1

Prin recursul formulat, Simba Toys GmbH & Co. KG solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 25 noiembrie 2014, Simba Toys/OAPI – Seven Towns (Forma unui cub cu suprafețe care au o structură grilată) (T‑450/09, EU:T:2014:983, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care acesta a respins acțiunea sa având ca obiect anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (denumită în continuare „camera de recurs”) din 1 septembrie 2009 (cauza R 1526/2008‑2), privind o procedură de declarare a nulității între recurentă și Seven Towns Ltd (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2

Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) a fost abrogat și înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009.

3

Cu toate acestea, având în vedere data faptelor, prezentul litigiu este în continuare guvernat de Regulamentul nr. 40/94, cel puțin în ceea ce privește dispozițiile care nu au un caracter strict procedural.

4

Articolul 7 din Regulamentul nr. 40/94, intitulat „Motive absolute de refuz”, prevede:

„(1)   Se respinge înregistrarea următoarelor:

[…]

[…]

5

În conformitate cu articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94:

„În cursul procedurii, Oficiul procedează la examinarea din oficiu a faptelor; cu toate acestea, în cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrării, examinarea este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți.”

6

Istoricul cauzei, astfel cum a fost prezentat la punctele 1-12 din hotărârea atacată, poate fi rezumat după cum urmează.

7

La 1 aprilie 1996, Seven Towns a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la EUIPO privind semnul tridimensional reprodus mai jos:

8

Produsele a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte din clasa 28 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Puzzle‑uri tridimensionale”.

9

La 6 aprilie 1999, marca în cauză a fost înregistrată ca marcă comunitară sub numărul 162784. Ea a fost reînnoită la 10 noiembrie 2006.

10

La 15 noiembrie 2006, Simba Toys a depus o cerere de declarare a nulității acestei mărci în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (a)-(c) și (e) din acest regulament.

11

Prin decizia din 14 octombrie 2008, divizia de anulare a EUIPO a respins această cerere în integralitate.

12

La 23 octombrie 2008, recurenta a introdus o cale de atac la EUIPO împotriva acestei decizii, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009). În susținerea căii de atac formulate, aceasta a invocat încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (a)-(c) și (e) din Regulamentul nr. 40/94.

13

Prin decizia în litigiu, camera de recurs a confirmat decizia diviziei de anulare din 14 octombrie 2008 și a respins acțiunea.

14

Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 6 noiembrie 2009, Simba Toys a introdus o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei în litigiu.

15

În susținerea acțiunii formulate, ea a invocat opt motive, întemeiate pe încălcarea articolului 75 prima teză și a articolului 76 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 207/2009, precum și a articolului 7 alineatul (1) litera (b), a articolului 7 alineatul (1) litera (c), a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctele (i)-(iii) și a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94.

16

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins această acțiune ca nefondată.

17

Simba Toys solicită Curții:

18

Seven Towns și EUIPO solicită Curții:

19

Prin scrisoarea din 7 iulie 2016, Seven Towns a solicitat să se dispună redeschiderea fazei orale a procedurii.

20

Această societate susține în esență că avocatul general a invocat în concluziile sale elemente de fapt și a prezentat argumente care nu au fost puse în discuția părților nici în fața Tribunalului, nici în fața Curții, în ceea ce privește în special definirea funcției produselor în cauză, identificarea caracteristicilor esențiale ale semnului, precum și aprecierea funcționalității formei unui cub.

21

În această privință, trebuie amintit că Curtea poate oricând să dispună, după ascultarea avocatului general, redeschiderea fazei orale a procedurii, în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul de procedură, mai ales în cazul în care consideră că nu este suficient de lămurită sau atunci când cauza trebuie soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 aprilie 2016, Marchon Germany, C‑315/14, EU:C:2016:211, punctul 19).

22

Această situație nu se regăsește în speță. Astfel, în opinia Curții, după ascultarea avocatului general, aceasta dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța, iar cauza nu trebuie examinată din perspectiva unui fapt nou de natură să aibă o influență decisivă asupra deciziei sale sau a unui argument care nu a fost dezbătut în fața sa.

23

În aceste condiții, nu se impune admiterea cererii formulate de Seven Towns având ca obiect redeschiderea fazei orale a procedurii.

24

În susținerea recursului său, Simba Toys invocă șase motive. Prin intermediul primului motiv, Simba Toys susține că Tribunalul a încălcat, la punctele 50-77 din hotărârea atacată, articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, potrivit căruia sunt refuzate la înregistrare semnele constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic.

25

În această privință, Simba Toys susține, în primul rând, că, la punctul 72 din hotărârea atacată, Tribunalul a condiționat în mod eronat aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 de aspectul ca un rezultat tehnic să se poată cel puțin „deduce suficient de cert” din reproducerea mărcii în cauză. O asemenea „cerință de înțelegere exactă” nu ar decurge nici din modul de redactare a acestei dispoziții, nici din jurisprudență și, în plus, ar contraveni obiectivului acesteia.

26

În al doilea rând, Tribunalul ar fi interpretat într‑un mod prea restrictiv noțiunea „funcție tehnică” atunci când a considerat, la punctul 60 din hotărârea atacată, că structura grilată de pe suprafețele cubului nu îndeplinește o astfel de funcție. Tribunalul ar fi ignorat faptul că structura menționată și forma generală a cubului nu sunt arbitrare și sunt, în consecință, în mod necesar tehnice.

27

În al treilea rând, recurenta invocă o eroare de drept pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o, întrucât a condiționat, la punctul 53 din hotărârea atacată, refuzul înregistrării unui semn pentru motivul menționat la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 de faptul ca aceste caracteristici esențiale ale mărcii în cauză să îndeplinească ele însele funcția tehnică a produsului pe care îl desemnează, iar nu să fie rezultatul ei.

28

În al patrulea rând, recurenta critică Tribunalul pentru că a respins motivul întemeiat pe lipsa unor forme alternative la reproducerea mărcii menționate care ar putea îndeplini aceeași funcție tehnică precum aceasta. În orice caz, disponibilitatea unor forme alternative nu ar înlătura aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) menționat. În ceea ce privește mai exact liniile negre care formează structura grilată de pe suprafețele cubului, chiar dacă ar fi posibilă fabricarea unui cub magic care să nu conțină aceste elemente, un astfel de cub ar fi în continuare protejat, din cauza gradului de similitudine a acestuia, de marca contestată. În aceste condiții, Tribunalul nu ar fi respectat interesul public care stă la baza acestei dispoziții și care constă în împiedicarea instituirii unui monopol permanent asupra unor soluții tehnice.

29

În al cincilea rând, în cadrul aprecierii naturii tehnice a caracteristicilor esențiale ale produsului în cauză, Tribunalul ar fi omis să țină seama de existența unor produse deja comercializate înainte de data depunerii cererii de înregistrare a mărcii în cauză, în special a „Cubului Rubik” fabricat de intervenientă, care prezintă caracteristicile esențiale ale mărcii contestate, printre care o capacitate de rotire bine cunoscută de consumatori.

30

În al șaselea rând, Simba Toys reproșează Tribunalului că a considerat, la punctul 55 din hotărârea atacată, după ce a concluzionat că marca în cauză era înregistrată pentru „puzzle‑urile tridimensionale” în general, fără a fi limitată la cele cu capacitate de rotire, că înregistrarea unei mărci poate fi refuzată numai dacă motivul prevăzut de articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplică tuturor sau cel puțin unui mare număr de produse pe care aceasta le desemnează.

31

Potrivit Seven Towns și EUIPO, primul motiv trebuie înlăturat ca fiind cel puțin în parte inadmisibil din cauza faptului că urmărește să repună în discuție constatări factuale.

32

În orice caz, potrivit acestor părți, motivul în cauză ar trebui respins ca nefondat. Ele solicită în esență confirmarea motivelor hotărârii atacate vizate de acest motiv. În această privință, Tribunalul, departe de a introduce noi cerințe, nu ar fi făcut decât să aplice jurisprudența existentă, care impune printre altele stabilirea funcției tehnice eventuale pe baza reprezentării grafice a mărcii în cauză. Seven Towns și EUIPO subliniază, în plus, că produsele în cauză includ „puzzle‑urile tridimensionale” în ansamblul lor, iar cuburile magice nu ar constitui o subcategorie autonomă a acestora.

33

Prin intermediul primului motiv, Simba Toys susține că Tribunalul a aplicat în mod eronat articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, întrucât s‑a întemeiat, în special la punctele 56-77 din hotărârea atacată, pe o interpretare prea restrictivă a acestei dispoziții în ceea ce privește caracterul funcțional al formei în cauză. În consecință, Tribunalul ar fi considerat în mod eronat caracteristicile esențiale ale formei menționate ca nerăspunzând unei funcții tehnice a produsului în cauză.

34

În această privință, deși este adevărat că, în măsura în care presupune constatări de natură factuală, aprecierea funcționalității caracteristicilor esențiale ale unui semn nu poate face, ca atare, sub rezerva cazului unei denaturări, obiectul controlului Curții în cadrul recursului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 74, și Hotărârea din 17 martie 2016, Naazneen Investments/OAPI, C‑252/15 P, nepublicată, EU:C:2016:178, punctul 59), situația este diferită în privința problemelor de drept pe care le ridică examinarea relevanței criteriilor juridice aplicate cu ocazia acestei aprecieri, precum și, în special, a factorilor luați în considerare în acest scop (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 84 și 85, precum și Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry, C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129, punctul 61).

