7.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 406/17

1)

Reglementările dreptului Uniunii, în special articolul 30 alineatul (1) prima teză, alineatul (2), alineatul (3), alineatul (5) primul paragraf și alineatul (6) din Directiva 2001/14/CE (1) trebuie interpretate în sensul că rambursarea tarifelor pentru utilizarea infrastructurii, convenite sau stabilite între administratorul infrastructurii și solicitant printr-un acord-cadru, este exclusă atunci când rambursarea nu se solicită potrivit procedurii prevăzute de organismul de național de control și potrivit procedurilor de control judiciar aferente acestor decizii ale organismului de control?

2)

Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolul 30 alineatul (1) prima teză, alineatul (2), alineatul (3), alineatul (5) primul paragraf și alineatul (6) din Directiva 2001/14/CE trebuie interpretate în sensul că rambursarea tarifelor pentru utilizarea infrastructurii, convenite sau stabilite între administratorul infrastructurii și solicitant printr-un acord-cadru, este exclusă atunci când organismul național de control nu a fost sesizat anterior în legătură cu tarifele pentru utilizarea infrastructurii în litigiu?

3)

Controlul echității tarifelor pentru utilizarea infrastructurii exercitat de o instanță civilă în temeiul unor dispoziții naționale de drept civil, potrivit cărora instanțelor le este permis să verifice echitatea unei prestații stabilite unilateral de una dintre părți și, eventual, să pronunțe decizii ex aequo et bono, este compatibil cu dispozițiile dreptului Uniunii, potrivit cărora administratorii infrastructurii sunt obligați să respecte principiile de tarifare, ca de exemplu principiul de recuperare a costurilor [articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE] și luarea în considerare a criteriilor privind capacitatea de acceptare a pieței [articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE]?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare: Atunci când își exercită marja de apreciere, instanța civilă trebuie să țină seama de criteriile de stabilire a tarifelor pentru utilizarea infrastructurii prevăzute de Directiva 2001/14/CE și dacă da, de care dintre acestea?

5)

Controlul echității tarifelor exercitat de către o instanță civilă potrivit dispoziției naționale la care se face referire la a treia întrebare este compatibil cu dreptul Uniunii, în măsura în care instanțele civile stabilesc tariful prin derogare de la principiile generale de tarifare și de la tarifele practicate de administratorul infrastructurii feroviare, în pofida faptului că, potrivit dreptului Uniunii, administratorul infrastructurii feroviare este obligat să asigure un tratament nediscriminatoriu tuturor titularilor drepturilor de acces [articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2001/14/CE]?

6)

Controlul exercitat de către o instanță civilă cu privire la echitatea tarifelor practicate de administratorul unei infrastructuri este compatibil cu dreptul Uniunii, având în vedere că acest drept stabilește competența organismului de control pentru soluționarea diferendelor dintre administratorul infrastructurii și titularul dreptului de acces privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii sau cuantumul și structura [articolul 30 alineatul (5) al treilea paragraf din Directiva 2001/14/CE], și că, din cauza numărului mare de posibile litigii în fața diverselor instanțe civile, organismul de control nu mai poate asigura aplicarea unitară a reglementărilor Uniunii privind căile ferate [articolul 30 alineatul (3) din Directiva 2001/14/CE]?

7)

Este compatibil cu dreptul Uniunii, în special cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE, faptul că dispozițiile naționale impun administratorilor infrastructurii să calculeze toate tarifele pentru utilizarea infrastructurii, exclusiv în funcție de costurile individuale?