Părţi
Motivele
Dizpozitiv

Părţi

În cauza T‑708/14,

Marpefa, SL, cu sediul în Barcelona (Spania), reprezentată de I. Barroso Sánchez‑Lafuente, avocat,

reclamantă,

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI),

pârât,

cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind

Kabushiki Kaisha Sony Computer Entertainment, cu sediul în Tokyo (Japonia),

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziilor Camerei a doua de recurs a OAPI din 2 iulie și din 4 iulie 2014 (cauzele R 1813/2013‑2, R 2013/2013‑2, R 1626/2013‑2 și R 1631/2013‑2) privind procedurile de opoziție dintre Marpefa, SL și Kabushiki Kaisha Sony Computer Entertainment,

TRIBUNALUL (Camera a șasea),

compus din domnii S. Frimodt Nielsen (raportor), președinte, F. Dehousse și A. M. Collins, judecători,

grefier: domnul E. Coulon,

dă prezenta

Ordonanță

Motivele

Situația de fapt și procedura

1. Prin deciziile din 2 iulie și din 4 iulie 2014 (cauzele R 1813/2013‑2, R 2013/2013‑2, R 1626/2013‑2 și R 1631/2013‑2) privind procedurile de opoziție dintre Marpefa, SL și Kabushiki Kaisha Sony Computer Entertainment (denumite în continuare „deciziile atacate”), Camera a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) a respins opoziția formulată de reclamantă împotriva înregistrării mărcilor comunitare verbale și figurativă PSVITA și PLAYSTATION VITA. Aceste decizii au fost notificate reclamantei la 11 iulie și la 15 iulie 2014.

2. Prin cererea introductivă, primită la grefa Tribunalului prin e‑mail la 22 septembrie 2014, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

3. La 30 septembrie 2014, o versiune pe hârtie a cererii introductive și o scrisoare de însoțire datată 26 septembrie 2014 au parvenit grefei Tribunalului, împreună cu șase copii, certificate pentru conformitate, ale cererii introductive și câteva pagini de corectare a cererii introductive. Scrisoarea de însoțire, care nu fusese comunicată prin e‑mail, conținea semnătura olografă a avocatului reclamantei. Cererea introductivă era o copie scanată, purtând semnătura scanată a avocatului reclamantei, iar nu semnătura sa olografă. Grefa a semnalat acest aspect avocatului reclamantei.

4. Prin scrisoarea din 1 octombrie 2014, primită la grefă la 2 octombrie 2014, avocatul reclamantei a adresat grefei ultima pagină a cererii introductive (pagina 17) purtând semnătura sa olografă. Această semnătură nu era totuși identică cu cea aplicată pe cererea introductivă trimisă prin e‑mail la 22 septembrie 2014, aspect cu privire la care avocatul reclamantei a fost informat prin fax la 23 octombrie 2014.

Concluziile reclamantei

5. Reclamanta solicită Tribunalului:

– anularea deciziilor atacate;

– anularea înregistrării mărcilor pentru produsele și serviciile în cauză;

– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

În drept

6. Potrivit articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, atunci când acțiunea este în mod vădit inadmisibilă, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

7. În speță, Tribunalul consideră că înscrisurile de la dosar sunt suficient de lămuritoare și urmează ca, în temeiul acestui articol, să se pronunțe fără continuarea procedurii.

8. Potrivit articolului 65 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1), acțiunea împotriva deciziei unei camere de recurs a OAPI trebuie introdusă în termen de două luni de la data notificării deciziei menționate. Potrivit articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, termenele procedurale se prelungesc pentru considerente de distanță cu zece zile.

9. Potrivit unei jurisprudențe constante, acest termen de introducere a acțiunii este de ordine publică, fiind instituit în vederea asigurării clarității și a securității situațiilor juridice și a evitării oricărei discriminări sau a oricărui tratament arbitrar în cadrul administrării justiției și revine instanței Uniunii Europene să verifice, din oficiu, dacă acesta a fost respectat [a se vedea prin analogie Hotărârea din 23 ianuarie 1997, Coen, C‑246/95, Rec., EU:C:1997:33, punctul 21, Hotărârea din 18 septembrie 1997, Mutual Aid Administration Services/Comisia, T‑121/96 și T‑151/96, Rec., EU:T:1997:132, punctele 38 și 39, și Ordonanța din 3 octombrie 2012, Tecnimed/OAPI – Ecobrands (ZAPPER‑CLICK), T‑360/10, EU:T:2012:517, punctul 12].

10. În speță, astfel cum s‑a indicat la punctul 1 de mai sus, deciziile atacate au fost notificate reclamantei la 11 iulie și la 15 iulie 2014.

11. Din normele de calcul al termenelor procedurale prevăzute la articolul 101 alineatul (1) și la articolul 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură rezultă că termenele de introducere a acțiunilor au expirat la 22 septembrie și la 25 septembrie 2014.

12. Potrivit articolului 43 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, „originalul oricărui act de procedură trebuie să fie semnat de către agentul sau avocatul părții”.

13. Potrivit articolului 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, data la care o copie a originalului semnat al unui act de procedură parvine grefei Tribunalului prin fax sau prin e‑mail se consideră că respectă termenele procedurale, cu condiția ca originalul semnat al actului să fie depus la această grefă în cel mult zece zile de la primirea faxului sau a e‑mailului. În plus, punctul 7 din Instrucțiunile practice pentru părțile care compar în fața Tribunalului (JO 2012, L 68, p. 23, rectificare în JO 2012, L 73, p. 23) prevede că, în cazul în care există diferențe între originalul semnat și copia depusă anterior, se ia în considerare numai data depunerii originalului semnat.

14. Astfel, dacă transmiterea textului trimis prin e‑mail nu îndeplinește condițiile de securitate juridică impuse de articolul 43 din Regulamentul de procedură, data transmiterii copiei cererii introductive trimise prin fax sau prin e‑mail nu poate fi apreciată ca respectând termenul de introducere a acțiunii și se ia în considerare numai data depunerii originalului semnat la verificarea respectării termenului de introducere a acțiunii (a se vedea prin analogie Ordonanța din 13 decembrie 2013, Marcuccio/Comisia, F‑2/13, RepFP, EU:F:2013:214, punctul 43, confirmată în recurs prin Ordonanța din 22 mai 2014, Marcuccio/Comisia, T‑148/14 P, RepFP, EU:T:2014:315, punctul 9 și jurisprudența citată).

15. În plus, pentru depunerea legală a oricărui act de procedură, articolul 43 din Regulamentul de procedură, care reglementează posibilitatea de a lua în considerare ca dată de introducere a unei acțiuni data transmiterii prin e‑mail a unei copii a originalului semnat, impune reprezentantului părții să semneze olograf originalul actului înainte de a‑l transmite prin e‑mail și să depună același original la grefa Tribunalului cel târziu în următoarele zece zile. În aceste condiții, dacă se dovedește retroactiv că originalul semnat al actului care este depus material la grefa Tribunalului în termen de zece zile de la transmiterea sa prin e‑mail nu poartă, cel puțin, aceeași semnătură ca aceea care figurează pe documentul transmis prin e‑mail, acest element este suficient pentru a se constata că aceste două documente sunt diferite, chiar dacă semnăturile au fost aplicate efectiv de aceeași persoană (a se vedea prin analogie Ordonanța Marcuccio/Comisia, punctul 14 de mai sus, EU:F:2013:214, punctele 40 și 41).

16. În speță, cererea introductivă purtând o semnătură scanată a parvenit grefei Tribunalului prin e‑mail la 22 septembrie 2014, mai precis, înainte de expirarea termenului de formulare a acțiunii.

17. Versiunea pe hârtie a cererii introductive a parvenit grefei Tribunalului la 30 septembrie 2014. Totuși, este vorba despre o copie scanată a originalului cererii introductive pe care era aplicată doar semnătura scanată a avocatului reclamantei (a se vedea punctul 3 de mai sus). Această cerere introductivă nu conținea, așadar, semnătura olografă a avocatului reclamantei. Desigur, pe scrisoarea de însoțire parvenită grefei la 30 septembrie 2014 era aplicată semnătura olografă a avocatului. Totuși, această scrisoare de însoțire nu figura în transmiterea prin e‑mail din data de 22 septembrie 2014. Prin urmare, nu se poate considera că cererea introductivă este semnată olograf și corespunde originalului cererii introductive trimise prin e‑mail.

18. Se impune, așadar, constatarea faptului că documentul parvenit grefei Tribunalului prin e‑mail la data de 22 septembrie 2014 nu este o reproducere a originalului cererii introductive parvenit grefei prin scrisoare la 30 septembrie 2014.

19. În plus, nedepunerea originalului semnat al cererii introductive în cel mult zece zile de la primirea copiei cererii introductive prin e‑mail la grefa Tribunalului nu poate fi considerată ca fiind acoperită prin depunerea, la 2 octombrie 2014, a paginii originalului cererii introductive care poartă semnătura olografă a avocatului reclamantei. Astfel, această pagină, care, în plus, nu constituie textul integral al originalului cererii introductive, conține o semnătură care nu este identică cu cea aplicată pe cererea introductivă trimisă prin e‑mail la 22 septembrie 2014 (a se vedea punctul 4 de mai sus).

20. În consecință, originalul semnat al cererii introductive nu a fost depus la grefă în cel mult zece zile de la primirea la grefă a copiei cererii introductive prin e‑mail.

21. În acest caz, conform articolului 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, numai data de depunere a originalului semnat al cererii introductive trebuie luată în considerare în ceea ce privește respectarea termenului de introducere a acțiunii [Ordonanța din 28 aprilie 2008, PubliCare Marketing Communications/OAPI (Publicare), T‑358/07, EU:T:2008:130, punctul 13, și Ordonanța din 28 noiembrie 2011, Noscira/OAPI – Agouron Pharmaceuticals (ZENTYLOR), T‑307/11, EU:T:2011:697, punctul 15].

22. În speță, data de 30 septembrie 2014 este data la care documentele trimise de reclamantă au parvenit grefei împreună cu o scrisoare de însoțire semnată în mod legal olograf, mai precis, peste termenele de introducere a acțiunilor care au expirat la 22 septembrie și la 25 septembrie 2014.

23. Prin urmare, este necesar să se concluzioneze că cererea introductivă nu a fost depusă înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii.

24. Trebuie amintit de asemenea că nedepunerea originalului cererii introductive semnat de un avocat abilitat în acest scop nu face parte dintre neregularitățile de formă susceptibile de îndreptare conform articolului 44 alineatul (6) din Regulamentul de procedură. Astfel, această cerință trebuie să fie considerată o regulă esențială de formă și să facă obiectul unei aplicări stricte, în așa fel încât nerespectarea sa să determine inadmisibilitatea acțiunii la expirarea termenelor de procedură (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2011, Bell & Ross/OAPI, C‑426/10 P, Rep., EU:C:2011:612, punctul 42, Ordonanța din 21 septembrie 2012, Noscira/OAPI, C‑69/12 P, EU:C:2012:589, punctele 22 și 23, și Hotărârea din 23 mai 2007, Parlamentul/Eistrup, T‑223/06 P, Rep., EU:T:2007:153, punctele 48 și 51).

25. În plus, reclamanta nu a demonstrat și nici nu a invocat o eroare scuzabilă sau existența unui caz fortuit ori de forță majoră care ar permite Tribunalului să deroge de la termenul în cauză în temeiul articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 din statutul menționat.

26. În aceste condiții, acțiunea trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă, fără a fi necesară comunicarea ei către OAPI.

Cu privire la cheltuielile de judecată

27. Având în vedere că prezenta ordonanță este adoptată înainte de comunicarea cererii introductive către OAPI și înainte ca acesta să fi putut efectua cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamantul va suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

Dizpozitiv

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șasea)

dispune:

1) Respinge acțiunea.

2) Marpefa, SL suportă propriile cheltuieli de judecată.

Luxemburg, 3 februarie 2015.