EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62014CN0475

Cauza C-475/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Lituania) la 17 octombrie 2014 – AAS „Gjensidige Baltic” , prin sucursala sa lituaniană AAS „Gjensidige Baltic” Lietuvos filialą/UAB DK „PZU Lietuva”

JO C 7, 12.1.2015, p. 15–16 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

12.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 7/15


Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Lituania) la 17 octombrie 2014 – AAS „Gjensidige Baltic”, prin sucursala sa lituaniană AAS „Gjensidige Baltic” Lietuvos filialą/UAB DK „PZU Lietuva”

(Cauza C-475/14)

(2015/C 007/20)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: AAS „Gjensidige Baltic”, prin sucursala sa lituaniană AAS „Gjensidige Baltic” Lietuvos filialą

Pârâtă: UAB DK „PZU Lietuva”

Întrebările preliminare

1)

Articolul 14 litera (b) din Directiva 2009/103/CE (1) trebuie interpretat în sensul că prevede o normă care reglementează conflictul de legi și care ratione personae ar trebui aplicată nu numai victimelor accidentelor rutiere, ci și asigurătorilor vehiculului răspunzător pentru prejudiciile cauzate în accident, în scopul de a determina legea aplicabilă raporturilor dintre aceștia și trebuie să se considere că această dispoziție este o normă specială în raport cu normele privind legea aplicabilă prevăzute de Regulamentele Roma I (2) și Roma II (3)?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, trebuie să se stabilească dacă, în prezenta cauză, raporturile juridice dintre asigurători intră sub incidența noțiunii „obligații contractuale” în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul Roma I. În cazul în care raporturile juridice dintre asigurători intră sub incidența noțiunii „obligații contractuale”, atunci este esențial să se răspundă la întrebarea dacă raporturile respective se încadrează în categoria contractelor de asigurare (raporturi juridice) și dacă legea aplicabilă acestora ar trebui determinată în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul Roma I.

3)

În cazul unui răspuns negativ la primele două întrebări, trebuie să se stabilească dacă, în cazul unei acțiuni în regres, raporturile juridice dintre asigurătorii ansamblurilor de vehicule intră sub incidența noțiunii „obligații necontractuale” în sensul Regulamentului Roma II și dacă aceste raporturi ar trebui sau nu ar trebui să fie considerate raporturi juridice derivate care decurg din producerea unui accident rutier (faptă ilicită), atunci când legea aplicabilă este determinată în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul Roma II. Într-o situație precum cea din speță, asigurătorii ansamblurilor de vehicule ar trebui să fie considerați debitori care răspund în comun pentru aceeași obligație în sensul articolului 20 din Regulamentul Roma II, iar legea aplicabilă raporturilor dintre aceștia ar trebui să fie stabilită în conformitate cu norma respectivă.


(1)  Directiva 2009/103 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, p. 11).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale („Roma I”) (JO L 177, p. 6).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) (JO L 199, p. 40).


Top