—

pentru Medical Imaging Systems GmbH (MIS), de G. Eder, Rechtsanwalt;

—

pentru Hauptzollamt München, de C. Erhart‑Parzefall;

—

pentru Comisia Europeană, de M. Wasmeier și de A. Caeiros, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea subpoziției 6211 33 10 00 0 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012 (JO 2012, L 304, p. 1) (denumită în continuare „NC”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Medical Imaging Systems GmbH (MIS), pe de o parte, și Hauptzollamt München (Biroul Vamal Principal München, Germania), pe de altă parte, în legătură cu clasificarea tarifară a șorțurilor‑manta de radioprotecție în cadrul NC.

3

Clasificarea vamală a mărfurilor importate în Uniunea Europeană este reglementată de NC. NC se întemeiază pe Sistemul armonizat de denumire și de codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”), elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală, devenit Organizația Mondială a Vămilor (OMV), și instituit prin Convenția privind crearea consiliului menționat, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950. SA este instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și de codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și aprobată, împreună cu Protocolul de modificare din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199). NC reproduce pozițiile și subpozițiile de șase cifre din SA, numai cifrele a șaptea și a opta creând noi subpoziții specifice acesteia.

4

Articolul 12 din Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO 2000, L 28, p. 16, Ediție specială, 02/vol. 12, p. 33), prevede că Comisia Europeană adoptă în fiecare an un regulament care include versiunea completă a NC împreună cu ratele autonome și convenționale ale drepturilor din Tariful vamal comun aferente, astfel cum rezultă din măsurile adoptate de Consiliul Uniunii Europene sau de Comisie. Regulamentul respectiv se publică până la 31 octombrie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se aplică de la 1 ianuarie anul următor.

5

Versiunea NC aplicabilă situației de fapt din litigiul principal este, astfel cum rezultă din dosarul prezentat Curții, cea aferentă anului 2013, care reiese din Regulamentul de punere în aplicare nr. 927/2012.

6

Partea I din NC cuprinde o serie de dispoziții preliminare. În cuprinsul acestei părți, în secțiunea I, consacrată regulilor generale, subsecțiunea A, intitulată „Reguli generale pentru interpretarea [NC]”, prevede:

„Clasificarea mărfurilor în [NC] se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

[…]

7

Partea a doua din NC, care cuprinde un tabel al drepturilor, este împărțită în secțiuni. Secțiunea XI a acestei părți cuprinde capitolul 62, cu titlul „Îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, altele decât cele tricotate sau croșetate”.

8

Poziția 6211 din NC, care face parte din capitolul 62, este structurată astfel:

„6211 Îmbrăcăminte de sport (treninguri), combinezoane și costume de schi, costume, chiloți și slipuri de baie; alte articole de îmbrăcăminte

[…]

6211 33 – – Din fibre sintetice sau artificiale

6211 33 10 – – – Îmbrăcăminte de lucru

[…]”

9

Partea II din NC cuprinde și secțiunea XV, intitulată „Metale comune și articole din metale comune”. Această secțiune conține, printre altele, notele următoare:

[…]

[…]”

10

Capitolul 81, intitulat „Alte metale comune; metalo‑ceramice; articole din aceste materiale”, face parte din această secțiune XV. Poziția 8110 a acestui capitol este structurată după cum urmează:

„8110 Antimoniu (stibiu) și articole din antimoniu, inclusiv deșeuri și resturi

8110 10 00 – Antimoniu (stibiu) sub formă brută; pulberi

8110 20 00 – Deșeuri și resturi

8110 90 00 – Altele.”

11

Conform articolului 9 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 254/2000, Comisia elaborează, potrivit procedurii definite la articolul 10 din același regulament, note explicative ale NC. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

12

Nota explicativă a NC privind capitolul 62, în versiunea aplicabilă la data faptelor din cauza principală (JO 2011, C 137, p. 1), arată, printre altele:

„Considerații generale

[…]

13

Notele explicative ale SA sunt elaborate în cadrul OMV în conformitate cu dispozițiile Convenției internaționale privind Sistemul armonizat de denumire și de codificare a mărfurilor și se publică în cele două limbi oficiale ale OMV, și anume limbile franceză și engleză. Nota explicativă a SA referitoare la poziția 62.10 din SA („Îmbrăcăminte confecționată din produsele nr. 56.02, 56.03, 59.03, 59.06 sau 59.07”) arată, printre altele:

„Dintre articolele de la această poziție putem cita: […] costume de protecție împotriva radiațiilor, necombinate cu aparate pentru respirat.”

14

La 19 martie 2013, MIS a depus la Biroul Vamal Principal din München o declarație pentru punerea în liberă circulație a unor produse de protecție radiologică modelul „Xenolite NL 8250”, provenind din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „produsele în cauză”). În această declarație, MIS a clasificat aceste produse la subpoziția 6211 33 10 00 0 din NC. Această declarație a fost acceptată de biroul respectiv, care, printr‑un aviz din aceeași zi, a stabilit taxele la import la rata de 12 %, aplicabilă subpoziției din NC sus‑menționate.

15

Întrucât reclamația formulată de MIS împotriva acestui aviz de impunere a fost respinsă, ea a introdus la instanța de trimitere o acțiune având ca obiect anularea avizului menționat. În susținerea acestei acțiuni, arată, în esență, că produsele în cauză ar fi trebuit să fie clasificate la subpoziția 8110 90 00 din NC.

16

Instanța de trimitere indică faptul că produsele în cauză sunt șorțuri‑manta de radioprotecție care conțin, în interior și în exterior, o țesătură monocoloră cu o grosime de aproximativ 0,2 milimetri și constituită 100 % din fibre sintetice (poliester și poliamidă). Umplutura este în principal constituită din antimoniu (aproximativ 60 % din masă) și din alte elemente, cu un polimer care servește drept material de suport. Aceste șorțuri‑manta fără mâneci depășesc ca lungime zona perineului, la baza gâtului sunt rotunjite, fără guler, și au atașați umeri umpluți cusuți. Cele două părți din față se suprapun complet și partea anterioară se închide cu închizători velcro situate pe partea dreaptă și la nivelul umărului. Partea anterioară are în plus un buzunar la nivelul pieptului, dintr‑o țesătură colorată. Aceste produse includ și un port‑chei din metal comun care este fixat de o panglică cusută la gât. Șorțurile‑manta menționate servesc la protejarea persoanelor de razele X în exercitarea activității lor profesionale.

17

Potrivit indicațiilor furnizate de instanța de trimitere, MIS susține în fața sa că produsele în cauză ar fi fost constituite din diferite elemente, cu o proporție dominantă de antimoniu, care ar determina caracterul lor, având în vedere utilizarea pentru care sunt destinate și valoarea diferitor elemente din care sunt compuse. Astfel, aceste produse nu ar putea îndeplini funcția de protecție împotriva razelor X în absența acestei părți din antimoniu. Aspectul exterior al produselor menționate ar fi lipsit de relevanță din moment ce sunt compuse din elemente diferite. În consecință, potrivit MIS, produsele în cauză ar fi trebuit să fie clasificate la subpoziția 8110 90 00 din NC.

18

Instanța de trimitere arată că soluționarea litigiului pendinte în fața sa depinde de problema dacă, pentru clasificarea unei mărfi la subpoziția 6211 33 10 00 0 din NC, sunt importante numai aspectul exterior și destinația mărfii vizate sau trebuie să se ia în considerare elementul mărfii care îi conferă caracterul esențial.

19

În opinia sa, produsele în cauză se încadrează la subpoziția 6211 33 10 00 0 din NC, având în vedere proprietățile lor obiective, aspectul lor exterior și destinația lor inerentă. În plus, ea apreciază că poziția 6211 din NC este poziția cea mai specifică, în sensul regulii generale 3 litera (a) pentru interpretarea NC și trebuie, în consecință, să aibă prioritate față de pozițiile cu o sferă mai generală. Formulează de asemenea îndoieli în privința clasificării la subpoziția 6211 33 10 din NC a produselor în discuție în cauza pendinte în fața sa, din moment ce o asemenea clasificare nu ar ține seama de materialul umpluturii acestor produse, în special de antimoniu, care ar reprezenta aproximativ 60 % din masa materialului umpluturii și s‑ar afla la originea protecției radiologice oferite de produsele menționate.

