rezultă din cele ce precedă că al treilea motiv trebuie respins.

29

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, care vizează punctul 13 din ordonanța atacată, Cap Actions susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care a asimilat interesele acționarului principal, care este Transdev, iar nu statul francez ca atare, cu cele ale acționarilor salariați, reprezentați de Cap Actions. Arată că Transdev dorește să renunțe la transportul maritim, în timp ce acționarii salariați urmăresc să își păstreze atât patrimoniul, cât și locul de muncă. Cap Actions ar avea astfel un interes propriu în soluționarea litigiului cu care este sesizat Tribunalul, care este diferit de cel al acționarului principal.

30

În această privință, astfel cum s‑a statuat la punctul 20 din prezenta ordonanță, interesele economice și financiare ale acționarilor unei societăți se confundă, în principiu, cu cele ale societății înseși, care este parte principală într‑un litigiu. Desigur, acționarii ale căror interese sunt reprezentate în speță de Cap Actions sunt și salariați ai SNCM, însă este necesar să se sublinieze că Cap Actions reprezintă interesele lor în calitate de acționari, astfel cum afirmă explicit în cadrul recursului său.

31

În mod întemeiat a statuat Tribunalul, la punctul 13 din ordonanța atacată, că, pe cale de excepție de la regula amintită la punctul anterior din prezenta ordonanță, împrejurarea potrivit căreia un acționar minoritar al unei societăți are interese divergente în raport cu acționarul principal al acesteia și, prin urmare, eventual, în raport cu societatea însăși, poate conferi, dacă este cazul, acestui acționar minoritar un interes în soluționarea unui litigiu în care societatea în cauză este una dintre părțile principale, distinct de interesul acesteia din urmă. Pentru a se prevala de această excepție, trebuie însă ca acționarul minoritar să prezinte elemente concrete care să dovedească existența acestei divergențe de interese în raport cu soluționarea litigiului în cauză, având în vedere obiectul acestuia.

32

Or, în speță, la punctul 13 din ordonanța atacată, Tribunalul a statuat că Cap Actions nu a adus niciun element concret de natură să dovedească existența unei asemenea divergențe. Conform jurisprudenței amintite la punctul 24 din prezenta ordonanță, Cap Actions invocă argumente inadmisibile, contestând această apreciere factuală fără a dovedi că inexactitatea materială a acesteia rezultă din înscrisurile din dosar.

33

Rezultă că al patrulea motiv trebuie respins ca inadmisibil.

34

Din tot ceea ce precedă rezultă că, întrucât niciunul dintre motivele invocate de Cap Actions în susținerea recursului formulat nu este admis, acesta trebuie respins în totalitate.

35

Articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții prevede că, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Cap Actions la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisie.

Pentru aceste motive, vicepreședintele Curții dispune: