—

pentru VAD BVBA, de J. Gevers, advocaat;

—

pentru guvernul belgian, de S. Vanrie și de M. Jacobs, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul spaniol, de A. Gavela Llopis, în calitate de agent;

—

pentru Comisia Europeană, de A. Caeiros și de W. Roels, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea regulii 3 litera (b) din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), în versiunea care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 (JO L 286, p. 1, denumită în continuare „NC”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între VAD BVBA (denumită în continuare „VAD”) și administratorul său, domnul van Aert, pe de o parte, și Belgische Staat (Statul belgian), pe de altă parte, în legătură cu clasificarea tarifară a unor sisteme combinate video și audio, precum și a unor difuzoare.

3

NC, instituită prin Regulamentul nr. 2658/87, se întemeiază pe Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”), care a fost elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală, devenit Organizația Mondială a Vămilor (OMV), și instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumită în continuare „Convenția privind SA”), încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și aprobată, împreună cu protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199).

4

În temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO L 28, p. 16, Ediție specială, 02/vol. 12, p. 33), Comisia Europeană adoptă în fiecare an un regulament care include versiunea completă a NC împreună cu ratele drepturilor vamale, astfel cum rezultă din măsurile adoptate de Consiliul Uniunii Europene sau de Comisie. Acest regulament se aplică de la 1 ianuarie anul următor.

5

Versiunea NC aplicabilă situației de fapt din litigiul principal este cea rezultată din Regulamentul nr. 1214/2007.

6

NC include pozițiile și subpozițiile de șase cifre din SA, doar a șaptea și a opta cifră constituind subdiviziuni care îi sunt proprii acesteia.

7

Partea I din NC cuprinde un ansamblu de dispoziții preliminare. În cuprinsul acestei părți, în titlul I, consacrat dispozițiilor generale, secțiunea A, intitulată „Reguli generale pentru interpretarea [NC]” (denumite în continuare „regulile generale”), prevede:

„Clasificarea mărfurilor în [NC] se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

[…]

[…]”

8

Partea a II‑a din NC, care conține tabelul drepturilor vamale, include o secțiune XVI, intitulată „Mașini și aparate, echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune și părți și accesorii ale acestor aparate”.

9

Capitolul 85 din NC, care figurează în această secțiune XVI, este intitulat „Mașini, aparate și echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de televiziune de înregistrat sau de reprodus imagine și sunet; părți și accesorii ale acestor aparate”.

10

Poziția 8518 din NC are următorul cuprins:

‐ ‐ Altele

‐ Difuzoare chiar montate în carcasă:

8518 29

[…]

‐ ‐ Altele:

[…]”

11

Poziția 8521 din NC are următorul cuprins:

12

Recomandările privind clasificarea în Nomenclatura combinată a mărfurilor prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul (JO 2013, C 105, p. 1, denumite în continuare „recomandările”), elaborate de Comisie, prevăd, printre altele:

„În sensul [regulii 3 litera (b) din regulile generale], «mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul» înseamnă mărfuri care:

[…]

Trebuie să fie îndeplinite toate condițiile de mai sus.

[…]”

13

În ceea ce privește mai precis condiția potrivit căreia mărfurile trebuie să fie condiționate astfel încât să poată fi comercializate direct către utilizatori, fără reambalare, recomandările enunță:

14

În temeiul articolului 3 alineatul (1) din Convenția privind SA, fiecare parte contractantă se angajează ca nomenclaturile sale tarifare și statistice naționale să fie conforme cu SA, să utilizeze toate pozițiile și subpozițiile acestuia, fără completări sau modificări, precum și codurile numerice aferente și să respecte ordinea de numerotare a acestui sistem. Aceeași dispoziție prevede că fiecare parte contractantă se angajează de asemenea să aplice regulile generale de interpretare a SA, precum și toate notele de secțiuni, de capitole și de subpoziții ale SA și să nu modifice conținutul acestora din urmă.

15

OMV, instituită prin Convenția internațională privind înființarea Consiliului de Cooperare Vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950, aprobă, în condițiile stabilite la articolul 8 din Convenția privind SA, notele explicative adoptate de Comitetul SA, instanță a cărei organizare este reglementată de articolul 6 din aceasta.

16

Potrivit notei explicative referitoare la regula generală 3 litera (b) pentru interpretarea SA, care figurează în Notele explicative adoptate de respectivul comitet, în versiunea lor aplicabilă situației de fapt din litigiul principal (denumite în continuare „Notele explicative ale SA”):

„[…]

17

Din decizia de trimitere reiese că VAD, al cărei administrator este domnul van Aert, a validat, la 10, la 11 și la 23 ianuarie 2008, în calitate de comisionar în vamă, în nume propriu, însă în contul Zicplay SA și conform instrucțiunilor Transmar Logistics, trei declarații de import „IM4” la serviciile vamale competente din Antwerpen (Belgia) pentru punerea în liberă circulație și pentru punerea în consum a unor sisteme combinate video și audio denumite „micro Z 99 DVBT” și formate, pe de o parte, dintr‑un aparat compus din DVD player, o conexiune USB, un tuner FM, un ecran cu cristale lichide (LCD) TFT, un MP3 player și un tuner TV (denumite în continuare „sisteme combinate audio/video”), precum și, pe de altă parte, din difuzoare detașabile.