20

În aceste condiții, Finanzgericht München (Tribunalul Fiscal München, Germania) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Pentru clasificarea la subpoziția 6211 33 10 00 0 «Îmbrăcăminte de lucru» din [NC] sunt determinante numai aspectul exterior sau destinația mărfii ori, prin aplicarea regulii generale 3 litera (b) pentru interpretarea NC, trebuie luate în considerare elementele care îi conferă mărfii caracterul său esențial?”

21

Din decizia de trimitere reiese că, prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă NC trebuie interpretată în sensul că un șorț‑manta pentru radioprotecție, precum cel în discuție în litigiul principal, trebuie clasificat la subpoziția 6211 33 10 00 din NC, pe baza aspectului său exterior sau a destinației sale sau dacă trebuie să se țină seama, pentru clasificarea lui, și de elementele care îi conferă caracterul său esențial de îmbrăcăminte de protecție împotriva radiațiilor, care ar putea, dacă este cazul, să justifice clasificarea sa la o altă poziție a NC, în special la poziția 8110 din aceasta.

22

În această privință, trebuie amintită mai întâi jurisprudența constantă potrivit căreia, în interesul securității juridice și al facilitării controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat, în general, în caracteristicile și în proprietățile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziției din NC și în notele de secțiune sau de capitol (Hotărârea din 18 mai 2011, Delphi Deutschland, C‑423/10, EU:C:2011:315, punctul 23 și jurisprudența citată).

23

Referitor la Notele explicative elaborate de Comisie, în ceea ce privește NC, și de OMV, în ceea ce privește SA, ele aduc o contribuție importantă la interpretarea domeniului de aplicare al diferitor poziții tarifare, fără a avea însă forță juridică obligatorie (Hotărârea din 18 mai 2011, Delphi Deutschland, C‑423/10, EU:C:2011:315, punctul 24 și jurisprudența citată).

24

În plus, potrivit unei jurisprudențe de asemenea constante, destinația produsului poate constitui un criteriu obiectiv de clasificare, cu condiția să fie specifică produsului respectiv, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcție de caracteristicile și de proprietățile obiective ale acestuia (Hotărârea din 20 iunie 2013, Agroferm, C‑568/11, EU:C:2013:407, punctul 41, și Hotărârea din 4 martie 2015, Oliver Medical, C‑547/13, EU:C:2015:139, punctul 47). Pe de altă parte, destinația produsului reprezintă un criteriu relevant doar în cazul în care clasificarea nu se poate face numai pe baza caracteristicilor și a proprietăților obiective ale produsului (Hotărârea din 16 decembrie 2010, Skoma‑Lux, C‑339/09, EU:C:2010:781, punctul 47, și Hotărârea din 28 aprilie 2016, C‑233/15, Oniors Bio, EU:C:2016:305, punctul 33).

25

În continuare, trebuie constatat că subpoziția 6211 33 10 din NC, al cărei text vizează „îmbrăcămintea de lucru”, face parte din poziția 6211 33 din NC, care vizează „îmbrăcăminte de sport (treninguri), combinezoane și costume de schi, costume, chiloți și slipuri de baie; alte articole de îmbrăcăminte” compuse „din fibre sintetice sau artificiale”.

26

Nota explicativă a NC privind capitolul 62, citată la punctul 12 din prezenta hotărâre, precizează că acest capitol cuprinde îmbrăcămintea de lucru care, datorită aspectului general și naturii țesăturii lor, în general rezistentă și care nu „intră la apă”, „indică cu claritate că [este] conceput[ă], exclusiv sau în principal, pentru a fi purtată pentru a asigura o protecție (fizică sau igienică) a altor articole de îmbrăcăminte și/sau persoane în cursul unei activități industriale, profesionale sau menajere”. Or, astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctele precedente, un produs precum cel în discuție în litigiul principal, confecționat din fibre sintetice sau artificiale și conceput pentru a fi purtat exclusiv sau în principal pentru a proteja persoanele expuse la radiații în exercitarea activității lor profesionale, trebuie calificat ca fiind „îmbrăcăminte de lucru”, în sensul subpoziției 6211 33 10 00 0, având în vedere caracteristicile sale și proprietățile sale obiective, în special aspectul său exterior.

