16.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 56/24

—

declararea faptului că acțiunea în anulare este admisibilă;

—

anularea Deciziei Ares (2014) 3142109 a Comisiei Europene din 24 septembrie 2014, în măsura în care prin aceasta se refuză reclamantei acordarea accesului deplin la documentele solicitate, cu excepția datelor personale modificate conținute în acestea;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Prin intermediul primului motiv se susține că Comisia și-a încălcat obligația de motivare întrucât nu a explicat – pentru fiecare document – ce excepție relevantă din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (denumit în continuare „Regulamentul privind transparența”) a aplicat și pe baza căror împrejurări și considerații de fapt. Întemeindu-se pe aceleași argumente generale formale pentru a susține diferitele motive de refuz (protecția procedurilor judiciare, a consultanței juridice și a procesului decizional), Comisia nu a motivat de ce divulgarea documentelor solicitate ar aduce atingere „în mod concret și efectiv” fiecăruia dintre aceste interese. Mai precis, decizia atacată nu explică dacă justificarea invocată pentru fiecare refuz relevant se referă la „procedura judiciară” sau la „consultanța juridică”.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv se susține că Comisia a încălcat articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul privind transparența întrucât nu a arătat cum ar aduce divulgarea atingere, în fiecare caz, „în mod concret și efectiv”, protecției „consultanței juridice” sau a „procedurilor judiciare”. În ceea ce privește protecția „consultanței juridice”, justificările abstracte ale Comisiei au fost toate respinse în jurisprudență, iar Comisia nu a oferit nicio explicație concretă prin care să arate de ce, în acest caz, divulgarea deplină a documentelor solicitate ar aduce atingere în mod concret și efectiv protecției consultanței juridice. În ceea ce privește „procedurile judiciare”, Comisia a omis din nou să explice, în mod concret, de ce divulgarea ar aduce atingere „în mod concret și efectiv” protecției „procedurilor judiciare”.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv se susține că Comisia a încălcat ambele paragrafe ale articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul privind transparența întrucât nu a explicat cum ar aduce divulgarea atingere, în mod concret și efectiv, protecției „procesului decizional”. În ceea ce privește primul paragraf al articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul privind transparența, Comisia nu a identificat un „proces decizional” despre care s-ar putea considera că este „în desfășurare” și nu a demonstrat cum ar aduce divulgarea atingere, în mod concret și efectiv, procesului său decizional. În ceea ce privește al doilea paragraf al dispoziției menționate, Comisia nu a arătat că documentele solicitate ar constitui „avize” în sensul paragrafului respectiv și, a fortiori, că riscul ca divulgarea să aducă atingere în mod concret și efectiv procesului decizional ar fi unul grav, în sensul strict al acelui paragraf.