16.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 89/9

—

Anularea hotărârii atacate și, în consecință, anularea deciziei în litigiu, admiterea concluziilor formulate în cererea de sesizare a primei instanțe (cu excepția expresiei „sau în parte, în măsura considerată rezonabilă” din primul capăt de cerere);

—

cu titlu subsidiar, admiterea prezentului recurs și trimiterea cauzei la Tribunal pentru rejudecarea acțiunii în prima instanță, luând în considerare soluționarea chestiunilor de drept din prezenta procedură;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile de la cele două grade de jurisdicție.

1.

Prin intermediul primului motiv, recurenta critică hotărârea atacată din cauza unei aprecieri eronate a principiului duratei rezonabile a procedurii administrative și a principiului încrederii legitime în ceea ce privește partea din decizia în litigiu referitoare la recuperarea ajutorului plătit.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că hotărârea atacată este nelegală și trebuie să fie anulată pentru nemotivare în ceea ce privește partea în care Tribunalul a concluzionat că decizia în litigiu nu încalcă principiile diligenței și imparțialității acțiunii administrative.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta critică încălcarea de către Tribunal a articolului 19 TFUE în partea din hotărârea atacată în care a recurs la o interpretare proprie a dispozițiilor naționale, în pofida sensului lor literal, încălcând în mod vădit limitele competenței sale.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta critică aprecierea eronată de către Tribunal a inegalității de tratament invocate în raport cu un alt operator (Alcoa-Alumix) în ceea ce privește o măsură de ajutor analogă, precum și încălcarea articolului 108 TFUE, întrucât ajutorul trebuia să fie examinat în calitate de ajutor „existent”.

5.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenta critică încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât, spre deosebire de considerațiile Tribunalului, măsura în litigiu nu constituie un avantaj nedatorat și nici nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

6.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, recurenta critică lipsa aprecierii sau aprecierea insuficientă/eronată din partea Tribunalului în ceea ce privește critica referitoare la caracterul selectiv al măsurii.

7.

Prin intermediul ultimului și al celui de al șaptelea motiv, recurenta critică încălcarea de către Tribunal a articolului 174 TFUE și a articolului 107 alineatul (3) TFUE, întrucât plata compensatorie, pe de o parte, este coerentă cu politicile de coeziune socială pentru regiunile insulare și lipsite de infrastructură și, pe de altă parte, se conformează derogărilor prevăzute la articolul 107 TFUE.