1

Prin recursul formulat, domnul Hesse solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2014, Hesse și Lutter & Partner/OAPI – Porsche (Carrera) (T‑173/11, EU:T:2014:1001, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s‑a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 11 ianuarie 2011 (cauza R 306/2010‑4) privind o procedură de opoziție între Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (denumită în continuare „Porsche”) și domnul Hesse referitoare la o cerere de înregistrare a semnului verbal „Carrera” ca marcă comunitară (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2

Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009. Cu toate acestea, ținând seama de data introducerii cererii de înregistrare în cauză, prezentul litigiu continuă să fie guvernat de Regulamentul nr. 40/94.

3

Articolul 8 din Regulamentul nr. 40/94, intitulat „Motive relative de refuz”, prevedea:

„(1)   La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:

[…]

[…]

(5)   La opoziția titularului unei mărci anterioare în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate, de asemenea, în cazul în care este identică sau similară cu marca anterioară și în cazul în care este destinată să fie înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cazul unei mărci comunitare anterioare, aceasta este de notorietate [a se citi «aceasta se bucură de renume»] în cadrul Comunității și, în cazul unei mărci naționale anterioare, este de notorietate în respectivul stat membru și în cazul în care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora.”

4

La 16 februarie 2007, domnul Hesse a formulat la OAPI o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal „Carrera”.

5

Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea mărcii fac parte, printre altele, din clasa 9 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare (denumit în continuare „Aranjamentul de la Nisa”), și corespund următoarei descrieri:

„Aparate pentru înregistrarea, transmisia și reproducerea de sunet sau imagini; televizoare; suporturi magnetice de înregistrare; echipamente pentru prelucrarea informațiilor și calculatoare pentru înregistrarea, transmiterea și reproducerea de sunet și imagine; aparate și instrumente electrice pentru prelucrarea și transmiterea de date și mesaje; suporturi digitale de înregistrare; medii de stocare pentru date digitale; suporturi optice de date și de înregistrare; televizoare portabile, în special televizoare cu baterii; DVD playere; aparate de inscripționare a discurilor video digitale; magnetoscoape; aparate de înregistrare hard diskuri; receptoare TV; receptoare de satelit; instalații de transmisie și recepție analogice și digitale; memorii USB; stickuri Scart; carduri de memorie; discuri DVD; discuri CD‑ROM; instalații de antene; antene parabolice; antene terestre; instalații de înaltă fidelitate; home theater; aparate de reproducere portabile pentru înregistrări audio și video; carcase de difuzoare; dictafoane; dispozitive mobile de navigat, în special dispozitive mobile de navigat prin satelit; combinații din toate articolele menționate anterior; toate articolele menționate anterior nedestinate încorporării în automobile ca echipament de serie sau ca echipament special.”

6

Cererea de înregistrare ca marcă comunitară a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 36/2007 din 23 iulie 2007.

7

La 26 iulie 2007, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94, Porsche a formulat opoziție la înregistrarea mărcii Carrera pentru produsele menționate la punctul 5 din prezenta hotărâre.

8

Mărcile anterioare invocate de Porsche în susținerea opoziției erau următoarele:

9

Motivele invocate în susținerea opoziției erau cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94.

10

Prin decizia din 25 februarie 2010, divizia de opoziție a respins opoziția, apreciind că nu exista un risc de confuzie între mărcile în conflict și că titularul mărcii a cărei înregistrare se solicita nu putea obține un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare sau nu le putea aduce atingere.

11

La 4 martie 2010, Porsche a introdus o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziție.

12

Prin decizia în litigiu, Camera a patra de recurs a OAPI (denumită în continuare „camera de recurs”) a admis calea de atac menționată, anulând decizia diviziei de opoziție, în temeiul, printre altele, al existenței unui risc de confuzie între produsele în cauză în ceea ce privește „[dispozitivele] mobile de navigat, în special [dispozitivele] mobile de navigat prin satelit”.

13

Ulterior adoptării deciziei în litigiu, marca a cărei înregistrare s‑a solicitat a fost transferată parțial societății Lutter & Partner GmbH.

14

În urma acestui transfer, două cereri de înregistrare a mărcii verbale Carrera au fost înscrise în bazele de date ale OAPI, și anume, pe de o parte, cea cu numărul 5723432, vizând anumite produse menționate la punctul 5 de mai sus, printre care „[dispozitivele] mobile de navigat, în special [dispozitivele] mobile de navigat prin satelit”, și, pe de altă parte, cea cu numărul 10881332, vizând alte produse menționate la punctul 5 de mai sus.

15

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 martie 2011, domnul Hesse a formulat la Tribunal o acțiune în anulare împotriva deciziei în litigiu, invocând două motive întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, iar al doilea, pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din regulamentul menționat.

16

Prin Ordonanța Tribunalului din 21 noiembrie 2014, a fost admisă cererea de substituire parțială a domnului Hesse prin Lutter & Partner GmbH ca reclamantă în această procedură, cu alte cuvinte în măsura în care aceasta se referă la cererea de înregistrare a mărcii verbale Carrera nr. 10881332.

17

Prin hotărârea atacată, Tribunalul, după ce a declarat inadmisibile capetele de cerere subsidiare, a respins acțiunea în totalitate ca nefondată.

18

Domnul Hesse solicită Curții:

19

Porsche și OAPI solicită Curții respingerea recursului și obligarea domnului Hesse la plata cheltuielilor de judecată.

20

Prin intermediul primului motiv, domnul Hesse arată, în esență, că, la punctele 42-46 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de apreciere în ceea ce privește similitudinea între produsele în cauză. În această privință, el susține că, potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, trebuie să ia în considerare toți factorii pertinenți ce caracterizează raportul dintre produsele în cauză, inclusiv, în speță, originea, comercializarea, canalele de distribuție și punctele de vânzare corespunzătoare ale acestor produse, cu alte cuvinte toți acei factori prin care dispozitivele mobile de navigat se disting de automobile. În cazul în care Tribunalul ar fi luat în considerare în mod complet aceste elemente esențiale, nu ar fi putut constata o complementaritate funcțională și, în consecință, o similitudine între aceste produse.

21

În această privință, este necesar să fie amintit de la bun început, astfel cum a subliniat în mod întemeiat Tribunalul la punctul 36 din hotărârea atacată, că, pentru a aprecia similitudinea între produse sau servicii, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți ce caracterizează raportul dintre aceste produse sau servicii. Respectivii factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar (a se vedea în special Hotărârea Sunrider/OAPI, C‑416/04 P, EU:C:2006:310, punctul 85, și Hotărârea Les Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, EU:C:2008:739, punctul 65).

22

În măsura în care domnul Hesse reproșează Tribunalului, prin intermediul primului motiv, că nu a luat în considerare toți factorii pertinenți ce caracterizează raportul dintre produsele în cauză, în special originea, comercializarea, canalele de distribuție și punctele de vânzare ale acestor produse, trebuie să se arate, în primul rând, că, în partea din hotărârea atacată vizată de acest motiv, Tribunalul a confirmat aprecierea camerei de recurs potrivit căreia produsele în cauză sunt similare datorită complementarității lor, apreciind, printre altele, la punctul 43 din hotărârea menționată, că argumentele prezentate de domnul Hesse în mod specific în acest context nu puteau să infirme această constatare.

23

În al doilea rând, deși caracterul complementar al produselor în discuție reprezintă doar un factor printre mulți alții precum natura, utilizarea sau canalele de distribuție ale acestor produse, în raport cu care se poate aprecia similitudinea produselor, nu este mai puțin adevărat că este vorba despre un criteriu autonom, care poate, singur, sta la baza existenței unei astfel de similitudini.

24

În al treilea rând, reiese din jurisprudența constantă a Curții că Tribunalul, sub rezerva obligației de a respecta principiile generale și normele de procedură în materia sarcinii și administrării probelor și de a nu denatura elementele de probă, nu este obligat să își motiveze în mod expres aprecierile referitoare la valoarea fiecărui element de probă care i‑a fost prezentat, în special atunci când consideră că acestea nu prezintă interes sau sunt lipsite de pertinență pentru soluționarea litigiului (Hotărârea Dorsch Consult/Consiliul și Comisia, C‑237/98 P, EU:C:2000:321, punctul 51).

25

În aceste împrejurări, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept confirmând, la punctele 42-46 din hotărârea atacată, aprecierea camerei de recurs potrivit căreia produsele în cauză erau similare datorită complementarității lor, fără a efectua, în acest scop, o analiză a originii, a comercializării, a canalelor de distribuție sau a punctelor de vânzare ale acestor produse.

26

În măsura în care, în plus, domnul Hesse susține, în cadrul acestui motiv, că o ponderare corectă a factorilor pertinenți în această privință ar fi determinat Tribunalul să constate lipsa unei similitudini între produsele în cauză, acesta se limitează, în realitate, să repună în discuție aprecieri de natură factuală (a se vedea prin analogie Ordonanța DMK/OHMI, C‑346/12 P, EU:C:2013:397, punctele 44 și 45, precum și Ordonanța Greinwald/Wessang, C‑608/12 P, EU:C:2014:394, punctul 35).

27

Având în vedere considerațiile care precedă, primul motiv de recurs trebuie respins ca fiind în parte inadmisibil și în parte nefondat.

28

Prin intermediul celui de al doilea motiv, domnul Hesse arată, în esență, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, printre altele, la punctele 59 și 60 din hotărârea atacată atunci când a confirmat că mărcile anterioare dobândiseră un renume, în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94. În special Tribunalul ar fi denaturat în mod vădit fapte și elemente de probă care i‑au fost prezentate, întrucât nu a luat în considerare anumite rezultate esențiale ale sondajului realizat de întreprinderea GfK, din care ar reieși că, în cele din urmă, publicul nu ar asocia marca CARRERA cu automobile, ci, mai întâi, cu jucării, în special cu circuite electrice de curse destinate copiilor. Or, întemeindu‑se pe aceste rezultate, Tribunalul ar fi trebuit să constate că marca CARRERA nu dispunea de un renume în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94.

29

În măsura în care, prin acest motiv, domnul Hesse urmărește să demonstreze că Tribunalul a confirmat în mod greșit că mărcile anterioare dobândiseră un renume, în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, trebuie subliniat că această constatare intră în domeniul aprecierii faptelor efectuate de Tribunal, care, potrivit jurisprudenței constante a Curții citate la punctul 24 din prezenta hotărâre, nu poate face obiectul unui recurs, sub rezerva unei denaturări a faptelor și a elementelor de probă prezentate acestei instanțe.

30

În această privință, trebuie amintit că, după cum rezultă, de asemenea, dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, o astfel de denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor [a se vedea în special Hotărârea Waterford Wedgwood/Assembled Investments (Proprietary), C‑398/07 P, EU:C:2009:288, punctul 41 și jurisprudența citată].

31

Or, limitându‑se să susțină, în esență, că, în cazul în care Tribunalul ar fi ținut seama de alte rezultate și elemente ale sondajului realizat de întreprinderea GfK decât cele luate în considerare de camera de recurs, această instanță ar fi trebuit să rețină lipsa unui renume al mărcii CARRERA, domnul Hesse nu demonstrează că Tribunalul a efectuat, în hotărârea atacată, o apreciere eronată a elementelor de fapt care i‑au fost prezentate și, cu atât mai mult, o denaturare a acestora.

32

Rezultă din cele de mai sus că al doilea motiv trebuie să fie respins ca fiind vădit inadmisibil și, în orice caz, vădit nefondat.

33

Prin intermediul celui de al treilea motiv, domnul Hesse susține, în esență, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând că exista un risc de „transfer de imagine” în beneficiul mărcii a cărei înregistrare era solicitată. Considerațiile Tribunalului în această privință ar încălca condițiile de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94. În special, ar fi de neconceput că simpla posibilitate a unei utilizări în automobile și caracterul tehnic al produselor pentru care se solicită înregistrarea unei mărci justifică aplicarea acestui articol. Considerațiile camerei de recurs în acest context sunt lipsite de orice fundament și nu ar permite să se stabilească nicidecum o „percepție socială” care poate determina un transfer de imagine în sensul articolului menționat. Această constatare este, în opinia recurentului, valabilă cu atât mai mult cu cât produsele în conflict în speță nu sunt similare, după cum a susținut în cadrul primului său motiv.

34

Trebuie constatat, în primul rând, că, în cadrul celui de al treilea motiv, domnul Hesse prezintă, fără a preciza nici punctele din hotărârea atacată vizate, nici eroarea de drept pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o în cuprinsul acesteia, o argumentație asemănătoare cu cea pe care a prezentat‑o în fața acestei instanțe, care critică aprecierea, de către camera de recurs, a existenței unui risc de „transfer de imagine” în beneficiul mărcii a cărei înregistrare se solicita, argument pe care Tribunalul l‑a respins la punctele 69-73 din hotărârea atacată.

35

În al doilea rând, în măsura în care domnul Hesse contestă existența unui risc de „transfer de imagine” plecând de la premisa că produsele în cauză nu ar fi similare, este suficient să se observe că primul motiv de recurs, îndreptat împotriva afirmării, de către Tribunal, a existenței unei astfel de similitudini, a fost respins la punctele 22-27 din prezenta hotărâre.

36

Prin urmare, al treilea motiv trebuie înlăturat.

37

Având în vedere ansamblul considerațiilor de mai sus, recursul trebuie respins în totalitate.

38

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Porsche și OAPI au solicitat obligarea domnului Hesse la plata cheltuielilor de judecată, iar acesta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Porsche și de OAPI.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară și hotărăște: