1.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 148 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar ( 2 ), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 ( 3 ) (denumit în continuare „Codul vamal”).

2.

Această cerere se înscrie în cadrul unui litigiu între Staatssecretaris van Financiën (Secretarul de stat pentru finanțe, Țările de Jos), pe de o parte, și societatea Argos Supply Trading BV (denumită în continuare „Argos”), pe de altă parte, în legătură cu respingerea de către autoritățile vamale olandeze a unei cereri de autorizare de perfecționare pasivă formulate de această societate.

3.

Întrebarea preliminară invită Curtea să clarifice sfera de aplicare a condițiilor economice, enunțate la articolul 148 litera (c) din Codul vamal, cărora li se subordonează acordarea unei asemenea autorizații. Mai precis, Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) urmărește să obțină anumite precizări în ceea ce privește noțiunea „transformatori comunitari” în sensul acestei dispoziții, în măsura în care aceste condiții economice se referă la lipsa unei atingeri serioase aduse intereselor esențiale ale acestora.

4.

Regulamentul (CEE) nr. 2473/86 al Consiliului din 24 iulie 1986, privind regimul de perfecționare pasivă și sistemul de comercializare standard ( 4 ) prevedea dispozițiile aplicabile regimului de perfecționare pasivă până la intrarea în vigoare a Codului vamal.

5.

Primul, al patrulea și al șaselea considerent ale acestui regulament aveau următorul cuprins:

„întrucât, în cadrul diviziunii internaționale a muncii, numeroase întreprinderi comunitare utilizează regimul de perfecționare pasivă, respectiv exportul de mărfuri în vederea reimportării lor după transformare, prelucrare sau reparare; întrucât utilizarea acestui sistem este justificată de motive cu caracter economic sau tehnic;

[…]

întrucât trebuie să se prevadă un sistem de exonerare parțială sau totală a drepturilor la import aplicabile produselor compensatoare sau mărfurilor care se substituie acestora, pentru a evita ca mărfurile exportate din Comunitate în vederea perfecționării să fie impozitate;

[…]

întrucât beneficiul regimului de perfecționare pasivă trebuie refuzat de către autoritățile vamale atunci când interesele esențiale ale transformatorilor comunitari riscă să fie grav afectate.

[…]” [traducere neoficială]

6.

Codul vamal instituie, la articolul 84 și următoarele, diverse regimuri vamale cu impact economic. Acestea includ printre altele regimul de perfecționare pasivă și de transformare sub control vamal.

7.

Conform articolului 85 din acest cod, „[u]tilizarea oricărui regim vamal cu impact economic este condiționată de eliberarea autorizației de către autoritățile vamale”.

8.

Articolul 145 din codul menționat prevede:

„(1)   Regimul de perfecționare pasivă permite ca […] mărfurile comunitare să fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al Comunității pentru a fi supuse unor operațiuni de perfecționare, iar produsele rezultând din acele operațiuni să fie puse în liberă circulație cu exonerare parțială sau totală de drepturi de import.

(2)   Exportul temporar al mărfurilor comunitare atrage după sine aplicarea drepturilor de export, a măsurilor de politică comercială și a altor formalități prevăzute pentru scoaterea mărfurilor comunitare de pe teritoriul vamal al Comunității.

(3)   Se aplică următoarele definiții:

[…]”

9.

Potrivit articolului 148 litera (c) din același cod, autorizația de perfecționare pasivă se acordă numai „atunci când autorizația de utilizare a regimului de perfecționare pasivă nu este de natură a aduce atingere în mod serios intereselor esențiale ale transformatorilor comunitari (condiții economice)”.

10.

Articolul 151 alineatul (1) din Codul vamal prevede că „[e]xonerarea totală sau parțială de drepturi de import prevăzută la articolul 145 se aplică prin deducerea din valoarea drepturilor de import aplicabile produselor compensatoare puse în liberă circulație a valorii drepturilor de import care ar fi aplicabile la aceeași dată mărfurilor de export temporar dacă acestea ar fi importate pe teritoriul vamal al Comunității din țara în care au fost supuse operațiunii de perfecționare sau a ultimei operațiuni de perfecționare”.

11.

Articolul 114 alineatul (2) din acest cod are următorul cuprins:

„Prin expresiile de mai jos se înțeleg următoarele:

[…]

[…]”

12.

Articolul 130 din Codul vamal prevede că „[r]egimul de transformare sub control vamal permite ca mărfurile necomunitare să fie utilizate pe teritoriul vamal al Comunității în operațiuni care le modifică natura sau starea, fără să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor politicii comerciale, și permite produselor care rezultă din astfel de operațiuni să fie puse în liberă circulație cu plata drepturilor de import datorate în mod normal pentru astfel de mărfuri. Astfel de produse sunt denumite produse transformate”.

13.

Articolul 133 din acest cod prevede:

„Autorizația se acordă numai:

[…]

14.

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (reformare) ( 5 ) (denumit în continuare „noul Cod vamal”) prevede în prezent, la articolul 211, condițiile de autorizare aplicabile în cadrul tuturor regimurilor vamale cu impact economic (denumite „regimuri speciale”). Potrivit alineatului (4) litera (b) al acestei dispoziții, care are în vedere în mod specific regimurile de perfecționare ( 6 ), o autorizație nu se poate acorda decât în cazul în care, printre altele, „interesele esențiale ale producătorilor din Uniune nu riscă să fie afectate negativ de o autorizație de plasare sub un regim de perfecționare”. Conform articolului 288 din noul Cod vamal ( 7 ), dispoziția menționată se aplică de la 1 mai 2016.

15.

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 214/2007 al Comisiei din 28 februarie 2007 (JO L 62, p. 6, denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”), conține, în titlul III, denumit „Regimuri vamale cu impact economic”, capitolul 1, intitulat „Dispoziții de fond comune mai multor regimuri”.

16.

În acest cadru, articolul 502 din acest regulament prevede:

„(1)   Cu excepția cazurilor în care condițiile economice sunt considerate a fi îndeplinite în conformitate cu [capitolul 6], autorizația nu se acordă fără ca autoritățile vamale să examineze condițiile economice.

[…]

(4)   Pentru regimul de perfecționare pasivă (capitolul 6), analiza stabilește dacă:

17.

Conform articolului 503 litera (a) din regulamentul menționat, autoritățile vamale au posibilitatea de a analiza condițiile economice care implică Comisia. Articolul 504 din același regulament reglementează astfel procedura care trebuie urmată atunci când se utilizează o asemenea posibilitate:

„(1)   Atunci când este inițiată o analiză în conformitate cu articolul 503, dosarul este trimis Comisiei. Acesta conține rezultatele analizei întreprinse.

(2)   Comisia trimite o confirmare de primire sau înștiințează autoritățile vamale în cauză atunci când acționează la inițiativa proprie. Ea stabilește prin consultare cu acestea [dacă] este necesară o analiză a condițiilor economice în Comitet.

[…]

(4)   Concluzia Comitetului este respectată de autoritățile vamale în cauză și de oricare autorități vamale care au de‑a face cu autorizații sau cereri similare.

[…]”

18.

Potrivit articolului 551 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare, „[r]egimul de transformare sub control vamal se aplică pentru mărfurile a căror transformare are drept rezultat produse care se supun unor drepturi de import mai mici decât cele valabile pentru mărfurile de import”.

19.

Articolul 585 alineatul (1) din acest regulament, care figurează în capitolul 6 din titlul III, intitulat „Perfecționarea pasivă”, prevede că, „[c]u excepția cazului în care există indicații contrare, se consideră că interesele esențiale ale prelucrătorilor Comunității nu sunt serios amenințate”.

20.

Convenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, semnată la Kyoto la 18 mai 1973, în versiunea revizuită (denumită în continuare „Convenția de la Kyoto revizuită”), a intrat în vigoare la 3 februarie 2006. Această convenție urmărește, astfel cum reiese din preambulul său, simplificarea și armonizarea regimurilor vamale ale părților contractante.

21.

Convenția menționată conține o anexă generală, precum și mai multe anexe specifice ( 8 ). Fiecare anexă este însoțită de directive ale căror texte nu sunt obligatorii pentru părțile contractante ( 9 ).

22.

Anexa specifică F, intitulată „Transformarea”, prevede, în capitolul 2, dispozițiile aplicabile regimului de perfecționare pasivă. Directivele referitoare la anexa specifică F la Convenția de la Kyoto revizuită (denumite în continuare „directivele Kyoto”), prevăd, în capitolul 2, intitulat „Perfecționare pasivă”, subtitlul „Condiții economice”:

„Beneficiul regimului de perfecționare pasivă nu se acordă atunci când operațiunile avute în vedere sunt de natură să aducă o atingere serioasă intereselor esențiale ale transformatorilor sau ale producătorilor naționali.

În cazul regimului de perfecționare pasivă, interesele economice ale unei țări sunt dificil de stabilit, dat fiind că, în cazul în care acest regim este favorabil în esență angajării în străinătate, acesta este și un element de reducere a costurilor de producție ale producătorilor naționali.

Prin urmare, trebuie să se găsească un echilibru între reducerea maximă a costurilor totale de producție efectuate de operatorii naționali ca urmare a posibilității de a subcontracta în străinătate și o rezervare a operațiunilor de perfecționare în favoarea altor operatori naționali, cu riscul de a face industria națională mai puțin concurențială.”

23.

Uniunea a aderat la Convenția de la Kyoto revizuită prin Decizia 2003/231/CE a Consiliului din 17 martie 2003 privind aderarea Comunității Europene la Protocolul de modificare a Convenției internaționale pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale (Convenția de la Kyoto) ( 10 ). Cu toate acestea, Uniunea nu a aderat la apendicele III la protocolul de modificare, care corespunde anexelor specifice la Convenția de la Kyoto revizuită ( 11 ).

24.

La 30 iunie 2008, Argos a depus la inspectorul vamal olandez, în conformitate cu articolul 85 din Codul vamal, o cerere de autorizare a regimului vamal de perfecționare pasivă. Această societate intenționa să plaseze sub acest regim benzina de proveniență comunitară destinată exportului pentru a fi amestecată cu bioetanol provenit dintr‑un stat terț și care nu a fost pus în liberă circulație pe teritoriul Uniunii. Prin această amestecare, într‑o proporție de aproximativ 15 unități de benzină și aproximativ 85 de unități de bioetanol, Argos ar fi obținut etanol 85 (denumit în continuare „E85”), un biocombustibil care se poate utiliza pentru anumite vehicule adaptate, numite vehicule cu „motoare flexifuel”.

25.

Potrivit acestei cereri, Argos intenționa să efectueze amestecul respectiv în marea liberă. Benzina și bioetanolul ar fi fost încărcate la bordul unei nave, într‑un port olandez, în două compartimente separate printr‑un perete despărțitor. După ieșirea navei în afara apelor teritoriale ale Uniunii, se va îndepărta peretele despărțitor astfel încât cele două componente să se amestece, acțiunea valurilor stimulând acest proces. Ulterior, nava s‑ar întoarce în Țările de Jos.

26.

E85 astfel obținut ar fi fost declarat apoi la vamă pentru punerea în liberă circulație pe teritoriul Uniunii și supus taxelor la import aferente acestui produs (la cota de 6,5 % ad valorem). Aplicarea regimului de perfecționare pasivă ar fi permis Argos să beneficieze de o reducere a acestor taxe într‑un cuantum echivalent cu cel al taxelor vamale (de 4,7 % ad valorem) care ar fi fost aplicabile la aceeași dată pentru benzina de proveniență comunitară în cazul în care aceasta ar fi fost importată și pusă în liberă circulație în Uniune din locul în care a fost amestecată.

27.

Inspectorul vamal a prezentat, spre avizare, cererea formulată de Argos Comisiei Europene pentru a analiza dacă condițiile economice de care articolul 148 litera (c) din Codul vamal condiționează acordarea unei autorizații de perfecționare pasivă erau îndeplinite ( 12 ). Comisia a solicitat atunci avizul Comitetului Codului vamal (denumit în continuare „comitetul”) ( 13 ).

28.

Comitetul a considerat că trebuia să respingă cererea formulată de Argos de autorizare a regimului de perfecționare pasivă pentru motivul că aceste condiții nu erau îndeplinite. Această concluzie a fost adoptată pe baza argumentelor prezentate de Comisie în cadrul unei reuniuni a comitetului care a avut loc la 11 noiembrie 2009. Comisia arăta că E85 importat se afla în concurență directă cu bioetanolul comunitar, din moment ce E85 este compus în principal din bioetanol. Or, în anul 2008, aproape jumătate din capacitatea de producție de etanol industrial a Uniunii nu ar fi fost utilizată. Potrivit Comisiei, un import de bioetanol în cantități mari ar fi afectat serios, în consecință, interesele esențiale ale producătorilor comunitari de bioetanol.

29.

Prin decizia din 13 aprilie 2010, referindu‑se la aceste argumente, inspectorul vamal a respins cererea formulată de Argos.

30.

După ce Rechtbank te Haarlem (Tribunalul din Haarlem) a respins acțiunea sa, Argos a declarat apel la Gerechtshof te Amsterdam (Curtea de Apel din Amsterdam). Această instanță a infirmat decizia în primă instanță, considerând în special că trebuia să aprecieze dacă transformarea benzinei comunitare în E85 sub regimul de perfecționare pasivă ar conduce la afectarea intereselor producătorilor comunitari de E85, iar nu ale producătorilor comunitari de bioetanol. Or, potrivit instanței menționate, întrucât inspectorul vamal considerase că nu dispunea de elemente care să demonstreze că beneficiul regimului solicitat ar fi condus la afectarea intereselor esențiale ale acestor din urmă producători, acesta ar fi trebuit să considere condițiile economice ale regimului amintit ca fiind îndeplinite, în conformitate cu prezumția prevăzută la articolul 585 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare. Secretarul de stat pentru finanțe a formulat recurs la Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos).

31.

Această instanță consideră că soluția recursului depinde de interpretarea noțiunii „transformatori comunitari” în sensul articolului 148 litera (c) din Codul vamal și, mai specific, de aspectul dacă această noțiune include, în speță, producătorii comunitari de bioetanol.

32.

Instanța menționată are îndoieli în special în ceea ce privește aspectul dacă este necesar să se extindă, prin analogie, la regimul de perfecționare pasivă concluzia stabilită de Curte în Hotărârea Friesland Coberco Dairy Foods ( 14 ) în ceea ce privește regimul de transformare sub control vamal. Din această hotărâre reiese că, în vederea examinării respectării condițiilor economice ale acestui din urmă regim, trebuie să se țină seama atât de interesele economice ale producătorilor comunitari ai produsului finit obținut în urma transformării, cât și de cele ale producătorilor comunitari de materii prime utilizate în cursul acestei transformări.

33.

În aceste condiții, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„În cadrul analizei condițiilor economice necesare pentru un regim vamal de perfecționare pasivă, noțiunea «transformatori comunitari» menționată la articolul 148 litera (c) din [Codul vamal] trebuie interpretată în sensul că include și producători comunitari ai materiilor prime sau ai produselor semifabricate identice cu cele care sunt transformate în calitate de mărfuri necomunitare în cadrul procesului de perfecționare?”

34.

Argos, guvernele elen și olandez, precum și Comisia au depus observații scrise. La ședința din 13 ianuarie 2016 au participat Argos, guvernul olandez și Comisia.

35.

Litigiul principal se întemeiază pe refuzul autorităților vamale olandeze de a acorda Argos o autorizație pentru a beneficia de regimul de perfecționare pasivă pentru operațiunea ce constă în exportul în marea liberă al benzinei comunitare pentru a o amesteca cu bioetanolul necomunitar și în importul ulterior de E85 astfel obținut ( 15 ).

36.

Astfel cum a afirmat în cadrul ședinței această societate, desfășurarea în marea liberă a acestei operațiuni respecta doar intenția de a obține un profit dintr‑o diferență de impozitare vamală între bioetanol și E85.

37.

Considerat un produs agricol, bioetanolul este supus în acest sens taxelor la import care corespund în prezent, potrivit Comisiei, unei prelevări de aproximativ 40 % ad valorem ( 16 ). Odată amestecat cu benzina, chiar și în proporții nesemnificative, acest produs își pierde natura de produs agricol pentru a deveni un produs chimic, impozitat la cota de 6,5 % ad valorem ( 17 ).

38.

Tariful aplicat produsului finit (E85) este, așadar, mai mic decât cel aplicat materiilor prime sau produselor semifabricate (denumite în continuare, împreună, „produsele intermediare” ( 18 )) care nu au origine comunitară utilizate pentru obținerea acestui produs (bioetanolul). O asemenea situație este calificată în mod obișnuit drept „anomalie tarifară”, întrucât cotele prevăzute de Tariful vamal comun cresc în general odată cu prelucrarea produsului ( 19 ).

39.

Argos a precizat de asemenea, în cadrul ședinței, că solicitase, într‑o primă etapă, o autorizație pentru a amesteca produsele menționate mai sus sub regimul de transformare sub control vamal ( 20 ). Aplicarea acestui regim i‑ar fi permis transformarea în Uniune a bioetanolului necomunitar fără ca acest produs să fie supus taxelor la import, doar produsul rezultat din transformare, denumit „produs transformat” (E85), fiind impozitat la tariful (mai mic) aferent acestuia odată cu punerea sa în liberă circulație ( 21 ). Numai după ce a fost refuzată, această societate a solicitat, într‑o a doua etapă, autorizația de a efectua acest amestec în marea liberă sub regimul de perfecționare pasivă.

40.

Considerăm că este util să subliniem, în această etapă, că Argos nu a ales calea care ar fi constat în amestecarea în afara Uniunii a bioetanolului cu benzina comunitară plasată sub regimul de export ( 22 ). Aplicarea acestui regim nu este totuși, în principiu, supusă autorizării prealabile ( 23 ). Este posibil de altfel ca orice operator să amestece, mai simplu, bioetanolul cu benzina necomunitară în afara Uniunii pentru a‑l transforma într‑un produs care se încadrează la o poziție tarifară căreia îi corespund drepturi mai puțin importante. Recurgerea la asemenea amestecuri ar fi luat în final o amploare considerabilă ( 24 ).

41.

Efectuând operațiunea avută în vedere sub regimul de perfecționare pasivă, Argos ar fi beneficiat totuși nu numai de aplicarea tarifelor aplicate E85 în locul celor care se aplică bioetanolului pur, dar și de o reducere a drepturilor la import aferente E85 până la concurența cuantumului taxelor (fictive) aplicabile benzinei exportate temporar (la cota de 4,7 % ad valorem ( 25 )). Astfel, acest regim permite beneficiarilor săi să deducă din valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor obținute în urma perfecționării, denumite „produse compensatoare”, valoarea drepturilor de import care ar fi aplicabile mărfurilor comunitare de export temporar în cazul în care acestea ar fi reimportate în stadiul în care se află ( 26 ).

42.

Inspectorul vamal olandez a refuzat, în speță, să acorde Argos autorizația de perfecționare pasivă solicitată, pentru motivul că nu era îndeplinită cerința (desemnată prin expresia „condiții economice”), prevăzută la articolul 148 litera (c) din Codul vamal, potrivit căreia o asemenea autorizație se acordă numai „atunci când autorizația de utilizare a [acestui regim] nu este de natură a aduce atingere în mod serios intereselor esențiale ale transformatorilor comunitari”.

43.

Instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă noțiunea „transformatori comunitari”, în sensul acestei dispoziții, privește exclusiv producătorii comunitari de produse similare produsului compensator a cărui elaborare sub regimul de perfecționare pasivă este avută în vedere (E85) sau și producătorii comunitari de produse similare produselor intermediare necomunitare destinate a fi încorporate în mărfurile de export temporar în cadrul perfecționării acestora (bioetanolul).

44.

Înainte de a analiza această problemă, vom răspunde la unele argumente invocate de guvernul elen și de Comisie în măsura în care, deși nu au susținut în mod formal inadmisibilitatea chestiunii respective, aceste argumente urmăresc în esență să convingă Curtea că problema are un caracter ipotetic.

45.

Guvernul elen susține că regimul de perfecționare pasivă nu se aplică operațiunilor care au loc în marea liberă, întrucât articolul 151 alineatul (1) din Codul vamal ar impune, având în vedere modul său de redactare, ca operațiunile preconizate să se desfășoare într‑o anumită „țară”.

46.

Observăm, în această privință, că formularea utilizată la articolul 151 alineatul (1) din acest cod nu se regăsește în celelalte dispoziții relevante. Astfel, articolul 145 alineatul (1) din codul menționat și articolul 502 alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare se referă la operațiunile de perfecționare „de pe teritoriul vamal al Comunității” și „în afara Comunității”.

47.

Ținând seama de această divergență de terminologie, trebuie să se examineze interpretarea cea mai conformă cu obiectivul regimului respectiv. Acesta constă, în esență, în a se evita ca mărfurile comunitare rezultate din libera circulație și exportate temporar în scopul perfecționării lor să fie impozitate în momentul reimportului lor sub forma unor produse compensatoare ( 27 ). Exonerarea astfel solicitată se aplică indiferent de destinația spre care aceste mărfuri sunt expediate temporar.

48.

În lumina unui asemenea obiectiv, este irelevant dacă mărfurile respective sunt transportate pe teritoriul unui stat terț sau într‑o zonă care nu ține de suveranitatea niciunui stat (precum marea liberă), în măsura în care această zonă se situează în afara teritoriului vamal al Uniunii.

49.

În consecință, considerăm că regimul de perfecționare pasivă se poate aplica atunci când operațiunile în discuție au loc în marea liberă ( 28 ).

50.

Comisia contestă, cu titlu introductiv, premisa instanței de trimitere, întemeiată pe declarația dată de inspectorul vamal în cadrul ședinței în fața Gerechtshof te Amsterdam (Curtea de Apel din Amsterdam), potrivit căreia beneficiul regimului de perfecționare pasivă nu ar aduce, în speță, o atingere serioasă intereselor esențiale ale producătorilor comunitari de E85 ( 29 ). În această privință, Comisia face trimitere la minutele reuniunii comitetului din 11 noiembrie 2009 ( 30 ), din care ar rezulta că producătorilor comunitari atât de bioetanol, cât și de E85, le‑ar fi afectate serios interesele prin acordarea unei autorizații de a beneficia de acest regim. Or, tot potrivit Comisiei, întrebarea preliminară ar fi lipsită de interes în ipoteza în care s‑ar admite că aplicarea regimului respectiv ar afecta serios interesele esențiale ale producătorilor comunitari de E85.

51.

Fără a ne pronunța cu privire la chestiunea dacă comitetul ar fi considerat efectiv că operațiunea avută în vedere de Argos era de natură să afecteze serios interesele esențiale ale producătorilor comunitari atât de bioetanol, cât și de E85 ( 31 ), observăm că o asemenea constatare nu este, în orice caz, de natură să determine inadmisibilitatea întrebării.

52.

Astfel, pe de o parte, întrucât argumentele Comisiei sunt asimilate cu o repunere în discuție a cadrului factual, așa cum este acesta descris în decizia de trimitere, subliniem că aprecierea faptelor în cauză este de competența instanței naționale. Așadar, Curtea este abilitată să se pronunțe numai asupra interpretării sau a validității unui text de drept al Uniunii pornind de la faptele care îi sunt indicate de această instanță ( 32 ).

53.

Pe de altă parte, astfel cum a constatat Curtea în Hotărârea Friesland Coberco Dairy Foods ( 33 ), concluziile comitetului nu au caracter obligatoriu pentru autoritățile vamale naționale ( 34 ). În consecință, chiar dacă inspectorul vamal s‑ar fi îndepărtat de acestea ( 35 ), o asemenea circumstanță nu ar fi de natură să lipsească de validitate decizia acestuia din urmă și nici, prin urmare, să facă întrebarea preliminară ipotetică.

54.

Confirmând astfel admisibilitatea acestei întrebări, o examinăm în prezent pe planul fondului.

55.

Potrivit Argos, noțiunea „transformatori comunitari” are în vedere, în speță, exclusiv producătorii comunitari de E85. Ceilalți intervenienți consideră, în schimb, că această noțiune include și producătorii comunitari de bioetanol.

56.

Aceste abordări contrare se întemeiază în special pe concluziile divergente deduse din Hotărârea Friesland Coberco Dairy Foods ( 36 ), în care Curtea a interpretat articolul 133 litera (e) din Codul vamal. Această dispoziție prevede condițiile economice ale regimului de transformare sub control vamal și impune în special, în acest sens, lipsa unei atingeri serioase aduse intereselor esențiale ale „producătorilor comunitari de mărfuri similare”. Curtea a concluzionat în această hotărâre că examinarea acestor condiții trebuie să țină seama „nu numai de piața produselor finite, ci și de situația economică a pieței materiilor prime utilizate pentru fabricarea produselor respective” ( 37 ).

57.

Guvernele elen și olandez, precum și Comisia se pronunță în favoarea aplicării prin analogie în cazul regimului de perfecționare pasivă a concluziei stabilite de Curte în hotărârea menționată. În schimb, Argos arată că respectiva concluzie nu se poate extinde la acest regim având în vedere diferențele cu privire la, pe de o parte, textul dispozițiilor care prevăd condițiile economice ale regimurilor de transformare sub control vamal și de perfecționare pasivă și, pe de altă parte, obiectivele respective ale acestora.

58.

Pentru motivele prezentate în continuare, considerăm că prima dintre aceste abordări este convingătoare.

59.

La prima vedere, anumite argumente textuale ar putea pleda în favoarea unei interpretări restrictive a articolului 148 litera (c) din Codul vamal.

60.

Mai întâi, termenul „transformatori”, în sensul comun, presupune desfășurarea unor activități care constau în modificarea stării unui produs preexistent. Noțiunea „transformatori comunitari” ar desemna astfel, după cum susține Argos, doar producătorii care transformă produse intermediare comunitare similare mărfurilor de export temporar (benzina) în cadrul Uniunii în vederea obținerii unui produs finit similar produsului compensator (E85) ( 38 ).

61.

În continuare, articolul 148 litera (c) din Codul vamal se referă la interesele esențiale ale „transformatorilor comunitari”, în timp ce articolul 133 litera (e) din acest cod le evocă pe cele ale „producătorilor comunitari”. S‑ar putea susține în mod legitim că, prin utilizarea unei terminologii divergente în aceste două dispoziții, legiuitorul urmărea să le acorde o semnificație distinctă.

62.

În sfârșit, deși Codul vamal nu definește noțiunea „transformatori”, 8 dintre cele 23 de versiuni lingvistice ale acestui cod utilizează termeni care au aceeași rădăcină pentru a desemna „transformatorii” în sensul articolului 148 litera (c) din codul menționat și „operațiunile de perfecționare” definite la articolul 114 alineatul (2) litera (c) din același cod ( 39 ). De exemplu, versiunea în limba engleză a articolului 148 litera (c) din Codul vamal utilizează termenul „processors”, care face trimitere la termenul „processing” definit la articolul 114 alineatul (2) litera (c) din acest cod. De asemenea, aceste dispoziții, în versiunea în limba olandeză a codului respectiv, utilizează termenii „veredelaars” și, respectiv, „veredelingshandelingen”.

63.

Aceste considerații nu pot înlătura însă orice ambiguități cu privire la interpretarea articolului 148 litera (c) din acest cod.

64.

Astfel, versiunile în limbile bulgară, estonă, croată, lituaniană și finlandeză ale Codului vamal utilizează aceleași vocabule pentru a desemna „producătorii”, în sensul articolului 133 litera (e), și „transformatorii”, în sensul articolului 148 litera (c) din acest cod. Acești termeni, care se traduc în limba franceză prin termenul „producteurs”, nu implică o intervenție asupra unui produs preexistent.

65.

În plus, în unsprezece versiuni lingvistice ( 40 ), termenul care desemnează „transformatorii”, utilizat în această din urmă dispoziție, prezintă aceeași rădăcină ca și expresia corespunzătoare „transformării” care figurează la articolul 114 alineatul (2) litera (c) a doua liniuță din codul menționat ( 41 ). O interpretare pur literală ar determina astfel luarea în considerare doar a intereselor operatorilor comunitari care efectuează activități de „transformare” în Uniune. Aceasta ar exclude, în schimb, interesele celor care efectuează pe teritoriul acesteia activități de „prelucrare” sau de „reparare”, care constituie însă tot „operațiuni de perfecționare” în sensul articolului 114 alineatul (2) litera (c) din același cod.

66.

În aceste condiții, considerăm că Curtea nu poate exclude o analiză a obiectivelor și a contextului articolului 148 litera (c) din Codul vamal. În special, având în vedere divergențele existente între versiunile lingvistice ale acestei dispoziții, ea trebuie interpretată, potrivit unei jurisprudențe constante, „în funcție de economia generală și de finalitatea reglementării din care face parte” ( 42 ). Pentru motivele dezvoltate în continuare, aceste aspecte necesită o interpretare largă a dispoziției menționate.

67.

Prin derogare de la normele prevăzute în cadrul regimurilor vamale comune reprezentate de import și de export, regimurile vamale cu impact economic permit evitarea anumitor consecințe, considerate nefaste pentru industria comunitară, care ar rezulta din aplicarea acestor norme.

68.

Astfel, regimul de transformare sub control vamal urmărește menținerea în Uniune a activităților de transformare atunci când „impozitarea mărfurilor în funcție de poziția lor tarifară sau de starea lor în momentul importului conduce la un impozit mai mare decât cel care ar fi justificat din punct de vedere economic, de natură să încurajeze deplasarea anumitor activități economice în afara Uniunii” ( 43 ). În acest scop, regimul respectiv permite transformarea în Uniune a mărfurilor necomunitare fără să fie supuse drepturilor de import, fiind impozitate doar produsele transformate ( 44 ).

69.

Mai exact, regimul de transformare sub control vamal se aplică atunci când drepturile de import aplicabile produselor transformate sunt mai mici decât cele valabile pentru produsele intermediare utilizate în procesul de transformare ( 45 ). Astfel, acest regim își are rațiunea de a fi în anomalii tarifare care, în cazul în care nu ar permite remedierea acestora, ar încuraja deplasarea activităților de transformare în afara Uniunii.

70.

În ceea ce privește regimul de perfecționare pasivă, acesta permite să se evite ca mărfurile comunitare exportate în vederea perfecționării lor să fie impozitate cu ocazia reimportului sub forma unor produse compensatoare ( 46 ). Acest regim facilitează astfel delocalizarea în afara Uniunii a anumitor activități de perfecționare, pe care legiuitorul comunitar a considerat‑o justificată pentru motive tehnice sau economice în cadrul diviziunii internaționale a muncii ( 47 ).

71.

Cu toate acestea, avantajului pe care aceste regimuri îl aduc beneficiarilor lor îi corespunde în mod potențial un prejudiciu cauzat altor interese ale industriei comunitare ( 48 ). Conștient de un asemenea risc, legiuitorul a urmărit să asigure echilibrul între interesele existente prin subordonarea autorizării de a recurge la acestea respectării anumitor condiții economice. Ele au în vedere, atât în cadrul regimului de transformare sub control vamal, cât și în cadrul regimului de perfecționare pasivă, să evite ca aplicarea acestor regimuri, urmărind să stimuleze activitatea industrială a beneficiarilor lor, să aducă atingere „intereselor esențiale” ale altor operatori comunitari ( 49 ). Condițiile respective împiedică astfel ca utilizarea acestor regimuri derogatorii de la regimurile vamale comune mai mult să afecteze industria comunitară decât să o consolideze.

72.

În opinia noastră, în această perspectivă, legiuitorul a enunțat condițiile economice ale regimurilor vamale cu impact economic în sens larg și, în mod corelativ, a recunoscut o marjă de apreciere semnificativă atât autorităților vamale competente pentru a verifica respectarea acestora, cât și comitetului însărcinat, dacă este cazul, să le asiste în acest scop.

73.

Astfel, terminologia utilizată în dispozițiile referitoare la aceste condiții are grijă să nu limiteze examinarea acestora din urmă la un cadru prea restrâns. Aceste dispoziții nu identifică nici elementele specifice care trebuie luate în considerare în cadrul examinării, nici piețele avute în vedere de aceasta. În special, articolul 133 litera (e) din Codul vamal se referă la interesele esențiale ale producătorilor comunitari „de mărfuri similare”, fără a preciza gradul de similitudine sau de substituibilitate necesar. În ceea ce privește articolul 148 litera (c) din Codul vamal și articolul 502 alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare, ele menționează interesele esențiale ale „transformatorilor comunitari”, fără a preciza piețele vizate de activitățile acestora din urmă. De asemenea, noul Cod vamal face trimitere în mod succint la interesele „producătorilor din Uniune” ( 50 ).

74.

În plus, autoritățile vamale nu sunt obligate nici să consulte Comisia în contextul acestei analize ( 51 ) și nici, atunci când decid să efectueze o asemenea consultare, iar Comisia sesizează la rândul său comitetul, nu sunt ținute de concluziile acestuia din urmă ( 52 ).

75.

În lumina acestor considerații, apreciem că condițiile economice respective trebuie interpretate și aplicate cu flexibilitate ( 53 ), pentru a permite autorităților vamale competente să își respecte pe deplin rolul de garante ale echilibrului între interesele existente. Considerăm de altfel de asemenea justificat, având în vedere caracterul derogatoriu al regimurilor vamale cu impact economic, ca condițiile care definesc eliberarea unei autorizări de a recurge la acestea să facă obiectul unei interpretări largi.

76.

În caz contrar, ar părea să contravină spiritului și obiectivelor regimului de perfecționare pasivă ca, prin intermediul unei interpretări rigide a condițiilor economice ale acestui regim, autoritățile respective să fie împiedicate să țină seama de interesele esențiale ale anumitor operatori comunitari, chiar dacă ar stabili că acordarea beneficiului acestui regim ar fi de natură să îi afecteze serios pe respectivii operatori.

77.

Cu alte cuvinte, urmărirea obiectivului privind condițiile economice ale regimului menționat, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 71 din prezentele concluzii, nu admite, în opinia noastră, o distincție după cum interesele amenințate privesc piața produselor finite, a produselor semifabricate sau a materiilor prime implicate în cadrul perfecționării.

78.

O asemenea interpretare nu riscă, pe de altă parte, să limiteze excesiv drepturile solicitanților și nici să îngreuneze procedura de eliberare a unei autorizații de perfecționare pasivă.

79.

Amintim în această privință că, în temeiul articolului 502 alineatul (1) coroborat cu articolul 585 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare, se consideră că condițiile economice ale regimului de perfecționare pasivă sunt îndeplinite, cu excepția cazului în care există indicații contrare, caz în care trebuie să se verifice respectarea lor. Sarcina probei cu privire la îndeplinirea acestor condiții nu revine, așadar, solicitantului unei autorizații, ci incumbă autorităților vamale sarcina de a dovedi neîndeplinirea acestora. De altfel, autoritățile menționate nu sunt obligate în niciun fel să examineze în mod sistematic condițiile respective în raport cu diverse interese esențiale ale industriei comunitare de care se poate ține seama. Într‑adevăr, o astfel de examinare se efectuează doar în prezența unor indicații care prezintă un risc de atingere serioasă adusă unor asemenea interese.

80.

În opinia noastră, aplicarea combinată a acestui mecanism al prezumției și al flexibilității acordate autorităților vamale permite să se concilieze, pe de o parte, promovarea intereselor solicitanților, precum și eficacitatea procedurilor de acordare a unei autorizații și, pe de altă parte, protecția intereselor industriei comunitare în ansamblul său.

81.

Astfel cum au evidențiat punctele 67-71 din prezentele concluzii, condițiile economice aferente regimurilor de transformare sub control vamal și de perfecționare pasivă urmăresc un obiectiv identic. Acestea urmăresc, în ansamblul lor, să evite ca efectul stimulant al aplicării acestor regimuri pentru un sector al industriei comunitare să fie contrabalansat de un prejudiciu grav cauzat altor sectoare ale acesteia. În consecință, interesele existente necesită, în opinia noastră, să fie luate în considerare în același mod în cadrul examinării condițiilor economice ale fiecăruia dintre aceste regimuri.

82.

Or, Curtea a considerat deja, în Hotărârea Friesland Coberco Dairy Foods, că condițiile economice ale regimului de transformare sub control vamal urmăresc lipsa unei atingeri aduse nu numai intereselor producătorilor comunitari de produse finite similare produselor transformate, dar și celor ale producătorilor comunitari de produse intermediare similare cu cele care sunt utilizate pentru fabricarea acestor produse finite ( 54 ).

83.

În susținerea unei asemenea concluzii, Curtea a constatat că acest regim, exceptând beneficiarii săi de la plata taxelor vamale aplicate produselor intermediare importate din țări terțe și utilizate în cadrul procesului de transformare, putea aduce atingere intereselor esențiale ale eventualilor producători comunitari de produse similare cu aceste produse intermediare ( 55 ).

84.

În opinia noastră, acest raționament este transpozabil prin analogie regimului de perfecționare pasivă.

85.

Desigur, prin facilitarea perfecționării mărfurilor comunitare în afara Uniunii, regimul de perfecționare pasivă amenință în esență interesele întreprinderilor comunitare care transformă aceleași mărfuri în cadrul Uniunii ( 56 ).

86.

Pe de altă parte, procesul de perfecționare poate implica – însă nu implică în mod necesar – încorporarea produselor necomunitare în cadrul mărfurilor (comunitare) de export temporar. Aplicarea regimului de perfecționare pasivă, spre deosebire de regimul de transformare sub control vamal, nu generează totuși niciun avantaj tarifar din punctul de vedere al produselor necomunitare eventual încorporate în cadrul acestui proces (exonerarea vizând doar mărfurile de export temporar) ( 57 ). Aptitudinea regimului respectiv de a afecta interesele producătorilor comunitari de produse intermediari nu este, așadar, evidentă în mod direct.

87.

Deși această considerație poate, în opinia noastră, să explice posibilitatea de a alege un text distinct în majoritatea versiunilor lingvistice ale articolului 133 litera (e) și ale articolului 148 litera (c) din Codul vamal, nu este mai puțin adevărat că regimul de perfecționare pasivă poate da naștere, în anumite situații, aceluiași conflict de interese ca și regimul de transformare sub control vamal.

88.

Astfel, situația de fapt din litigiul principal a evidențiat că, atunci când tarifele vamale aferente produselor compensatoare sunt mai mici decât cele aplicate produselor intermediare necomunitare implicate în cadrul unei operațiuni de perfecționare pasivă, o asemenea operațiune conduce la același rezultat ca și o operațiune efectuată conform regimului de transformare sub control vamal.

89.

La încheierea uneia ca și a celeilalte dintre aceste operațiuni, drepturile de import afectează doar produsele finite, la tarifele aplicabile acestora. Produsele intermediare necomunitare implicate în cadrul perfecționării sau al transformării nu sunt, în schimb, impozitate ca atare. Astfel, produse intermediare necomunitare sunt modificate pentru a se obține un produs pus în liberă circulație în Uniune prin plata unor taxe mai mici decât cele care ar fi fost aplicate la importul produselor intermediare respective în lipsa unei asemenea modificări.

90.

Unica diferență dintre aceste două operațiuni, din punctul de vedere al impozitării vamale, constă, așadar, în avantajul vamal suplimentar obținut de beneficiarul regimului de perfecționare pasivă, și anume exonerarea de drepturile de import (fictive) aferente mărfurilor comunitare de export temporar.

91.

Într‑o asemenea ipoteză, operațiunea de perfecționare pasivă determină același conflict de interese – și îl exacerbează prin efectul unei asemenea exonerări – precum cel pe care Curtea l‑a identificat în Hotărârea Friesland Coberco Dairy Foods în contextul regimului de transformare sub control vamal ( 58 ).

92.

În speță, prin încorporarea benzinei în bioetanol, Argos ar obține avantaje din tarifele vamale net inferioare celor care ar fi aplicate importului de bioetanol pur. Poziția concurențială a producătorilor comunitari de bioetanol ar putea fi afectată negativ, cu siguranță. Un asemenea dezavantaj, care ar decurge în primul rând din importul ca atare de E85 în locul bioetanolului nedenaturat, ar fi agravat și în cazul în care, în temeiul regimului de perfecționare pasivă, drepturile aplicate importului de E85 ar fi reduse din cuantumul corespunzător drepturilor (fictive) aferente componentei benzină a acestui produs.

93.

În plus, consecințele anomaliei tarifare menționate mai sus ar fi evidente cu atât mai mult cu cât bioetanolul intră în compoziția produsului compensator aproximativ până la 85 %. Concluziile comitetului indică de altfel că, astfel cum a confirmat Argos în ședință, E85 care face obiectul cererii în discuție era destinat, cel puțin în parte, să fie încorporat în benzină pentru obținerea unui combustibil clasic cu un conținut mai redus de bioetanol (5 %), denumit E5 ( 59 ). Prin urmare, acest E85 ar fi primit aceeași utilizare (printr‑o ajustare a proporțiilor componentelor amestecate) ca și bioetanolul pur destinat a fi amestecat cu benzina. Tocmai aceste considerații au determinat atât comitetul, cât și inspectorul vamal să constate un risc de afectare serioasă a intereselor esențiale ale producătorilor comunitari de bioetanol.

94.

Or, este cert că beneficiul regimului de transformare sub control vamal pentru a efectua amestecul avut în vedere pe teritoriul vamal al Uniunii ar fi putut fi acordat numai în lipsa unui risc privind o atingere serioasă adusă intereselor producătorilor comunitari de bioetanol. De altfel, Argos a solicitat inutil o autorizație în acest scop ( 60 ).

95.

În aceste condiții, utilizarea regimului de perfecționare pasivă nu poate fi a fortiori autorizată chiar dacă poate aduce intereselor producătorilor comunitari de bioetanol un prejudiciu chiar mai grav decât cel care ar decurge din aplicarea regimului de transformare sub control vamal.

96.

În consecință, considerăm că interpretarea largă stabilită de Curte în Hotărârea Friesland Coberco Dairy Foods ( 61 ) trebuie reținută și în cadrul regimului de perfecționare pasivă.

97.

Argumentele dezvoltate de Curte, cu titlu suplimentar, la punctul 51 din această hotărâre, potrivit cărora abordarea pe care a urmat‑o în hotărârea respectivă „este singura care poate ține seama de cerințele politicilor comune comunitare, inclusiv de cele ale politicii agricole comune [PAC]”, ne pare de asemenea pertinentă în speță. Astfel, producția de bioetanol în Uniune este considerată o activitate care ține de PAC, pe care taxele vamale ridicate urmăresc să o protejeze. Or, operațiunea care face obiectul cererii Argos ar avea ca efect eludarea acestor taxe, beneficiind, în plus, de exonerarea prevăzută în temeiul regimului de perfecționare pasivă.

98.

Precizăm, pe de altă parte, că abordarea pe care o propunem nu este contrară punctului 21 din Hotărârea Wacker Werke, la care Argos a făcut trimitere în observațiile sale scrise. Desigur, Curtea a considerat în aceasta că eventuala apariție a unor anomalii tarifare care conferă un avantaj vamal operatorului economic în cauză reprezintă un „risc inerent”, și care trebuie să fie tolerat, pentru regimul de perfecționare pasivă ( 62 ). O asemenea afirmație trebuie interpretată însă în lumina contextului său.

99.

În cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre, anomalia tarifară în discuție consta într‑o diferență de impozitare vamală nu între produsele compensatoare și mărfurile necomunitare încorporate în cadrul perfecționării, ci între produsele compensatoare și mărfurile comunitare de export temporar. Această problemă punea în discuție doar aspectul dacă era relevant, în vederea stabilirii valorii vamale a mărfurilor de export temporar necesare pentru calcularea exonerării în temeiul acestui regim, că drepturile de import (fictive) aferente acestora le depășesc pe cele aplicabile produselor compensatoare – astfel încât recurgerea la regimul de perfecționare pasivă a condus în mod potențial la o exonerare totală a drepturilor de import. Prin urmare, nu trebuia să se aprecieze dacă consecințele anomaliilor tarifare pot fi sau nu pot fi luate în considerare la examinarea condițiilor economice ale regimului de perfecționare pasivă.

100.

Din această perspectivă, punctul 21 din Hotărârea Wacker Werke nu oferă, în opinia noastră, nicio informație relevantă în cadrul prezentei cauze. În orice caz, Curtea s‑a preocupat să nuanțeze afirmația potrivit căreia riscul care decurge din existența unor anomalii tarifare trebuie, în principiu, să fie tolerat ( 63 ).

101.

Astfel cum arată guvernul elen și Comisia, textul altor instrumente ale dreptului internațional și ale dreptului Uniunii confirmă interpretarea pe care o susținem.

102.

În acest sens, directivele de la Kyoto exclud beneficiul regimului de perfecționare pasivă atunci când operațiunile avute în vedere sunt de natură să aducă o atingere serioasă intereselor esențiale ale „transformatorilor sau producătorilor naționali” ( 64 ). Deși aceste directive nu au caracter obligatoriu și Uniunea nu a aderat, în orice caz, la anexa pe care acestea o interpretează ( 65 ), ele constituie totuși un element contextual relevant. Ele oferă astfel anumite clarificări în ceea ce privește modalitatea în care părțile la Convenția de la Kyoto revizuită interpretează obiectivele și interesele vizate de regimul de perfecționare pasivă.

103.

În plus, articolul 211 alineatul (4) litera (b) din noul Cod vamal, care vizează ansamblul regimurilor de transformare ( 66 ), prevede în prezent că o autorizație de plasare sub unul dintre aceste regimuri poate fi acordată numai dacă, printre altele, aceasta nu riscă să afecteze „interesele esențiale ale producătorilor din Uniune” ( 67 ). Condițiile economice ale acestor regimuri au în vedere, așadar, începând cu 1 mai 2016, interesele esențiale ale tuturor producătorilor Uniunii, fie că produc produse similare produselor transformate sau produselor intermediare utilizate în cadrul transformării.

104.

Or, niciun element nu arată că legiuitorul intenționa să introducă o modificare substanțială în ceea ce privește condițiile economice ale regimului de perfecționare pasivă ( 68 ). Astfel, această modificare ne pare că răspunde unei preocupări de simplificare legislativă prin care se urmărește regruparea în aceeași dispoziție a condițiilor economice aplicabile diferitor regimuri vamale.

105.

Având în vedere toate considerațiile de mai sus, apreciem că articolul 148 litera (c) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că noțiunea „transformatori comunitari”, în sensul acestei dispoziții, privește nu numai producătorii comunitari de produse similare produselor compensatoare avute în vedere de cererea de perfecționare pasivă, ci și producătorii comunitari de produse similare materiilor prime sau produselor semifabricate necomunitare destinate a fi încorporate în mărfurile comunitare de export temporar în cursul operațiunilor de perfecționare vizate de această cerere.

106.

Amintim în această privință că consecințele pe care aplicarea regimului de perfecționare pasivă le poate genera pentru interesele esențiale ale uneia sau ale celeilalte dintre aceste categorii de producători trebuie efectiv să fie studiate doar în prezența indicațiilor potrivit cărora utilizarea acestui regim ar fi de natură să afecteze serios aceste interese ( 69 ).

107.

Comisia susține, în esență, cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Curtea ar oferi un răspuns negativ la întrebarea preliminară, că utilizarea regimului de perfecționare pasivă ar constitui în speță o practică abuzivă.

108.

Deși propunem în prezenta cauză un răspuns afirmativ la întrebarea preliminară, iar instanța de trimitere nu a adresat Curții întrebarea privind eventuala existență a unui abuz de drept ( 70 ), vom analiza pe scurt această problematică din motive de exhaustivitate.

109.

Subliniem, cu titlu introductiv, caracterul subsidiar și excepțional al doctrinei privind abuzul de drept, care constituie o „supapă de siguranță” ce permite să se refuze acordarea unui avantaj considerat nejustificat sau să dispună restituirea acestuia, chiar dacă condițiile legale de obținere a unui asemenea avantaj sunt, pe de altă parte, îndeplinite pe plan formal.

110.

Potrivit articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 ( 71 ) și potrivit unei jurisprudențe constante, existența unei practici abuzive presupune reunirea unui element subiectiv și a unui element obiectiv. Primul element presupune că practica în discuție urmărește, în esență, să se beneficieze de un avantaj rezultat din reglementarea comunitară prin crearea artificială a condițiilor necesare pentru obținerea sa ( 72 ). Al doilea element desemnează un ansamblu de împrejurări obiective care arată că, în pofida unei respectări formale a condițiilor prevăzute de reglementarea comunitară, obiectivul urmărit de aceasta nu a fost atins ( 73 ). Chiar dacă Curtea poate oferi anumite informații în această privință, revine, în definitiv, instanțelor naționale competente sarcina de a verifica dacă aceste elemente sunt întrunite, luând în considerare toate circumstanțele speței ( 74 ).

111.

Din perspectiva acestor principii, va trebui să se furnizeze instanței de trimitere anumite indicații de natură să o lămurească în aprecierea sa.

112.

În această privință, reamintim de la bun început că, așa cum s‑a remarcat la punctul 35 din prezentele concluzii, plasarea benzinei comunitare sub regimul de perfecționare pasivă în cadrul operațiunii descrise în cererea formulată de Argos nu răspunde, potrivit susținerilor acesteia din urmă, niciunui alt motiv tehnic sau economic decât obținerea unor avantaje vamale.

113.

În aceste condiții, pe de o parte, elementul subiectiv ar putea fi constatat în măsura în care transportul în marea liberă al benzinei comunitare în vederea amestecării ei cu bioetanol prezintă un caracter artificial și urmărește doar eludarea taxelor vamale ridicate aplicabile bioetanolului, beneficiind totodată de scutirea de taxele (fictive) care se aplică benzinei de export temporar.

114.

Pe de altă parte, aceleași considerații ne determină să bănuim că acordarea în favoarea societății Argos a beneficiului acestui regim nu ar îndeplini obiectivul pentru care a fost instituit. Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 70 din prezentele concluzii, acest obiectiv constă în evitarea impozitării vamale a mărfurilor comunitare exportate temporar în vederea perfecționării lor, din moment ce delocalizarea operațiunilor de perfecționare răspunde unor motive tehnice sau economice.

115.

În aceste condiții, chiar dacă am presupune că instanța națională consideră abuzivă utilizarea regimului de perfecționare pasivă pentru operațiunea avută în vedere în speță, un asemenea calificativ nu s‑ar extinde totuși la simpla practică constând în amestecul în afara Uniunii a 85 % bioetanol cu 15 % benzină și importul în Uniune de E85 astfel obținut la tarifele aferente acestuia, în locul celor aplicabile bioetanolului în stare pură ( 75 ).

116.

Nu avem niciun fel de îndoială că o asemenea operațiune nu poate fi calificată ca atare drept abuzivă. Nimeni nu contestă că proprietățile și utilizările E85 sunt diferite de cele ale bioetanolului ( 76 ). Astfel, chiar dacă un asemenea amestec ar urmări, în principal, să evite tarifele aplicabile bioetanolului, acesta ar răspunde și anumitor rațiuni tehnice și/sau economice autonome. Prin urmare, ar lipsi cel puțin elementul subiectiv al abuzului de drept.

117.

Având în vedere considerațiile de mai sus, doctrina privind abuzul de drept este, în opinia noastră, susceptibilă să se opună beneficiului regimului de perfecționare pasivă într‑o situație precum cea din litigiul principal, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere. În schimb, această doctrină nu poate împiedica, în principiu, importatorii să obțină un avantaj dintr‑o anomalie tarifară prin transformarea bioetanolului destinat importului în Uniune în E85 pentru a se asigura modificarea poziției tarifare. În definitiv, revine legiuitorului obligația de a rectifica o asemenea anomalie în cazul în care consideră oportun acest lucru.

118.

Propunem Curții să răspundă la întrebarea adresată de Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) după cum urmează:

„Articolul 148 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 214/2007 al Comisiei din 28 februarie 2007, trebuie interpretat în sensul că noțiunea «transformatori comunitari», în sensul acestei dispoziții, are în vedere nu numai producătorii comunitari de produse similare produselor compensatoare avute în vedere de cererea de perfecționare pasivă, ci și producătorii comunitari de produse similare materiilor prime sau produselor semifabricate necomunitare destinate să fie încorporate în mărfurile comunitare de export temporar în cursul operațiunilor de perfecționare vizate de această cerere.”