35

Primul motiv este, așadar, admisibil, întrucât urmărește să conteste aplicarea făcută de Tribunal în hotărârea atacată a criteriilor și a factorilor, astfel cum decurg în special din jurisprudența Curții, pentru a aprecia caracterul funcțional al semnului în cauză în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94.

36

În ceea ce privește temeinicia acestui motiv, trebuie amintit cu titlu introductiv că dreptul mărcilor reprezintă un element esențial al sistemului concurențial în Uniune. În acest sistem, fiecare întreprindere trebuie, pentru a‑și fideliza clientela prin calitatea produselor sau a serviciilor sale, să fie în măsură să își înregistreze ca mărci semne care permit consumatorului să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, aceste produse sau aceste servicii de cele care au o altă proveniență (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 38 și jurisprudența citată).

37

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din articolul 4 din Regulamentul nr. 40/94, un semn care reprezintă forma unui produs figurează printre semnele susceptibile să constituie o marcă cu condiția să fie, pe de o parte, susceptibil de reprezentare grafică și, pe de altă parte, să permită distincția dintre produsele sau serviciile unei întreprinderi și cele ale altor întreprinderi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, EU:C:2004:258, punctele 30 și 31, precum și Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 39).

38

Reiese de asemenea din jurisprudența Curții că fiecare dintre motivele de refuz al înregistrării enumerate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretat în lumina interesului general care se află la baza acestora (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, EU:C:2004:258, punctul 45, precum și Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 43).

39

În acest context, Curtea a arătat că articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 urmărește să împiedice ca dreptul mărcilor să confere unei întreprinderi un monopol asupra soluțiilor tehnice sau a caracteristicilor utilitare ale unui produs (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 43).

40

În plus, trebuie, mai întâi, amintit că o aplicare corectă a acestei dispoziții presupune identificarea corectă a caracteristicilor esențiale ale semnului tridimensional în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 68, precum și Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry, C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129, punctul 46).

41

În speță, la punctul 47 din hotărârea atacată, Tribunalul a confirmat aprecierea camerei de recurs potrivit căreia caracteristicile esențiale ale semnului în cauză constau într‑un cub și o structură grilată care figurează pe fiecare dintre fețele acestui cub. Această concluzie nu este repusă în discuție în cadrul prezentului recurs.

42

În ceea ce privește, în continuare, întrebarea dacă astfel de caracteristici esențiale corespund unei funcții tehnice a produsului, Tribunalul a răspuns negativ la aceasta, respingând, în special la punctele 56-61 din hotărârea atacată, argumentația recurentei potrivit căreia liniile negre și, în ansamblu, structura grilată care figurează pe fiecare dintre suprafețele cubului în cauză îndeplinesc o funcție tehnică.

43

În această privință, Tribunalul a înlăturat argumentele recurentei legate de capacitatea de rotire a elementelor individuale ale cubului în cauză a căror expresie ar fi liniile negre menționate, arătând, în special la punctele 58 și 59 din hotărârea atacată, că aceste argumente se întemeiau în esență pe cunoașterea capacității de rotire a benzilor verticale și orizontale ale „Cubului Rubik” și că această capacitate nu poate rezulta din caracteristicile formei prezentate, ci cel mult dintr‑un mecanism intern, invizibil, al cubului. Potrivit Tribunalului, în mod întemeiat camera de recurs nu a inclus acest element invizibil în analiza sa privind funcționalitatea caracteristicilor esențiale ale mărcii contestate. În acest context, Tribunalul a constatat că faptul de a deduce existența unui mecanism intern de rotire din reprezentările grafice ale acestei mărci nu ar fi fost conform cu cerințele potrivit cărora orice deducție trebuie făcută cât mai obiectiv posibil pornind de la forma în cauză, astfel cum este reprezentată grafic, și trebuie să fie suficient de certă.

44

În consecință, similar camerei de recurs, Tribunalul a considerat, la punctul 60 din hotărârea atacată, că structura grilată care figurează pe fiecare dintre suprafețele cubului în cauză nu îndeplinește nicio funcție tehnică, întrucât faptul că această structură are ca efect divizarea vizuală a fiecărei suprafețe a acestui cub în nouă elemente pătrate de aceeași dimensiune nu poate constitui o astfel de funcție în sensul jurisprudenței relevante.

45

Or, așa cum a arătat avocatul general, în special la punctul 99 din concluzii, acest raționament este afectat de o eroare de drept.

46

În acest sens, pentru a analiza funcționalitatea unui semn în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, care privește numai semnele constituite de forma produsului concret, caracteristicile esențiale ale unei forme trebuie apreciate în raport cu funcția tehnică a produsului concret în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 72).

47

Astfel, și întrucât nu se contestă faptul că semnul în cauză este constituit de forma unui produs concret, iar nu de o formă abstractă, Tribunalul ar fi trebuit să definească funcția tehnică a produsului concret în cauză, care este un puzzle tridimensional, și să țină seama de aceasta în evaluarea funcționalității caracteristicilor esențiale ale acestui semn.

48

Deși, după cum Tribunalul a arătat de altfel la punctul 59 din hotărârea atacată, în scopul acestei analize, este necesar să se pornească de la forma în cauză, astfel cum este reprezentată grafic, analiza în cauză nu putea fi efectuată fără a fi luate în considerare, eventual, elementele suplimentare legate de funcția produsului concret în cauză.

49

Astfel, pe de o parte, decurge din jurisprudența Curții că, în cadrul examinării caracteristicilor funcționale ale unui semn, autoritatea competentă poate efectua o examinare aprofundată în cadrul căreia sunt luate în considerare, pe lângă reprezentarea grafică și eventualele descrieri depuse cu ocazia depunerii cererii de înregistrare, elemente utile pentru identificarea convenabilă a unor caracteristici esențiale ale semnului menționat (a se vedea Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry, C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129, punctul 54).

50

Pe de altă parte, așa cum a arătat avocatul general la punctele 86 și 91-93 din concluzii, în niciuna dintre cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârea Curții din 18 iunie 2002, Philips (C‑299/99, EU:C:2002:377), Hotărârea Curții din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI (C‑48/09 P, EU:C:2010:516), și Hotărârea Curții din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry (C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129), organele competente nu ar fi fost în măsură să analizeze forma în cauză plecând numai de la reprezentarea sa grafică, fără a recurge la informații suplimentare privind produsul concret.

51

Rezultă că Tribunalul a efectuat o interpretare prea restrictivă a criteriilor de apreciere prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, în măsura în care a considerat, în special la punctele 57-59 din hotărârea atacată, că, pentru a examina funcționalitatea caracteristicilor esențiale ale semnului în cauză, în special structura grilată care figurează pe fiecare dintre suprafețele cubului, era necesar să se pornească de la forma în cauză, astfel cum este reprezentată grafic, fără a fi necesar să se ia în considerare elemente suplimentare pe care un observator obiectiv nu ar fi în măsură să le „sesizeze în mod precis” pe baza reprezentărilor grafice ale mărcii contestate, precum capacitatea de rotire a unor elemente individuale ale unui puzzle tridimensional de tip „Cubul Rubik”.

52

În plus, împrejurarea, menționată la punctul 55 din hotărârea atacată, că marca contestată a fost înregistrată pentru „puzzle‑uri tridimensionale” în general, și anume fără a se limita la cele care au o capacitate de rotire, și că titularul acestei mărci nu a anexat la cererea sa de înregistrare o descriere în care să se fi precizat că forma în cauză presupunea o asemenea capacitate nu poate împiedica luarea în considerare, în vederea examinării funcționalității caracteristicilor esențiale ale semnului în cauză, a unei astfel de funcții tehnice a produsului concret reprezentat de acest semn, cu excepția cazului în care s‑ar permite titularului mărcii în cauză să extindă protecția conferită de înregistrarea acesteia la orice tip de puzzle de formă similară, și anume la orice puzzle tridimensional ale cărui elemente reprezintă forma unui cub, indiferent de modalitățile sale de funcționare.

53

Or, această din urmă posibilitate ar fi contrară obiectivului urmărit de articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, care este, astfel cum s‑a amintit la punctul 39 din prezenta hotărâre, de a evita să confere unei întreprinderi un monopol asupra soluțiilor tehnice sau a caracteristicilor utilitare ale unui produs.

54

Având în vedere ansamblul acestor considerații, trebuie primit primul motiv de recurs și, în consecință, trebuie anulată hotărârea atacată, fără a fi necesar să se examineze celelalte argumente aferente acestui motiv și nici celelalte motive ale recursului în cauză.

55

În temeiul articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care Curtea anulează decizia Tribunalului, aceasta poate fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia.

56

În speță, Curtea dispune de elementele necesare pentru a se pronunța în mod definitiv cu privire la al doilea motiv al acțiunii în primă instanță, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94.

57

Astfel, rezultă din cuprinsul punctelor 42-53 din prezenta hotărâre că acest motiv este întemeiat.

58

În consecință, decizia în litigiu trebuie anulată ca urmare a unei încălcări a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94.

59

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

60

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din regulamentul menționat, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

61

Întrucât recurenta a solicitat obligarea EUIPO și a Seven Towns la plata cheltuielilor de judecată, iar acestea au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată aferente atât procedurii în primă instanță în cauza T‑450/09, cât și procedurii de recurs.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară și hotărăște: