1

Reclamanții, Zoofachhandel Züpke GmbH, Zoohaus Bürstadt, Helmut Ofenloch GmbH & Co. KG, Zoofachgeschäft – Vogelgroßhandel Import‑Export Heinz Marche, doamna Rita Bürgel și domnul Norbert Kass, sunt comercianți de animale stabiliți sau având domiciliul în Germania, care exercită sau exercitau printre altele o activitate de import în Uniunea Europeană de păsări sălbatice capturate în sălbăticie și destinate unei utilizări ornamentale în voliere, precum papagalii.

2

La 15 iulie 1991, Consiliul Comunităților Europene a adoptat, în temeiul articolului 37 CE, referitor la politica agricolă comună, Directiva 91/496/CEE de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar‑veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (JO L 268, p. 56, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 151). Articolul 10 alineatul (3) din Directiva 91/496 face trimitere la anexa B la aceasta în ceea ce privește condițiile generale care trebuie respectate de stațiile de carantină.

3

La 13 iulie 1992, Consiliul a adoptat Directiva 92/65/CEE de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la punctul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, p. 54, Ediție specială, 03/vol. 11, p. 143, rectificare în JO 2009, L 49, p. 48). Directiva 92/65 stabilește condiții speciale care trebuie să fie îndeplinite de țara și de exploatația de origine, prevede reguli referitoare la certificatele de sănătate care trebuie să însoțească animalele importate și stabilește care sunt examinările la care trebuie să fie supuse animalele. Articolul 17 alineatele (2) și (3) din respectiva directivă prevede în special, în esență, că pot fi importate în Uniune numai animalele care provin dintr‑o țară terță care figurează pe o listă a țărilor terțe sau a zonelor din țările terțe care furnizează garanții echivalente cerințelor aplicabile în ceea ce privește schimburile în interiorul Uniunii și că pot fi stabilite condiții specifice de sănătate animală, în special cele menite să protejeze Uniunea împotriva anumitor boli exotice.

4

La 14 și la 15 septembrie 2005, în urma unei cereri din partea Comisiei Comunităților Europene din anul 2004, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz științific privind aspectele referitoare la sănătatea și la bunăstarea animalelor care privesc gripa aviară [The EFSA Journal (2005) 266, p. 1-21] (denumit în continuare „Avizul EFSA din 2005”).Ținând seama de mandatul care îi fusese conferit, EFSA s‑a pronunțat în cadrul acestui aviz numai cu privire la riscul de infecție cu influență aviară sau gripă aviară a păsărilor de curte din Uniune.

5

În cadrul introducerii care figurează în Avizul din 2005, EFSA a amintit că gripa aviară se manifesta la păsările de curte în două forme clinice distincte, gripa aviară puternic patogenă (denumită în continuare „GAPP”) și gripa aviară slab patogenă (denumită în continuare „GASP”). GAPP este cauzată de virusuri din subtipurile H5 și H7, care prezintă anumite caracteristici moleculare ce pot determina o infecție sistemică și care nu se regăsesc în cazul GASP. Virusul H5N1 este unul dintre aceste subtipuri de virusuri care produc GAPP.

6

EFSA a indicat de asemenea că, cu puțin timp înaintea adoptării avizului său, în urma unei situații de endemie neobișnuită a virusului H5N1 printre păsările de curte în anumite țări din Asia, respectivul virus infectase populația de păsări sălbatice, atât sedentare, cât și migratoare. Această situație epidemiologică, nemaintâlnită până atunci, conform EFSA, putea să fie la originea unui virus pandemic pentru om și să determine consecințe imprevizibile. Cu toate acestea, ținând seama de lipsa de cunoștințe în legătură cu infecțiile de tip GAPP la păsările sălbatice, EFSA a considerat că nu existau date științifice suficiente pentru a realiza o evaluare a situației și pentru a face previziuni referitoare la evoluțiile care urmau să aibă loc.

7

În ceea ce privește riscul pe care îl reprezintă pentru păsările de curte din Uniune păsările ținute în colivie, care includ în special păsările ornamentale și cele de companie, EFSA a considerat că aceste păsări puteau fi infectate cu virusuri care cauzează gripa aviară, inclusiv cu cele din subtipurile H5 și H7, și că, prin urmare, puteau reprezenta, în cazul în care erau importate, un risc de introducere a acestor virusuri în Uniune.

8

La 27 octombrie 2005, Comisia a adoptat Decizia 2005/760/CE privind unele măsuri de protecție referitoare la prezența [GAPP] în anumite țări terțe, aplicabile importului de păsări ținute în captivitate (JO L 285, p. 60, Ediție specială, 03/vol. 66, p. 198), care suspenda importul în Uniune de păsări vii, cu excepția păsărilor de curte. Aceste măsuri trebuiau să se aplice până la 30 noiembrie 2005.

9

Măsurile adoptate în Decizia 2005/760 au fost modificate și prelungite până la 30 iunie 2007 prin diverse decizii ale Comisiei, ultima prelungire fiind prevăzută de Decizia 2007/183/CE din 23 martie 2007 de modificare a Deciziei 2005/760 (JO L 84, p. 44).

10

La 27 octombrie 2006, ca răspuns la o cerere a Comisiei din 25 aprilie 2005, EFSA a emis Avizul științific referitor la riscurile pentru sănătatea și bunăstarea animalelor care decurg din importul în Uniune de păsări sălbatice, altele decât păsările de curte [The EFSA Journal (2006) 410, p. 1-55] (denumit în continuare „Avizul EFSA din 2006”). În cadrul acestuia, ea a formulat diverse recomandări pentru sănătatea și bunăstarea păsărilor capturate în sălbăticie și a analizat diverși agenți infecțioși pentru păsări, printre care și gripa aviară.

11

În ceea ce privește aspectele referitoare la sănătate, EFSA a considerat că probabilitatea ca anumiți agenți infecțioși să fi fost introduși în Uniune în urma ieșirii din carantină a unor păsări sălbatice capturate se situa între „neglijabilă” și „foarte ridicată”. Potrivit acesteia, probabilitatea ca o pasăre sălbatică capturată să fi fost infectată la momentul ieșirii sale din carantină varia de la o specie la alta și depindea de probabilitatea de infecție în stadii preclinice. Aceste constatări au determinat‑o să recomande o examinare atentă a necesității de a continua importul de păsări sălbatice capturate. Ea a arătat de asemenea că păsările sălbatice puteau fi infectate printr‑o contaminare laterală provenind de la alte păsări sălbatice infectate, de un mediu contaminat sau prin intermediul unor păsări de curte infectate.

12

Pe de altă parte, EFSA a constatat că 95 % dintre păsările importate în Uniune aparțineau uneia dintre cele trei familii compuse din paseriforme (64 %), din psittaciforme (17 %) și, respectiv, din galiforme (14 %), că, în anul 2005, 88 % din importurile de păsări sălbatice proveneau din Africa și 78 % proveneau din cinci state africane și că, în general, păsările capturate erau mai puțin oneroase decât păsările crescute în captivitate.

13

În ceea ce privește în mod specific gripa aviară, EFSA a considerat, în primul rând, că speciile de păsări care erau importate cel mai mult, și anume paseriformele și psittaciformele, nu jucau un rol major în epidemiologia gripei aviare. În plus, toate virusurile care produc GAPP prezente la păsări aveau un potențial zoonotic redus. Cu toate acestea, potrivit EFSA, dat fiind că genomul virusului gripei aviare sau o parte a acestuia fusese implicat în pandemii importante în trecut și, la momentul redactării avizului, în cea a virusului H5N1, un program corespunzător de supraveghere putea să împiedice pătrunderea în Uniune a virusurilor gripei aviare prin intermediul unor păsări importate în mod legal.

14

În plus, EFSA a subliniat că, în special în cazul păsărilor din familia paseriformelor și al galinaceelor, virusurile care produc GAPP aveau perioade de incubație și de evoluție clinică foarte scurte, determinând o mortalitate ridicată în câteva zile, în timp ce, în cazul anzeriformelor, perioada de incubație putea fi mult mai lungă. Ea a considerat de asemenea că, având în vedere perioada de incubație scurtă, o pasăre care ajungea în carantină fiind infectată cu un virus al gripei aviare sau care era infectată cu acest virus în timpul carantinei ar prezenta semne clinice în cursul perioadei de carantină. Prin urmare, EFSA a considerat că probabilitatea ca o astfel de pasăre să fie scoasă din carantină fără să fi fost detectată era redusă sau chiar neglijabilă. Ea a indicat însă că exista riscul ca păsările care erau predispuse la infecții infraclinice să fie scoase din carantină deși erau infectate.

15

În sfârșit, EFSA a recomandat să se evalueze atent necesitatea continuării importului de păsări sălbatice și să se prefere importul de ouă, ținând seama de riscul introducerii unor agenți infecțioși importanți în Uniune. Aceasta a recomandat de asemenea să fie efectuată o apreciere regulată a riscului de a fi importate maladii infecțioase pentru a se identifica zonele și țările care prezintă un risc ridicat, precum și speciile cu un risc ridicat, întrucât acestea variau în timp.

16

La 23 martie 2007, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 318/2007 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Comunitate și a condițiilor de carantină (JO L 84, p. 7). Acest regulament avea în special drept temeiuri juridice articolul 10 alineatul (3) al doilea paragraf și alineatul (4) primul paragraf din Directiva 91/496, precum și articolul 17 alineatul (2) litera (b) și alineatul (3) și articolul 18 alineatul (1) prima și a patra liniuță din Directiva 92/65. În temeiul articolului 20 din respectivul regulament, acesta a intrat în vigoare la 1 iulie 2007.

17

Considerentele (4), (5) și (8)-(10) ale Regulamentului nr. 318/2007 au următorul cuprins:

18

Articolul 1 din Regulamentul nr. 318/2007, intitulat „Obiectul”, prevede:

„Regulamentul stabilește condițiile de sănătate a animalelor pentru importul anumitor păsări în [Uniune] din țările terțe și părți ale acestora numite în continuare în anexa I, precum și condițiile de carantină pentru astfel de importuri.”

19

Articolul 2 din Regulamentul nr. 318/2007, intitulat „Sfera de aplicare”, prevede că acest regulament se aplică animalelor din speciile aviare, cu excepția printre altele a păsărilor de curte.

20

Articolul 4 din Regulamentul nr. 318/2007, intitulat „Unitățile de creștere acreditate”, prevede, în esență, că importurile de păsări din unitățile de creștere acreditate de autoritatea competentă în țara terță de origine sunt autorizate sub rezerva respectării de către respectiva autoritate a condițiilor de acreditare definite în anexa II la acest regulament și a comunicării numărului de aprobare Comisiei.

21

Articolul 5 din Regulamentul nr. 318/2007, intitulat „Condițiile de import”, cu modificările ulterioare, prevede:

„Importurile de păsări sunt autorizate numai dacă păsările sunt în conformitate cu următoarele condiții:

22

Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul nr. 318/2007, intitulat „Prevederile privind carantina”, prevede:

„Păsările vor fi ținute în carantină timp de cel puțin 30 de zile într‑o unitate sau un centru de carantină acreditat («carantină»).”

23

Anexa I la Regulamentul nr. 318/2007, intitulată „Lista țărilor terțe care pot folosi certificatul sanitar‑veterinar din anexa III”, prevede:

24

Decizia 2006/696/CE a Comisiei din 28 august 2006 de stabilire a unei liste a țărilor terțe din care pot fi importate și din care pot tranzita în cadrul Comunității păsările de curte, ouăle destinate incubației, puii de o zi, carnea de pasăre, de ratită și de vânat sălbatic cu pene, ouăle și produsele din ouă și ouăle fără microorganisme patogene specificate, cât și a condițiilor aplicabile în materie de certificare sanitar‑veterinară și de modificare a Deciziilor 93/342/CEE, 2000/585/CE și 2003/812/CE (JO L 295, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 76, p. 128), menționată în anexa I la Regulamentul nr. 318/2007, a fost abrogată și înlocuită de Regulamentul nr. 798/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a unei liste a țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care pot fi importate în Comunitate și pot tranzita Comunitatea păsările de curte și produsele de pasăre, precum și a cerințelor de certificare sanitar‑veterinară (JO L 226, p. 1), care a fost modificat de mai multe ori.

25

La 7 mai 2008, ca răspuns la o cerere a Comisiei din anul 2007, EFSA a emis un aviz privind aspectele de sănătate și de bunăstare animală ale gripei aviare și riscul introducerii sale în fermele avicole din Uniunea Europeană [The EFSA Journal (2008) 715, p. 1-161] (denumit în continuare „Avizul EFSA din 2008”). Comisia însărcinase EFSA să consolideze principalele concluzii și recomandări ale avizelor sale anterioare și să reevalueze, în lumina noilor cunoștințe științifice, riscul de transmitere a gripei aviare la fermele avicole europene. Ținând seama de adoptarea Regulamentului nr. 318/2007, riscul de introducere a virusurilor care produc GASP sau GAPP prin importurile, de acum înainte interzise, de păsări sălbatice capturate nu a fost reexaminat în mod specific.

26

În primul rând, EFSA a arătat că, potrivit analizelor unor tulpini în statele membre ale Uniunii, toate virusurile detectate la păsările de curte și la păsările sălbatice începând cu anul 2006 erau strâns legate. În ceea ce privește patogeneza și transmiterea, aceasta a considerat că virusul H5N1 rămânea apt să cauzeze o mortalitate semnificativă în rândul populațiilor de păsări sălbatice și a arătat că, potrivit studiilor experimentale, câteva specii puteau fi infectate chiar în absența semnelor clinice.

27

În continuare, în ceea ce privește riscul de transmitere a gripei aviare prin intermediul păsărilor sălbatice, EFSA a amintit că aceste păsări fuseseră implicate în respectiva transmitere pe teritoriul Asiei, al Orientului Mijlociu, al Europei și al Africii. Deși, de la Avizul din 2006, relativ puține specii făcuseră obiectul unei infecții experimentale, ea a arătat totuși că păsările sălbatice implicate în această transmitere includeau mai multe specii decât s‑a prevăzut anterior, în special prin diseminarea excrementelor infectate, fie înaintea simptomelor, fie chiar în absența simptomelor. Ținând cont de numărul de cazuri de infectare cu virusul H5N1 observate la păsările sălbatice între 2006 și 2008, riscul de transmitere a GAPP prin intermediul păsărilor sălbatice părea să fie un eveniment „regulat” mai curând decât foarte rar sau foarte frecvent. Prezența constantă, începând cu anul 2006, a respectivului virus în rândul populației de păsări sălbatice nu putea fi exclusă, virusul putând circula la un nivel care nu poate fi detectat. Potrivit EFSA, exista, așadar, un risc „continuu” de contaminare a păsărilor de curte europene de către păsările sălbatice infectate.

28

În sfârșit, în ceea ce privește riscul de transmitere a gripei aviare prin importul de păsări sălbatice din țări terțe, EFSA a constatat următoarele:

29

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 139/2013 al Comisiei din 7 ianuarie 2013 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Uniune și a condițiilor de carantină (JO L 47, p. 1) a intrat în vigoare la 12 martie 2013.

30

Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, care a abrogat Regulamentul nr. 318/2007, constituie, potrivit considerentului (1) al primului regulament, o codificare a Regulamentului nr. 318/2007. Considerentele (4), (5) și (8)-(10) ale Regulamentului nr. 318/2007 au devenit astfel considerentele (3)-(7) ale Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, în timp ce numerotarea articolelor nu s‑a schimbat. Anexa I la Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013 face trimitere de acum înainte la lista țărilor terțe stabilită de Regulamentul nr. 798/2008 (a se vedea punctul 24 de mai sus), adăugând în lista menționată Republica Argentina și o regiune din Republica Filipine.

31

În Hotărârea din 16 septembrie 2013, ATC și alții/Comisia (T‑333/10, Rep., denumită în continuare „Hotărârea ATC și alții, EU:T:2013:451), Tribunalul (Camera întâi), statuând printr‑o hotărâre interlocutorie, a apreciat că, prin adoptarea atât a Deciziei 2005/760, cât și a deciziilor ulterioare de prelungire a aplicabilității acestei prime decizii, Comisia săvârșise mai multe nelegalități, constând în încălcări ale principiului proporționalității și ale obligației de diligență, de natură să angajeze răspunderea Uniunii în ceea ce privește repararea prejudiciilor pe care le suferiseră reclamanții în această cauză ca urmare a suspendării importurilor de păsări sălbatice provenind din țări terțe aparținând comisiilor regionale ale Oficiului Internațional de Epizootii (OIE, devenit Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor) (Hotărârea ATC și alții, citată anterior, EU:T:2013:451, punctul 193).

32

Tribunalul a respins acțiunea cu privire la restul motivelor, și anume în ceea ce privește Regulamentul nr. 318/2007, concluzionând de asemenea că, în raport cu criticile invocate de acești reclamanți, Comisia nu a săvârșit, prin adoptarea acestui regulament, o încălcare suficient de gravă a unor norme de drept care protejează particularii, care să poată angaja răspunderea Uniunii (Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 192). În ceea ce privește legalitatea regulamentului menționat, Tribunalul a constatat că criticile invocate de respectivii reclamanți nu includeau încălcarea principiului proporționalității în mod specific ca urmare a sferei geografice a interdicției importului de păsări sălbatice în Uniune, astfel încât Tribunalul nu era sesizat cu această problemă, cu privire la care nu era necesar să se pronunțe, cu riscul de a statua ultra petita (Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctele 149 și 165).

33

În Ordonanța din 17 septembrie 2014, ATC și alții/Comisia (T‑333/10, EU:T:2014:842), Tribunalul (Camera a opta), luând act de acordul intervenit între părți cu privire la cuantumurile despăgubirilor pentru prejudiciile suferite de către acești reclamanți ca urmare a nelegalității Deciziei 2005/760 și a deciziilor de prelungire a aplicării acesteia, a constatat că nu mai era necesar să se pronunțe cu privire la respectiva acțiune.

34

La 15 decembrie 2014, ca răspuns la o nouă cerere a Comisiei din același an, EFSA a emis un aviz cu privire la subtipul H5N8 al gripei aviare puternic patogene [The EFSA Journal 2014;12(12):3941, p. 32] (denumit în continuare „Avizul EFSA din 2014”).

35

În acest nou aviz, EFSA a arătat că în ferme avicole din Asia și din Europa fuseseră constatate cazuri de păsări de curte contaminate cu virusul H5N8 din luna ianuarie și, respectiv, din luna noiembrie a anului 2014. Originea virusului fiind încă necunoscută, aceasta a luat în considerare diverse ipoteze de contaminare, printre care și transmiterea indirectă prin intermediul omului, al vehiculelor sau al animalelor vii, și a considerat că un contact direct cu păsările sălbatice în ferme nu era cea mai plauzibilă dintre aceste ipoteze. Cu toate acestea, EFSA a arătat că, dată fiind patogenicitatea aparent slabă a respectivului virus pentru anumite specii de păsări sălbatice, o supraveghere sporită, activă și pasivă, a acestor păsări, vii sau moarte, ar ameliora înțelegerea riscului de transmitere la păsările de curte și ar facilita elaborarea unor măsuri specifice. Ea a raportat de asemenea că acest virus fusese detectat în rândul populațiilor de păsări sălbatice în Germania și în Țările de Jos.

36

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 18 decembrie 2014, reclamanții au introdus prezenta acțiune în despăgubire.

37

Reclamanții solicită Tribunalului:

38

Comisia solicită Tribunalului:

39

Potrivit articolului 340 al doilea paragraf TFUE, în materie de răspundere extracontractuală, Uniunea este obligată să repare, în conformitate cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre, prejudiciile cauzate de instituțiile sale sau de agenții săi în exercițiul funcțiunilor lor.

40

Potrivit unei jurisprudențe constante, angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, pentru comportamentul ilicit al instituțiilor sale sau al organelor sale este supusă întrunirii unui ansamblu de condiții având caracter cumulativ, și anume nelegalitatea comportamentului reproșat instituției sau organului Uniunii, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între comportamentul pretins și prejudiciul invocat (a se vedea Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 61 și jurisprudența citată).

41

În ceea ce privește, mai precis, prima condiție, referitoare la conduita nelegală imputată instituției sau organului în cauză, jurisprudența cere să fie demonstrată existența unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept care are ca obiect conferirea de drepturi particularilor. Criteriul decisiv care permite să se considere că o încălcare este suficient de gravă constă în nerespectarea manifestă și gravă de către instituția sau organul Uniunii în cauză a limitelor impuse puterii sale de apreciere. Numai atunci când această instituție sau acest organ nu dispune decât de o marjă de apreciere considerabil redusă sau chiar inexistentă, simpla încălcare a dreptului Uniunii poate fi suficientă pentru a se stabili existența unei încălcări suficient de grave (a se vedea Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 62 și jurisprudența citată).

42

În ceea ce privește aplicarea criteriului încălcării suficient de grave în contextul prezentei spețe, trebuie precizat că o eventuală încălcare suficient de gravă a normelor de drept în cauză trebuie să se bazeze pe nerespectarea vădită și gravă a limitelor puterii largi de apreciere de care dispune legiuitorul Uniunii în exercitarea competențelor în domeniul politicii agricole comune în temeiul articolului 43 TFUE. Astfel, exercitarea acestei puteri discreționare implică necesitatea ca legiuitorul Uniunii să anticipeze și să evalueze o serie de evoluții ecologice, științifice, tehnice și economice cu caracter complex și nesigur (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 64 și jurisprudența citată). În această privință, deși studiile și avizele științifice trebuie să fie luate în considerare de către instituțiile Uniunii, alegerea politică pe care o constituie stabilirea unui nivel adecvat de protecție pentru societate revine respectivelor instituții, și nu oamenilor de știință [Hotărârea din 12 aprilie 2013, Du Pont de Nemours (Franța) și alții/Comisia, T‑31/07, EU:T:2013:167, punctul 270].

43

Pe de altă parte, trebuie amintit că cerința unei încălcări suficient de grave a dreptului Uniunii urmărește, indiferent de natura actului ilicit în discuție, să evite ca riscul de a suporta prejudiciile pretinse de întreprinderile respective să limiteze capacitatea instituției în cauză de a‑și exercita pe deplin competențele în interesul general, atât în cadrul activității sale din domeniul normativ sau care implică alegeri de politică economică, cât și în domeniul competenței sale administrative, asigurându‑se în același timp că particularii nu suportă consecințele neîndeplinirii flagrante și impardonabile a unor obligații (a se vedea Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 65 și jurisprudența citată).

44

În speță, reclamanții susțin în esență că, instituind, prin adoptarea Regulamentului nr. 318/2007 și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, de facto o interdicție a importului în Uniune de păsări sălbatice capturate, valabilă aproape la scară mondială, Comisia ar fi săvârșit o încălcare suficient de gravă a anumitor norme juridice având ca obiect conferirea de drepturi acestora, care le‑ar fi cauzat un prejudiciu real și cert.

45

În această privință, este necesar să se arate că reclamanții invocă nelegalitatea Regulamentului nr. 318/2007 și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013 în întregime, fără a preciza prevederile specifice din care ar rezulta o interdicție a importului în Uniune de păsări sălbatice capturate. Tribunalul consideră totuși că argumentația reclamanților este suficient de clară astfel încât Comisia și instanța Uniunii să poată identifica respectivele prevederi fără dificultate (a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 10 mai 2006, Galileo International Technology și alții/Comisia, T‑279/03, Rec., EU:T:2006:121, punctul 47).

46

Trebuie să se examineze, mai întâi, existența unei conduite nelegale a Comisiei, în raport cu principiile prezentate la punctele 39-43 de mai sus.

47

În vederea stabilirii existenței unei conduite nelegale a Comisiei, reclamanții invocă, în esență, trei motive, întemeiate, primul, pe o încălcare gravă a libertății de a desfășura o activitate comercială, a libertății de alegere a ocupației și a dreptului de proprietate, astfel cum sunt garantate de articolele 15-17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, al doilea, pe o încălcare gravă a principiului proporționalității și, al treilea, pe o încălcare gravă a obligației de diligență.

48

Tribunalul consideră oportună examinarea succesivă a celui de al doilea, a celui de al treilea și a primului motiv.

49

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanții pretind că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a Regulamentului nr. 318/2007 și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, Comisia a încălcat, în mod grav, principiul proporționalității. Ei prezintă, în această privință, trei critici întemeiate, prima, pe sfera geografică prea largă a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate, care ar încălca de asemenea principiul precauției, a doua, pe neaplicarea unei soluții de carantină ca mijloc mai puțin constrângător de luptă împotriva gripei aviare și, a treia, pe neaplicarea unei monitorizări mai intensive a păsărilor migratoare ca mijloc mai eficient în lupta menționată.

50

În această privință, trebuie amintit că principiul proporționalității, care se numără printre principiile generale ale dreptului Uniunii și care este reluat la articolul 5 alineatul (4) TUE, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea dintre mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate. În ceea ce privește controlul jurisdicțional al condițiilor de punere în aplicare a unui astfel de principiu, având în vedere larga putere de apreciere de care dispune legiuitorul Uniunii în domeniul politicii agricole comune, numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în acest domeniu, în raport cu obiectivul pe care instituția competentă urmărește să îl atingă, poate afecta legalitatea unei asemenea măsuri. Astfel, nu trebuie să se stabilească dacă măsurile adoptate de legiuitorul Uniunii sunt singurele sau cele mai bune posibile, ci dacă acestea sunt sau nu sunt vădit inadecvate în raport cu obiectivul urmărit (a se vedea Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctele 98 și 99 și jurisprudența citată).

51

Trebuie amintit de asemenea că principiul precauției constituie un principiu general al dreptului Uniunii care decurge din articolul 11 TFUE, din articolul 168 alineatul (1) TFUE, din articolul 169 alineatele (1) și (2) TFUE și din articolul 191 alineatele (1) și (2) TFUE, care impune autorităților în cauză să ia, în cadrul precis al exercitării competențelor care le sunt atribuite prin reglementarea relevantă, măsuri adecvate pentru a preveni anumite riscuri potențiale pentru sănătatea publică, siguranță și mediu, dând prioritate cerințelor referitoare la protecția acestor interese față de interesele economice. Astfel, principiul precauției permite instituțiilor, în cazul în care persistă unele incertitudini științifice cu privire la existența sau la întinderea riscurilor privind sănătatea umană, să ia măsuri de protecție fără a trebui să aștepte demonstrarea deplină a caracterului real și grav al acestor riscuri sau materializarea efectelor dăunătoare asupra sănătății. În plus, atunci când se dovedește imposibilă determinarea cu certitudine a existenței sau a întinderii riscului invocat din cauza naturii insuficiente, neconcludente sau imprecise a rezultatelor studiilor efectuate, dar persistă probabilitatea unui prejudiciu real pentru sănătatea publică în ipoteza realizării riscului, principiul precauției justifică adoptarea unor măsuri restrictive, cu condiția ca acestea să fie nediscriminatorii și obiective (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctele 79-81 și jurisprudența citată).

52

În speță, cu titlu introductiv, este cert că obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 318/2007 și de Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, în măsura în care acestea stabilesc condiții de sănătate animală, se referă la protecția sănătății umane și a sănătății animale și că acest obiectiv este legitim.

53

Prin intermediul primei critici, reclamanții pretind că Regulamentul nr. 318/2007 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013 acoperă o sferă geografică prea largă, prevăzând o „interdicție absolută a comerțului” cu păsări sălbatice capturate, la scară mondială, în timp ce, conform stadiului cunoștințelor științifice consolidate din 2010, în special de OIE, anumite țări terțe, în special cele din America de Sud și din Oceania, nu ar fi atinse de gripa aviară. Întemeindu‑se în principal pe Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), aceștia susțin că respectivelor regulamente ar trebui să li se aplice aceeași apreciere de încălcare a principiului proporționalității, din cauza sferei geografice prea largi a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate, ca cea formulată de Tribunal în hotărârea menționată în privința Deciziei 2005/760 și prelungirea măsurilor adoptate (a se vedea punctele 8 și 9 de mai sus).

54

Pe de altă parte, potrivit reclamanților, Regulamentul nr. 318/2007 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, în conformitate cu temeiurile lor juridice, și anume Directivele 91/496 și 92/65, ar avea drept finalități nu garanțiile echivalente în țările terțe, astfel cum susține Comisia, ci principiul precauției și protecția sănătății umane și a sănătății animale împotriva contaminării cu virusul gripei aviare. Or, aceste finalități de protecție a sănătății nu ar permite să se renunțe la orice legătură teritorială și la orice risc concret de transmitere de la o țară terță întemeindu‑se pe o răspândire mondială nediferențiată. Dimpotrivă, numai o reglementare care ține cont de gradele diferite de riscuri concrete pe care le prezintă țările și continentele ar fi conformă principiilor proporționalității și precauției.

55

Comisia respinge argumentarea reclamanților.

56

În speță, trebuie să se precizeze, în primul rând, valoarea juridică a nelegalităților constatate în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), în al doilea rând, să se examineze, în lumina principiilor proporționalității și precauției, legalitatea unei reglementări care condiționează importul de păsări în Uniune în special de creșterea lor în captivitate și de proveniența lor din țări terțe care sunt apte să furnizeze garanții echivalente celor care prevalează în Uniune și, în al treilea rând, să se pronunțe cu privire la caracterul proporțional, în speță, al sferei geografice a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate, astfel cum aceasta rezultă în special din articolul 5 din Regulamentul nr. 318/2007 și din Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013 coroborat cu articolul 3 litera (c) din respectivele regulamente (a se vedea punctele 21 și 45 de mai sus).

57

În primul rând, în ceea ce privește valoarea juridică a nelegalităților constatate în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), mai întâi, trebuie amintit că Tribunalul nu s‑a pronunțat în hotărârea menționată, în ceea ce privește legalitatea Regulamentului nr. 318/2007, referitor la o eventuală încălcare a principiului proporționalității din cauza sferei geografice prea largi a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate (a se vedea punctul 32 de mai sus).

58

În continuare, trebuie să se arate că măsurile pe care Tribunalul, în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), le‑a considerat disproporționate, din cauza sferei lor geografice prea largi, și pe care le‑a declarat nelegale, și anume cele prevăzute de Decizia 2005/760 și prelungite ulterior, constau în măsuri de salvgardare întemeiate pe articolul 18 alineatul (1) din Directiva 91/496.

59

Or, articolul 18 alineatul (1) din Directiva 91/496 prevede în special drept condiție de aplicare ca, „pe teritoriul unei țări terțe, [să apară] sau [să se răspândească] […] o zoonoză sau o boală sau cauză care ar putea constitui un pericol grav pentru sănătatea animalelor sau a oamenilor”. În acest caz, Comisia ia fără întârziere una dintre măsurile care constau în „[fie] suspendarea importurilor provenite din toată țara sau dintr‑o parte a țării terțe în cauză și, după caz, din țara terță de tranzit, [fie] stabilirea unor condiții speciale pentru animalele provenite din toată țara sau dintr‑o parte a țării terțe în cauză”. Această dispoziție se referă, așadar, la o țară terță specifică în care există un risc sanitar cert. În Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), Tribunalul a dedus din dispoziția menționată că măsurile de salvgardare în cauză trebuiau să prezinte o legătură suficient de directă cu „toată țara sau [cu o] parte a țării terțe în cauză” în sensul respectivei dispoziții (Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 86).

60

În schimb, temeiurile juridice pe care se întemeiază Regulamentul nr. 318/2007 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, relevante în speță, nu conțin nicio referință la o țară terță specifică în care există un risc sanitar cert. Articolul 17 alineatul (3) litera (a) din Directiva 92/65 abilitează mai degrabă Comisia să prevadă cerințe generale de sănătate animală garantând că importurile provin numai din țări terțe care „sunt în măsură să furnizeze statelor membre și Comisiei garanții echivalente cu cele prevăzute la capitolul II în ceea ce privește animalele, materialul seminal, ovulele și embrionii”. În același mod, atunci când articolul 17 alineatul (3) litera (c) din directiva menționată evocă „condițiile specifice de sănătate animală, în special cele menite să protejeze [Uniunea] împotriva anumitor boli exotice, sau garanțiile echivalente cu cele prevăzute de prezenta directivă”, acesta ia în considerare din nou cerințe generale din punct de vedere geografic, fără a face referire la o anumită țară terță. Celelalte temeiuri juridice ale regulamentelor menționate, și anume articolul 18 alineatul (1) prima și a patra liniuță din această directivă, precum și articolul 10 alineatul (3) al doilea paragraf și alineatul (4) primul paragraf din Directiva 91/496 nu fac nici ele referire la o țară terță vizată.

61

Astfel, Regulamentul nr. 318/2007 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013 nu constituie măsuri de salvgardare, dar, în conformitate cu temeiurile lor juridice, impun, pentru toate țările terțe, cerințe generale de sănătate animală pentru importul de animale în Uniune.

62

În consecință, constatările nelegalităților operate de Tribunal în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), se înscriu în contextul specific al măsurilor de salvgardare și nu ar putea fi transpuse ca atare Regulamentului nr. 318/2007 și Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013.

63

În al doilea rând, în ceea ce privește legalitatea, în lumina principiilor proporționalității și al precauției, a unei reglementări care condiționează importul de păsări în Uniune în special de creșterea lor în captivitate și de proveniența lor din țări terțe care sunt apte să furnizeze garanții echivalente celor care prevalează în Uniune, trebuie să se arate cu titlu introductiv că, potrivit capitolului 1 din anexa II la Regulamentul nr. 318/2007 și la Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, condițiile ca o țară terță să poată fi înscrisă în lista prevăzută la articolul 17 alineatul (3) litera (c) din Directiva 92/65 constau, în esență, într‑o dublă garanție. Pe de o parte, țara de origine trebuie să dispună de un sistem veterinar eficient, dotat cu laboratoare competente. Pe de altă parte, animalele importate în Uniune trebuie să provină dintr‑o unitate de creștere acreditată în această țară și, prin urmare, să fi fost crescute în captivitate în unitatea menționată. Aceste două condiții au drept scop să permită o supraveghere strictă a animalelor și aplicarea rapidă a măsurilor de combatere a bolilor.

64

În această privință, trebuie amintit că, în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), Tribunalul a considerat că regimul care definește cerințele de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile de animale în Uniune, astfel cum este stabilit printre altele de Directiva 92/65 și în special de articolul 17 alineatele (2) și (3) și de articolul 18 alineatul (1) prima și a patra liniuță din aceasta, pe care se întemeiază Regulamentul nr. 318/2007, se bazează pe principiul autorizării prealabile. Conform acestui principiu, pentru motive legate de sănătatea animală și de prevenție, importurile de animale din țări terțe sunt, în principiu, interzise și nu sunt permise decât cu condiția obținerii unei autorizații exprese care necesită îndeplinirea unor formalități și a unor controale prealabile obligatorii, ducând la elaborarea unei liste de țări terțe din care importul este autorizat (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctele 140 și 141). În temeiul articolului 17 alineatul (2) din Directiva 92/65, Comisia este, așadar, abilitată să excludă sau să elimine din această listă anumite țări terțe, astfel încât orice import de animale din țările respective este atunci în mod automat interzis (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctele 142 și 143).