27

Această interpretare este confirmată de nota explicativă a SA referitoare la poziția 62.10 din SA, care arată că „costumele de protecție împotriva radiațiilor”, atunci când sunt confecționate din produse care se încadrează la poziția 56.02, 56.03, 59.03, 59.06 sau 59.07 din SA, trebuie considerate „îmbrăcăminte” de la poziția 62.10 din SA. Deși produsele în discuție în litigiul principal nu ar fi confecționate din produse care se încadrează la poziția 56.02, 56.03, 59.03, 59.06 sau 59.07 din SA, se poate deduce din nota menționată că, mai general, un echipament de radioprotecție, care prezintă caracteristicile și proprietățile obiective ale îmbrăcămintei, este vizat de diferite poziții și subpoziții din NC care privesc îmbrăcămintea.

28

În sfârșit, în ceea ce privește problema dacă trebuie să se ia de asemenea în considerare, pentru clasificarea unui produs precum cel în discuție în litigiul principal, elementele care îi conferă caracterul său esențial, trebuie amintit că acest criteriu este menționat în regula generală 3 litera (b) pentru interpretarea NC. Rezultă din înșiși termenii acestei reguli generale de interpretare că aceasta vizează cazul în care „mărfurile ar putea fi clasificate la două sau mai multe poziții”.

29

Atunci când apare o asemenea situație, trebuie aplicată regula generală 3 litera (a) pentru interpretarea NC, potrivit căreia „poziția cea mai specifică trebuie să aibă prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general”. Numai atunci când aplicarea acestei reguli nu permite realizarea unei clasificări adecvate a anumitor mărfuri, în special atunci când nu există o poziție tarifară specifică pentru clasificarea mărfurilor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2001, VauDe Sport, C‑288/99, EU:C:2001:262, punctul 21, și Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Kurcums Metal, C‑558/11, EU:C:2012:721, punctul 36), trebuie să se aplice regula generală 3 litera (b) pentru interpretarea NC și astfel de mărfuri să se clasifice „după materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial”.

30

Or, așa cum s‑a arătat la punctul 26 din prezenta hotărâre, există o poziție specifică pentru clasificarea unui produs precum cel în discuție în litigiul principal, în speță la poziția 6211 din NC, de care aparține subpoziția 6211 33 10 00 0.

31

Deși instanța de trimitere a evocat posibilitatea clasificării produsului în discuție în litigiul principal la o altă poziție a NC, în special la poziția 8110 din aceasta, reiese totuși din cuprinsul ei că se referă la „antimoniu”, precum și la „articole din antimoniu, inclusiv deșeuri și resturi”, iar nu la îmbrăcăminte, precum produsul în discuție în litigiul principal.

32

Faptul că acest ultim produs conține o umplutură constituită în principal din antimoniu, care îi conferă caracterul său protector împotriva radiației, nu este suficient pentru a‑l califica drept articol din antimoniu, vizat de poziția 8110 din NC.

33

Astfel, după cum s‑a arătat deja, rezultă că subpoziția 6211 33 10 00 0 din NC este „poziția cea mai specifică”, în sensul regulii generale 3 litera (a) pentru interpretarea NC, și trebuie să aibă prioritate față de celelalte. Prin urmare, nu trebuie să se recurgă, pentru a determina clasificarea tarifară a produselor în discuție în litigiul principal, la regula generală 3 litera (b) pentru interpretarea NC, care face referire la „materialul sau articolul” care conferă unui produs „caracterul esențial”.

34

Având în vedere toate considerațiile precedente, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că NC trebuie interpretată în sensul că un șorț‑manta de radioprotecție precum cel în discuție în litigiul principal trebuie să fie clasificat la subpoziția 6211 33 10 00 0 din NC, din cauza caracteristicilor și a proprietăților sale obiective, printre care în special aspectul său exterior, fără a fi necesară raportarea la elementele care îi conferă produsului în discuție caracterul său esențial.

35

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012, trebuie interpretată în sensul că un șorț‑manta de radioprotecție precum cel în discuție în litigiul principal trebuie să fie clasificat la subpoziția 6211 33 10 00 0 din NC, din cauza caracteristicilor și a proprietăților sale obiective, printre care în special aspectul său exterior, fără a fi necesară raportarea la elementele care îi conferă produsului în discuție caracterul său esențial