65

Astfel, Comisia dispune o largă putere de apreciere pentru „[a stabili] norme de sănătate animală care să reglementeze introducerea pe piață a animalelor”, în sensul celui de al cincilea considerent al Directivei 92/65, care include în mod necesar posibilitatea de a nu autoriza importul în Uniune a anumite specii de animale provenind din anumite țări care nu îndeplinesc condițiile de import prevăzute (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 146). În plus, în temeiul articolului 17 alineatul (3) litera (c) din Directiva 92/65, care menționează posibilitatea Comisiei de a elabora „condiții […] specifice de sănătate animală, în special cele menite să protejeze [Uniunea] împotriva anumitor boli exotice”, se urmărește îndeplinirea obiectivului de protecție și de prevenire care este inerent principiului precauției, pentru a cărui punere în aplicare Comisia dispune de o largă putere de apreciere în acest context (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 147).

66

În Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), Tribunalul a considerat astfel, în esență, că o reglementare care condiționează importul de păsări în Uniune de proveniența lor din țări terțe care sunt apte să furnizeze garanții echivalente celor care prevalează în Uniune, astfel cum este prevăzută în Regulamentul nr. 318/2007, era conformă obiectivelor și dispozițiilor din Directiva 92/65, precum și principiului precauției, fără a fi în același timp disproporționată.

67

În circumstanțele prezentei cauze, este necesar să se considere că această concluzie de principiu est aplicabilă atât Regulamentului nr. 318/2007, cât și Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, acesta din urmă constituind „o codificare” a Regulamentului nr. 318/2007 și reluând, în esență, conținutul primului regulament (a se vedea punctul 30 de mai sus).

68

Pe de altă parte, trebuie să se arate că pretinsa „interdicție absolută a importurilor” de păsări sălbatice capturate constituie numai corolarul cerinței potrivit căreia animalele trebuie să provină dintr‑o unitate de creștere acreditată, în care sunt crescute în captivitate, și nu din mediul natural.

69

Or, ținând seama de incertitudinile cu privire la starea sanitară a păsărilor sălbatice capturate (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 159), trebuie să se constate că cerința potrivit căreia animalele trebuie să provină dintr‑o unitate de creștere autorizată, în care sunt crescute în captivitate, cuplată cu cea a unui sistem veterinar eficient, constituie condiția indispensabilă a unei supravegheri sanitare și a unui control preventiv în țara terță de origine, care, la rândul lor, condiționează respectarea de către această țară terță a garanțiilor echivalente celor care prevalează în Uniune și înscrierea sa în lista țărilor terțe din care este autorizat importul de animale în Uniune.

70

În consecință, principiul autorizării prealabile, astfel cum este descris la punctul 64 de mai sus, edictat în temeiul bazelor juridice ale Regulamentului nr. 318/2007 și ale Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013 și în conformitate cu principiul precauției, trebuie să fie aplicat bazându‑se nu pe prezumții privind situația sanitară generală în țara terță de origine, ci pe obținerea de garanții cu privire la supravegherea sanitară a păsărilor crescute într‑o unitate acreditată de această țară. Aceste garanții permit în special să se determine cu o certitudine științifică suficientă dacă în respectiva țară nu există boli, independent de localizarea sa geografică și de astfel de prezumții.

71

În consecință, în măsura în care pretinsa „interdicție absolută a importurilor” în Uniune de păsări sălbatice capturate constituie corolarul garanțiilor cerute de principiul autorizării prealabile țărilor terțe, Comisia, solicitând asemenea garanții în Regulamentul nr. 318/2007 și în Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, în cadrul largii sale puteri de apreciere (a se vedea punctul 42 de mai sus), nu a săvârșit nicio eroare vădită și nicio încălcare gravă a principiului proporționalității sau a principiului precauției.

72

În al treilea rând, în ceea ce privește caracterul proporțional, în speță, al sferei geografice a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate, trebuie să se considere că Comisia nu ar fi putut să depășească puterea sa de apreciere și să încalce principiul proporționalității decât abținându‑se să autorizeze importul unor asemenea păsări din zone în care în mod vădit nu există gripă aviară.

73

Or, trebuie să se constate, având în vedere datele științifice depuse la dosar de către părți, că gripa aviară, în forma GAPP sau GASP, poate fi prezentă la păsările sălbatice pe toate continentele.

74

În primul rând, articolul 10.4.27 al doilea paragraf din al 23-lea Cod sanitar pentru animale terestre, edictat de OIE, enunță:

„Prezența virusurilor gripei de tip A la păsările sălbatice constituie o problemă specială. În esență, niciun stat membru nu se poate declara neatins de gripa de tip A la păsările sălbatice [având în vedere limitele, în privința acestor păsări, ale obligației generale de notificare și ale schimburilor de informații astfel cum sunt prevăzute pentru păsările de curte].”

75

Într‑un comunicat din 19 mai 2015, prezentat de Comisie, OIE subliniază de asemenea rolul păsărilor sălbatice drept rezervoare și vectori de virusuri în diversele epidemii de gripă aviară, insistând în același timp cu privire la existența altor factori de transmitere, în special printre unitățile de creștere a păsărilor de curte în lipsa unor precauții adecvate.

76

În al doilea rând, este necesar să se constate că America de Sud și Oceania au fost deja atinse de virusul gripei aviare și că în regiunile menționate au fost infectate păsări sălbatice. Susținerile contrare ale reclamanților se întemeiază pe hărți vagi ale OIE care vizează numai perioade restrânse (2010, 2011 și 2013) și pe documente care privesc în exclusivitate virusul H5N1, în timp ce EFSA, în Avizele din 2005, din 2006 și din 2008, a examinat diferitele virusuri de subtipul H5 și H7.

77

În această privință, este necesar să se arate că, potrivit unor date științifice prezentate de Comisie și a căror fiabilitate nu este contestată de reclamanți, mai întâi, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), în raportul său cu privire la GAPP în Mexic [„Highly Pathogenic Avian Influenza in Mexico (H7N3)” (Gripa aviară puternic patogenă în Mexic (H7N3), Empres Watch, vol. 26, august 2012, p. 63-71], confirmă că virusul H7N3 este prezent la păsările sălbatice în lumea întreagă, astfel cum a arătat un control efectuat în America de Nord, în America de Sud (în special în Peru), în Europa și în Asia, și indică migrația păsărilor sălbatice și contactul cu păsările de fermă ca fiind modul de introducere sau de propagare a virusului celui mai frecvent observat. În continuare, virusul H5N9 a fost de asemenea descoperit la păsările sălbatice în Chile între 2007 și 2009, conform unui articol științific prezentat de Comisie [„Avian Influenza in wild birds from Chile, 2007-2009” (Gripa aviară la păsările sălbatice din Chile, 2007-2009), Virus Research 199 (2015) p.42-45]. Potrivit site‑ului internet al OIE, epidemii ale virusului H7N7 au fost de asemenea semnalate în Australia în 2012 și în 2013. În plus, noi virusuri care cauzează GAPP, în special virusul H5N8, au fost observate în Statele Unite și în Mexic în 2014 și ar putea să se propage în America de Sud și să se recombine, în regiunea menționată, cu virusuri existente la populațiile de păsări sălbatice. În sfârșit, a apărut virusul H7N9, un virus slab patogen care nu manifestă aproape niciun semn clinic la păsări, dar care prezintă un pericol grav pentru om.

78

În ceea ce privește susținerea reclamanților conform căreia cazurile de infectare detectate în America de Sud nu ar viza decât păsări sălbatice izolate, găsite de‑a lungul itinerariilor de migrație de pe coasta Oceanului Pacific, și nu focare precum în fermele avicole, este necesar să se considere că o astfel de diferență se poate explica prin imposibilitatea de a supraveghea păsări sălbatice la fel de strict precum păsările de curte din fermele avicole, astfel încât asemenea semnalmente rămân neapărat izolate și datele științifice disponibile pot să nu reprezinte numărul total de păsări sălbatice infectate.

79

Astfel, numeroase țări terțe nu dispun de resursele necesare în vederea detectării virusului la păsările sălbatice, care presupune un sistem de supraveghere veterinară pe ansamblul teritoriului și de diagnostic de către laboratoare competente. Or, dat fiind că nu este de competența Comisiei să conducă programe de supraveghere sau să creeze laboratoare de diagnostic în țări terțe, incumbă țării terțe să dovedească că nu este atinsă de o boală, furnizând garanții care corespund cerințelor Uniunii, precum cele stabilite în anexa II la Regulamentul nr. 318/2007 și la Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013. În această privință, este necesar să se arate, asemenea Comisiei, că anumite țări din America de Sud (Statul Plurinațional al Boliviei, Guyana, Republica Paraguay, Republica Suriname și Republica Bolivariană a Venezuelei) nici măcar nu au solicitat să fie înscrise în lista țărilor autorizate pentru importul de păsări de curte în Uniune, prevăzută de Regulamentul nr. 798/2008 (a se vedea punctul 24 de mai sus), dat fiind că această listă se aplică de asemenea, în temeiul anexei I la Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013 (a se vedea punctul 30 de mai sus), celorlalte păsări al căror import este autorizat, precum păsările sălbatice crescute în captivitate.

80

În al treilea rând, din diversele documente depuse la dosar de către părți reiese că importul, din țări terțe, de păsări sălbatice capturate rămâne o cale de transmitere afectată de un risc ridicat, mai ales în perioada de migrație, și că acesta comportă în special un risc de introducere de noi tulpini virale de GAPP și de GASP care nu există în acest moment în Uniune, care ar putea să se transforme în virusuri puternic patogene și să se transmită direct sau indirect la populații europene de păsări sălbatice sau de păsări de curte.

81

Astfel, potrivit avizului elaborat de Friedrich‑Loeffler‑Institut (Institutul Friedrich Loeffler) din 25 noiembrie 2014, prezentat chiar de reclamanți, riscul de transmitere a virusului GAPP la păsări de curte în Germania de către păsări sălbatice este calificat drept „ridicat”, la fel ca cel care rezultă din importurile nelegale din țări terțe, în timp ce riscul care rezultă din importurile legale din țări terțe – altfel spus, de la adoptarea Regulamentului nr. 318/2007, de păsări crescute în captivitate – sau din comerțul între statele membre este calificat drept „neglijabil” și cel legat de circulația persoanelor și a vehiculelor în Uniune este calificat drept „redus”.

82

În avizul său următor, din 3 iunie 2015, prezentat de Comisie, Friedrich‑Loeffler‑Institut constată de la bun început că „situația mondială a GAPP, cauzată de diverse tulpini, a atins o dimensiune fără precedent până în prezent”. Acesta indică în continuare că „transmiteri mutuale ale [virusului H5N8] între păsări sălbatice și păsări de curte sunt posibile prin contact direct și prin contact cu material contaminat de excremente” și că „frecvența de recombinare ridicată pe continentul american lasă să se prezume că [respectivul virus] trebuia să fi fost deja larg răspândit în rândurile populației de păsări sălbatice din America de Nord din 2014”. Riscul legat de păsările sălbatice în Germania este, desigur, scăzut la „redus‑moderat”, dar numai până în luna august 2015, perioada de migrație a acestor păsări.

83

Rezultă în special din toate datele științifice furnizate de Comisie, a căror fiabilitate nu este contestată de către reclamanți, în primul rând, că nicio țară nu poate, potrivit regulilor OIE în vigoare la momentul faptelor, să se declare neatinsă sau lipsită de virusurile GASP și GAPP la păsările sălbatice, în al doilea rând, că în America de Sud și în Oceania au fost semnalate cazuri de infectare cu virus, în timp ce alte cazuri eventuale nu ar putea fi detectate în regiunile menționate prin intermediul mijloacelor actuale, și, în al treilea rând, că importul în Uniune de păsări sălbatice capturate rămâne o cale de transmitere a virusului afectată de un risc ridicat.

84

Or, reclamanții nu au prezentat niciun document care ar atesta în mod clar și suficient de probant că anumite țări sau anumite continente, în special America de Sud și Oceania, sunt neatinse și lipsite de virusul gripei aviare pe termen lung sau că, în general, păsările sălbatice capturate nu prezintă niciun risc de propagare a acestui virus.

85

În consecință, trebuie să se constate că incertitudinea științifică referitoare la riscul de propagare a gripei aviare în Uniune prin importuri de păsări sălbatice capturate din țări terțe din lumea întreagă subzistă în mare măsură.

86

Din considerațiile care precedă rezultă că prima critică, întemeiată pe o încălcare gravă a principiului proporționalității din cauza sferei geografice prea largi a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate care ar figura în Regulamentul nr. 318/2007 și în Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, nu ar putea fi admisă.

87

Prin intermediul celei de a doua critici, reclamanții susțin că, având în vedere încetinirea propagării infecțiilor în țările care rămân atinse de gripa aviară, o soluție de carantină, chiar dublă, altfel spus în același timp în țările terțe și în statul membru de import, ar fi trebuit să fie preferată de Comisie ca mijloc mai puțin constrângător de luptă împotriva propagării menționate.

88

Comisia respinge argumentarea reclamanților.

89

De la bun început, trebuie să se arate că prezenta critică se dovedește similară unei critici examinate de Tribunal în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451).

90

În această privință, trebuie amintit că, în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451, punctele 158 și 159), Tribunalul a constatat următoarele:

91

Pe de altă parte, în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), Tribunalul a subliniat că, în ceea ce privește măsurile de prevenire a riscurilor, păsările sălbatice se deosebesc de păsările crescute în captivitate. Astfel, în cazul acestor din urmă păsări, este posibil să se impună un control sanitar strict încă din momentul nașterii lor, care poate să meargă până la creșterea lor în mediu închis sau să includă izolarea lor de păsările de curte. În consecință, Tribunalul a concluzionat că reclamanții în cauza care a determinat pronunțarea acestei hotărâri nu pot reproșa Comisiei că ar fi adoptat o măsură vădit disproporționată prin faptul că a făcut o distincție între păsările sălbatice și păsările crescute în captivitate (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctele 162 și 163).

92

În speță, trebuie să se constate că reclamanții nu au prezentat niciun document care să poată infirma aceste aprecieri ale Tribunalului, conforme principiilor proporționalității și precauției, precum și Avizului EFSA din 2006, după cum și, în plus, Avizului EFSA din 2008. Dimpotrivă, pretinsa „încetinire a propagării infecțiilor” invocată de reclamanți se dovedește îndoielnică, având în vedere datele științifice furnizate de Comisie (a se vedea punctele 74-82 de mai sus).

93

Prin urmare, în circumstanțele prezentei cauze, este necesar să se considere că, pentru identitate de motive, concluzia vizată la punctul 91 de mai sus este aplicabilă atât Regulamentului nr. 318/2007, cât și Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, acesta din urmă constituind „o codificare” a Regulamentului nr. 318/2007 și reluând, în esență, conținutul primului regulament (a se vedea punctul 30 de mai sus).

94

În consecință, cea de a doua critică, întemeiată pe o încălcare gravă a principiului proporționalității prin neaplicarea unei soluții de carantină ca mijloc mai puțin constrângător de luptă împotriva gripei aviare, nu poate fi admisă.

95

Prin intermediul celei de a treia critici, reclamanții susțin că o monitorizare mai intensivă a păsărilor migratoare, însoțită eventual de o obligație de izolare preventivă pentru păsările de curte crescute de‑a lungul itinerariilor de migrație, ar fi constituit pentru Comisie un mijloc mai eficient de luptă împotriva propagării gripei aviare.

96

Comisia respinge argumentarea reclamanților.

97

De la bun început, este suficient să se constate că transmiterea virusului gripei aviare prin intermediul păsărilor sălbatice migratoare constituie o cale de transmitere paralelă, care nu împiedică o transmitere a virusului prin intermediul păsărilor sălbatice capturate în sălbăticie. În consecință, o monitorizare mai intensivă a păsărilor migratoare, chiar însoțită de măsuri de biosecuritate consolidate, precum o izolare obligatorie a păsărilor de curte pe itinerariile de migrație în Uniune, nu ar putea constitui o alternativă mai eficientă în raport cu interdicția importului în Uniune de păsări sălbatice capturate.

98

În plus, trebuie să se considere că monitorizarea păsărilor migratoare, însoțită de teste de depistare aplicate păsărilor sălbatice, nu constituie o alternativă realistă, având în vedere complexitatea sa, costul său ridicat și reprezentativitatea sa scăzută. Astfel, Comisia recunoaște că testele de depistare efectuate în Uniune cu privire la aproximativ 50000 de păsări sălbatice în 2008, prin angajarea unor resurse importante, vizează un număr atât de scăzut de păsări, încât rezultatul acestora nu poate fi considerat reprezentativ.

99

În orice caz, trebuie să se observe că Uniunea nu poate impune țărilor terțe, în special celor din America de Sud și din Africa, să monitorizeze mai intensiv păsările sălbatice.

100

În consecință, trebuie să se rețină că starea sanitară a păsărilor sălbatice nu poate fi urmărită și cunoscută cu o certitudine științifică suficientă decât dacă aceste păsări sunt crescute în captivitate și monitorizate în permanență, printr‑un sistem veterinar eficient, în unități de creștere acreditate în acest scop.

101

În consecință, cea de a treia critică, întemeiată pe o încălcare gravă a principiului proporționalității prin neaplicarea unei monitorizări mai intensive a păsărilor migratoare ca mijloc mai puțin constrângător de luptă împotriva gripei aviare, nu poate fi reținută.

102

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că, prin adoptarea Regulamentului nr. 318/2007 și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, Comisia, în exercitarea puterii sale largi de apreciere, nu a săvârșit nicio eroare vădită și nicio încălcare gravă a principiului proporționalității, în special în raport cu sfera geografică a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate, sau a principiului precauției.

103

Prin urmare, al doilea motiv trebuie respins.

104

Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanții, întemeindu‑se în special pe Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), susțin că, în cadrul procedurii legislative, Comisia a încălcat, în mod grav, obligația sa de diligență continuând să bazeze interdicția importului în Uniune de păsări sălbatice capturate pe Avizele EFSA din 2005 și din 2006 „fără niciun spirit critic”, fără a fi solicitat de la EFSA un aviz mai recent și fără a fi ținut cont de stadiul actual al cunoștințelor științifice, astfel cum au fost reunite în special de OIE și consolidate din 2010. În special, aceștia susțin că, la momentul adoptării Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, modurile de propagare și riscurile de contaminare cu virusul gripei aviare fiind deja studiate și observate de aproape 10 ani, Comisia ar fi trebuit să țină cont de datele OIE care stabilesc absența totală a cazurilor de infectare cu gripă aviară la păsări sălbatice din America de Sud, precum și absența totală a contactului dintre păsările sălbatice din America de Sud sau din Oceania și cele din țările asiatice afectate.

105

Potrivit reclamanților, în lumina acestor cunoștințe științifice, anumite țări neatinse de infecții ar fi trebuit să fie scutite de interdicția importului în Uniune de păsări sălbatice capturate și o soluție de carantină, asociată cu o monitorizare mai intensivă a păsărilor migratoare, ar fi constituit un mijloc mai adecvat. În plus, Regulamentul nr. 318/2007 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013 ar trebui să reflecte în mod fidel stadiul cunoștințelor științifice nu numai în momentul adoptării acestora, dar și în cursul întregii lor perioade de validitate, ceea ce ar implica adaptarea lor în timp în caz de necesitate. Pe de altă parte, Comisia ar fi omis să solicite de la EFSA să studieze în mod specific riscurile legate de comerțul internațional de păsări de curte.

106

Comisia respinge argumentarea reclamanților.

107

Dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că, în cazul în care o instituție a Uniunii dispune de o largă putere de apreciere, controlul respectării garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative prezintă totuși o importanță fundamentală. Printre aceste garanții figurează în special obligația instituției competente de a examina atent și imparțial toate elementele relevante ale cazului și aceea de a‑și motiva decizia în mod suficient. Astfel, respectarea obligației Comisiei de a reuni, acționând în mod diligent, elementele de fapt indispensabile pentru exercitarea puterii sale largi de apreciere, precum și controlul acesteia de către instanța Uniunii sunt cu atât mai importante cu cât exercitarea respectivei puteri de apreciere nu este supusă decât unui control jurisdicțional restrâns în ceea ce privește fondul, limitat la verificarea săvârșirii unei erori vădite (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 84 și jurisprudența citată).

108

În speță, trebuie, în primul rând, să se precizeze valoarea juridică a nelegalităților constatate în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), și, în al doilea rând, să se pronunțe cu privire la existența, în speță, a unei încălcări de către Comisie a obligației sale de diligență.

109

În primul rând, în ceea ce privește valoarea constatărilor nelegalităților în privința încălcărilor obligației de diligență operate în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), este important, de la bun început, să se distingă contextul factual al speței de cel din cauza care a determinat pronunțarea respectivei hotărâri.

110

În Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), Tribunalul a constatat în special că Comisia întemeiase, mai întâi, Decizia 2005/760 (a se vedea punctul 8 de mai sus) pe o eroare de fapt – și anume o inversare a eșantioanelor, o pasăre infectată cu virusul H5N1, detectată în centrul de carantină din Essex (Regatul Unit), fiind în mod greșit catalogată inițial ca provenind din Suriname, în America de Sud, mai târziu arătându‑se că aceasta provenea în realitate din Taiwan, în Asia – și încălcase, în continuare, obligația sa de diligență adoptând mai multe decizii de prelungire a deciziei sale inițiale (a se vedea punctul 9 de mai sus) fără a ține cont de rezultatele unui raport care expunea această eroare. Astfel, Comisia omisese să explice motivele pentru care ea considerase totuși necesare menținerea suspendării importului de păsări sălbatice care proveneau din America de Sud și determinarea zonelor de risc în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Directiva 91/496 (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 114).

111

Or, Regulamentul nr. 318/2007 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, relevante în speță, stabilind cerințe generale de sănătate animală în temeiul articolului 17 din Directiva 92/65, se disting în mod net de Decizia 2005/760 și de deciziile de prelungire a acesteia, pe care Tribunalul le‑a considerat nelegale în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451). Astfel, pe de o parte, aceste regulamente, spre deosebire de aceste decizii, nu constituie măsuri de salvgardare care vizează zone de risc în sensul articolului 18 alineatul (1) din Directiva 91/496, pentru care riscul specific în țările terțe în cauză ar trebui să fie examinat cu atenție. Pe de altă parte, respectivele regulamente, spre deosebire de respectivele decizii, nu sunt supuse unei aplicări limitate în timp, care ar necesita o reexaminare la expirarea măsurii în vederea justificării eventualei sale prelungiri.

112

În plus, în speță, Comisia nu s‑a întemeiat pe nicio eroare certă și nu ar fi putut, așadar, să încalce obligația sa de diligență prin neluarea în considerare a unui oarecare raport care expune o asemenea eroare.

113

În consecință, constatările nelegalităților operate de Tribunal în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451), se înscriu într‑un context particular, implicând măsuri de salvgardare întemeiate pe o eroare certă, și nu ar putea fi transpuse ca atare Regulamentului nr. 318/2007 și Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013.

114

În al doilea rând, trebuie să se constate că, în speță, Comisia, întemeind mai întâi adoptarea Regulamentului nr. 318/2007 în special pe incertitudinea științifică care rezulta din Avizul EFSA din 2006 în ceea ce privește riscurile asociate importului de păsări sălbatice capturate (a se vedea punctul 17 de mai sus) și care este, în plus, confirmată de datele științifice mai recente furnizate de Comisie (a se vedea punctele 74-82 de mai sus), a îndeplinit obligația sa de diligență privind motivația științifică a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate, având în vedere în special existența diverselor subtipuri de virusuri, în afara virusului H5N1.

115

În plus, în 2007, Comisia a solicitat un nou aviz consolidat de la EFSA (a se vedea punctul 25 de mai sus). Or, este necesar să se considere, asemenea Comisiei, că Avizul consolidat al EFSA din 2008, privind aspectele de sănătate și de bunăstare animală ale gripei aviare și riscul introducerii sale în fermele avicole din Uniune, a confirmat ipoteza fundamentală a Avizului EFSA din 2006, conform căreia păsările sălbatice reprezentau un rezervor natural al gripei aviare, iar amploarea infectării lor nu putea fi detectată decât cu dificultate, din moment ce acestea nu prezentau sau prezentau foarte puține semne clinice de boală.

116

În ceea ce privește Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, trebuie de asemenea să se constate că Comisia nu și‑a încălcat obligația sa de diligență prin adoptarea acestuia. Astfel, reclamanții nu au prezentat niciun document care să permită să se stabilească că datele științifice cele mai recente contrazic cu privire la aspecte majore concluziile Avizului EFSA din 2006, care întemeiază adoptarea Regulamentului nr. 318/2007, a cărui „codificare” o constituie Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013.

117

În plus, Comisia a solicitat un nou aviz de la EFSA la începutul anului 2014, înainte de introducerea prezentei acțiuni (a se vedea punctul 34 de mai sus). Chiar dacă acest aviz nu privea decât virusul H5N8, este necesar să se considere că un astfel de mandat sugerează că Comisia a reacționat în mod corespunzător la evoluția circumstanțelor relevante pentru reevaluarea măsurilor sale de luptă împotriva gripei aviare.

118

În rest, din dosar reiese că Avizele EFSA din 2008 și din 2014 au confirmat riscurile asociate păsărilor sălbatice, în special capturate, și incertitudinea științifică care predomina în privința transmiterii gripei aviare. În același mod, Codul sanitar al OIE enunță că, „[î]n esență, niciun stat membru nu se poate declara neatins de gripa de tip A la păsările sălbatice” (a se vedea punctul 74 de mai sus).

119

Astfel, menținerea interdicției importului în Uniune al păsărilor sălbatice capturate nu rezultă dintr‑o încălcare gravă a obligației de diligență, ci, dimpotrivă, se întemeiază pe avizele științifice ale EFSA, neinfirmate de Codul sanitar al OIE, în cadrul largii puteri de apreciere a Comisiei, exercitată fără săvârșirea unei erori vădite.

120

Pe de altă parte, în ceea ce privește susținerea conform căreia Comisia ar fi omis să solicite EFSA să studieze în mod specific riscurile legate de comerțul internațional de păsări de curte, este necesar să se constate, pe de o parte, că aceasta este inoperantă, întrucât aici este vorba de o cale de transmitere paralelă a virusului gripei aviare care nu împiedică riscul asociat păsărilor sălbatice capturate, și, pe de altă parte, că aceasta este neîntemeiată în fapt, întrucât Comisia, începând din anul 2000, a solicitat de la EFSA avize științifice detaliate cu privire la riscurile legate de importurile de păsări de curte și a adoptat, în consecință, diverse acte, printre care Regulamentul nr. 798/2008 (a se vedea punctul 24 de mai sus). În plus, calea de transmitere a respectivului virus de către păsările de curte a fost examinată din nou în Avizul EFSA din 2014.

121

În sfârșit, Comisia indică fără a fi contrazisă de reclamanți că, la 31 martie 2015, având în vedere focarele masive de gripă aviară constatate recent și recombinarea virusului H5N8 și a altor virusuri de subtipul H5, ea a invitat EFSA să realizeze un nou studiu al căilor de transmitere și în special al rolului virusurilor care cauzează GASP detectabile cu dificultate la păsările sălbatice, dar potențial periculoase pentru om.

122

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a Regulamentului nr. 318/2007 și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, Comisia nu a săvârșit nicio eroare vădită în exercitarea largii sale puteri de apreciere și nicio încălcare gravă a obligației sale de diligență.

123

Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins.

124

Prin intermediul primului motiv, reclamanții susțin că interdicția importului în Uniune de păsări sălbatice capturate, astfel cum este prevăzută de Regulamentul nr. 318/2007 și de Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, ar fi încălcat, în mod grav, libertatea lor de alegere a ocupației, libertatea lor de a desfășura o activitate comercială și dreptul lor de proprietate, astfel cum sunt garantate la articolele 15-17 din Carta drepturilor fundamentale. Mai precis, aceștia susțin că interdicția menționată ar fi făcut imposibilă exercitarea activității lor comerciale de import și de revânzare de păsări sălbatice capturate și de exploatare a stațiilor de carantină construite de reclamanți în acest scop anterior anului 2005. Ei ar fi fost astfel împinși spre „pragul de sărăcie” și chiar „la limita falimentului”, din cauza scăderii cifrelor lor de afaceri și a pierderii investițiilor lor în aceste stații de carantină. Ei reiterează de asemenea, în cadrul acestui motiv, criticile lor cu privire la caracterul disproporționat al respectivei interdicții, în special din cauza sferei sale geografice prea largi.

125

Comisia respinge argumentarea reclamanților.

126

Dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că libertatea de alegere a ocupației, libertatea de a desfășura o activitate comercială și dreptul de proprietate constituie drepturi fundamentale consacrate la articolele 15-17 din Carta drepturilor fundamentale. Cu toate acestea, drepturile respective nu reprezintă prerogative absolute, ci trebuie să fie luate în considerare în lumina funcției pe care o îndeplinesc în societate. În consecință, pot fi instituite restrângeri în exercitarea lor, cu condiția ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului drepturilor astfel garantate (a se vedea în acest sens Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus, EU:T:2013:451, punctul 188 și jurisprudența citată).

127

În speță, trebuie să se arate, de la bun început, că prezentul motiv se dovedește similar unui motiv analizat de Tribunal în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451).

128

În această privință, trebuie amintit că, în Hotărârea ATC și alții, punctul 31 de mai sus (EU:T:2013:451, punctul 190), Tribunalul a constatat următoarele:

129

În speță, este necesar să se considere că concluzia vizată la punctul 128 de mai sus este aplicabilă, pentru identitate de motive, atât Regulamentului nr. 318/2007, cât și Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, care constituie „o codificare” a Regulamentului nr. 318/2007 și reia, în esență, conținutul acestuia (a se vedea punctul 30 de mai sus).

130

Astfel, reclamanții în prezenta cauză nici nu au dovedit, nici măcar nu au susținut că Regulamentul nr. 318/2007 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013 aduceau atingere substanței înseși a drepturilor lor fundamentale.

131

Pe de altă parte, reclamanții recunosc ei înșiși că exercită încă la momentul actual comerțul lor cu păsări, precizând în același timp că acesta privește de acum înainte păsări crescute în Uniune care sunt fie cumpărate de la terți, fie „produse cu mari cheltuieli” în propria lor exploatație.

132

Or, trebuie să se considere că o eventuală scădere a cifrei de afaceri sau un eventual beneficiu nerealizat legate de o diferență de preț de cost între păsări crescute în captivitate și păsări capturate în sălbăticie nu poate, în mod evident, constitui o atingere a substanței înseși a drepturilor fundamentale, care depășește în mod considerabil oportunitatea comercială.

133

În această privință, este important să se sublinieze că reclamanții, în calitate de comercianți de animale, păstrează întreaga libertate de a importa păsări ornamentale crescute în captivitate, de a le comercializa și de a utiliza în acest scop stațiile lor de carantină. În temeiul articolului 5 din Regulamentul nr. 318/2007 și din Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, importul de păsări ornamentale crescute în captivitate, spre deosebire de cel al păsărilor capturate în sălbăticie, era și rămâne autorizat cu respectarea anumitor condiții de sănătate animală.

134

Astfel, statisticile importurilor de păsări sălbatice în Uniune furnizate de Comisie și necontestate de reclamanți arată, după o scădere între 2005 și 2006, chiar o creștere între 2006 și 2010 și o creștere încă mai semnificativă între 2010 și 2014. Comisia prezintă de asemenea o listă de 13 unități, situate în șase țări terțe, și anume Republica Argentina, Canada, Republica Chile, Statele Unite ale Americii, Statul Israel și Republica Filipine, și acreditate conform articolului 4 din Regulamentul nr. 318/2007 și apoi din Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013 și anexei II la acestea (a se vedea punctul 20 de mai sus) pentru a exporta către Uniune păsări sălbatice crescute în captivitate.

135

Trebuie de asemenea să se arate, întocmai ca și Comisia și contrar reclamanților, că stațiile de carantină rămân utile în Uniune. Astfel, pentru păsările sălbatice crescute în captivitate, precum și pentru anumite păsări sălbatice al căror import este autorizat datorită excepțiilor prevăzute la articolul 2 din Regulamentul nr. 318/2007 și din Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013, obligația de carantină este dublă, întrucât se aplică atât în țara exportatoare, cât și în Uniune.

136

Astfel, potrivit statisticilor furnizate de Comisie și necontestate de reclamanți, numărul stațiilor de carantină în Uniune nu s‑a diminuat în mod semnificativ din 2007, fiind chiar autorizate noi stații. De exemplu, în 2014, la fel ca în 2007, Germania număra 24 de stații de carantină în activitate.

137

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că măsurile conținute în Regulamentul nr. 318/2007 și în Regulamentul de punere în aplicare nr. 139/2013 constituie restricții legitime și proporționale, în sensul jurisprudenței citate la punctul 126 de mai sus, ale libertății de alegere a ocupației și ale libertății de a desfășura o activitate comercială, precum și ale dreptului de proprietate al reclamanților, conform articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, și că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a respectivelor regulamente, Comisia, în exercitarea largii sale puteri de apreciere, nu a săvârșit nicio eroare vădită și nicio încălcare gravă a acestor drepturi fundamentale.

138

Prin urmare, primul motiv trebuie respins.

139

Dat fiind că, prin adoptarea și menținerea în vigoare a Regulamentului nr. 318/2007 și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 139/2013, Comisia nu a săvârșit nicio eroare vădită în exercitarea largii sale puteri de apreciere și nu a încălcat, în mod suficient de grav, nici principiul proporționalității, ținând cont de principiul precauției, nici obligația sa de diligență, nici drepturile fundamentale ale reclamanților în temeiul articolelor 15-17 din Carta drepturilor fundamentale, este necesar să se concluzioneze că reclamanții, în speță, nu au reușit să dovedească existența unei conduite nelegale a Comisiei.

140

Constatarea absenței unei conduite nelegale a Comisiei în speță este suficientă pentru a înlătura răspunderea extracontractuală a acestei instituții, fără a fi necesar, pe de o parte, să se analizeze propriile sale susțineri de inadmisibilitate și de netemeinicie în ceea ce privește legătura de cauzalitate și prejudiciul pretinse de către reclamanți, nici, pe de altă parte, să se accepte cererea acestora din urmă de a convoca directorul OIE, M. B. V. în calitate de expert.

141

Prin urmare, acțiunea în despăgubire trebuie respinsă în totalitate.

142

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

143

Întrucât reclamanții au căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligați să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie, conform concluziilor acesteia din urmă.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

Istoricul cauzei

Prezentarea reclamanților

Cu privire la Directivele 91/496/CEE și 92/65/CEE

Cu privire la avizul EFSA din 2005

Cu privire la Decizia 2005/760/CE și la prelungirea măsurilor adoptate

Cu privire la Avizul EFSA din 2006

Cu privire la Regulamentul (CE) nr. 318/2007

Cu privire la Avizul EFSA din 2008

Cu privire la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 139/2013

Cu privire la Hotărârea ATC și alții/Comisia din 2013

Cu privire la Avizul EFSA din 2014

Procedura și concluziile părților

În drept

Cu privire la existența unei conduite nelegale

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare gravă a principiului proporționalității

– Cu privire la prima critică, întemeiată pe sfera geografică prea largă a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate

– Cu privire la a doua critică, întemeiată pe neaplicarea unei soluții de carantină ca mijloc mai puțin constrângător

– Cu privire la cea de a treia critică, întemeiată pe neaplicarea unei monitorizări mai intensive a păsărilor migratoare ca mijloc mai eficient

Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare gravă a obligației de diligență

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o încălcare gravă a libertății de alegere a ocupației, a libertății de a desfășura o activitate comercială și a dreptului de proprietate (articolele 15-17 din Carta drepturilor fundamentale)

Cu privire la acțiunea în despăgubire

Cu privire la cheltuielile de judecată