18

În timpul transportului, aceste mărfuri au fost demontate și declarate separat, element cu element, în declarațiile de import „IM4”.

19

Aparatele „micro Z 99 DVBT” au fost astfel clasificate la două poziții tarifare distincte din NC, și anume, pe de o parte, sistemele combinate audio/video la subpoziția 8518 1095 90 din NC, supusă la plata de taxe vamale de 2,5 %, și, pe de altă parte, difuzoarele detașabile la subpoziția tarifară 8518 2200 90 din NC, supusă la plata de taxe vamale de 4,5 %.

20

Prin urmare, sistemele combinate audio/video nu au fost declarate ca un ansamblu la poziția 8521 9000 90 din NC, supusă la plata de taxe la import de 13,9 %.

21

VAD și domnul van Aert au fost citați la 21 octombrie 2011 să se prezinte în fața correctionele rechtbank te Antwerpen [Tribunalul Corecțional din Antwerpen] din cauza depunerii, sub o denumire eronată și sub un cod tarifar de mărfuri eronat, a trei declarații de punere în liberă circulație sau de punere în consum a aparatelor „micro Z 99 DVBT” pe teritoriul vamal al Uniunii.

22

Prin hotărârea sa din 6 iunie 2012, instanța menționată a stabilit că sistemele combinate audio/video și difuzoarele ar fi trebuit considerate un set de mărfuri și ar fi trebuit să fie clasificate împreună la poziția tarifară 8521 9000 90 din NC. Aceasta a obligat VAD și pe domnul van Aert în mod solidar la plata unei amenzi și la plata taxelor de import eludate.

23

În urma unui apel formulat împotriva acestei hotărâri, hof van beroep te Antwerpen (Curtea de Apel din Antwerpen) a confirmat această sentință printr‑o hotărâre din 11 septembrie 2013.

24

În această privință, instanța menționată a luat în considerare situația de fapt, în special aspectul că sistemele combinate audio/video și difuzoarele fuseseră prezentate împreună la vamă în aceleași declarații de import „IM4” și că aceste mărfuri formau, astfel cum reieșea din documentația aferentă, în mod clar, un întreg pentru a fi comercializate împreună.

25

Or, niște mărfuri constituie, potrivit instanței de apel, un set condiționat pentru vânzarea cu amănuntul dacă se dovedește că vor fi puse în vânzare în comerțul cu amănuntul într‑un singur ambalaj, astfel încât sunt destinate să fie prezentate împreună ca un întreg în cadrul acestui mod de comercializare. Aceasta ar fi situația în speță, după cum ar demonstra un ansamblu de elemente de fapt, și anume importul, transportul, facturarea și tratamentul împreună al mărfurilor, împrejurarea că destinatarul este identic, prezentarea vizuală a aparatului, precum și împrejurarea că numărul de perechi de difuzoare importate este absolut egal cu numărul de sisteme combinate audio/video. Astfel, sistemele combinate audio/video și difuzoarele ar constitui, la momentul clasificării lor, un set condiționat pentru vânzarea cu amănuntul. Împrejurarea că aceste mărfuri nu erau, la momentul vămuirii, prezentate într‑un singur ambalaj nu ar afecta această constatare.

26

VAD și domnul van Aert au sesizat instanța de trimitere cu un recurs în casație împotriva acestei hotărâri.

27

Instanța de trimitere se întreabă, în acest context, în special dacă mărfurile prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, care au fost, în mod justificat, prezentate în ambalaje separate autorităților vamale, însă cu privire la care este clar că formează un întreg și că sunt destinate să fie prezentate în comerțul cu amănuntul ca un întreg, trebuie considerate „mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul”, în sensul regulii 3 litera (b) din regulile generale, chiar dacă aceste mărfuri sunt ambalate împreună numai după declarație, în vederea prezentării în comerțul cu amănuntul.

28

În aceste condiții, Hof van Cassatie (Curtea de Casație) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Mărfurile prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, care sunt prezentate în ambalaje separate autorităților vamale întrucât acest lucru este justificat, însă cu privire la care este clar că formează un întreg și că sunt destinate să fie prezentate în comerțul cu amănuntul ca un întreg, trebuie considerate mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, în sensul regulii 3 litera (b) din regulile generale […], chiar dacă aceste mărfuri sunt ambalate împreună după declarare și în vederea prezentării în comerțul cu amănuntul?”

29

Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă și în ce măsură regula 3 litera (b) din regulile generale poate fi interpretată în sensul că mărfuri precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt prezentate în vederea vămuirii în ambalaje separate și sunt ambalate împreună numai după această operațiune, pot fi totuși considerate „mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul” în sensul acestei reguli și, prin urmare, pot să se încadreze la una și aceeași poziție tarifară, atunci când se dovedește, având în vedere alți factori obiectivi, că aceste mărfuri formează un întreg și sunt destinate să fie prezentate ca atare în comerțul cu amănuntul.

30

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că regula 3 litera (b) din regulile generale, care reglementează în special clasificarea mărfurilor prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, nu se aplică decât dacă, pe de o parte, produsele în cauză pot fi legate de poziții diferite din NC și, pe de altă parte, atunci când clasificarea nu poate fi efectuată în temeiul regulii 3 litera (a) din regulile generale menționate, și anume, printre altele, atunci când aceasta nu poate fi efectuată potrivit unei poziții specifice care impune o prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general (a se vedea în acest sens Hotărârea Telefunken Fernseh und Rundfunk, 163/84, EU:C:1985:396, punctele 36 și 37, precum și Hotărârea Kurcums Metal, C‑558/11, EU:C:2012:721, punctul 36).

31

Chiar dacă, în speță, condițiile de aplicare a regulii 3 litera (b) din regulile generale par, la prima vedere, îndeplinite în ceea ce privește produsele în discuție în litigiul principal, revine acestei instanțe sarcina să realizeze aprecierea necesară în această privință și să verifice dacă aceste produse sunt susceptibile să fie clasificate în poziții diferite din NC, din care niciuna nu trebuie să fie considerată ca fiind cea mai specifică, în sensul regulii 3 litera (a) din regulile generale (a se vedea în acest sens Hotărârea Kurcums Metal, C‑558/11, EU:C:2012:721, punctul 28, și Hotărârea Vario Tek, C‑178/14, EU:C:2015:152, punctul 18).

32

În ceea ce privește întrebarea adresată, trebuie să se sublinieze că Notele explicative ale SA, precum și recomandările prevăd, în privința regulii 3 litera (b) din regulile generale, în special că nu pot fi considerate „mărfuri prezentate în seturi”, în sensul acestei reguli, decât mărfuri „condiționate astfel încât să poată fi comercializate direct către utilizatori, fără reambalare”. Or, în speță, mărfurile în discuție în litigiul principal au fost reambalate împreună pentru a fi comercializate ca formând un întreg numai după vămuirea lor, ceea ce, potrivit instanței de trimitere, ar putea avea drept consecință să le excludă din noțiunea „mărfuri prezentate în seturi pentru vânzarea cu amănuntul”, astfel cum este precizată de Notele explicative ale SA menționate și de recomandări.

33

În această privință, Curtea a statuat că Notele explicative elaborate, în privința NC, de Comisie și, în privința SA, de OMV aduc o contribuție importantă la interpretarea domeniului de aplicare al diferitor poziții tarifare, fără a avea însă forță juridică obligatorie (a se vedea printre altele Hotărârea Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, EU:C:2012:745, punctul 33, precum și Hotărârea Data I/O, C‑297/13, EU:C:2014:331, punctul 33).

34

Prin urmare, conținutul notelor respective trebuie să fie conform dispozițiilor din NC și nu le poate modifica domeniul de aplicare (Hotărârea JVC France, C‑312/07, EU:C:2008:324, punctul 34, și Hotărârea Vario Tek, C‑178/14, EU:C:2015:152, punctul 22). Această afirmație este valabilă, cu atât mai mult, în ceea ce privește recomandările, în măsura în care Comisia precizează în acestea domeniul de aplicare pe care trebuie să îl acopere, în opinia sa, noțiunea „mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul”, în sensul regulii 3 litera (b) din regulile generale.

35

Astfel, trebuie să se constate, în primul rând, că nu reiese, în orice caz, nici din modul de redactare a regulii 3 litera (b) din regulile generale, nici, de altfel, din Notele explicative ale SA sau din recomandări, acestea din urmă prevăzând anumite excepții de la cerința ambalajului unic, că noțiunea „set” în sensul acestei reguli ar presupune neapărat și în toate cazurile ca mărfurile vizate să fie prezentate în același ambalaj în vederea vămuirii.

36

În al doilea rând, trebuie să se noteze că Curtea a statuat că noțiunea „set” în sensul regulii menționate presupune o legătură strânsă, din punctul de vedere al comercializării, între mărfurile vizate, astfel încât acestea nu sunt numai prezentate împreună pentru vămuire, ci sunt și în mod normal oferite, în diferite stadii comerciale și în special în contextul vânzării cu amănuntul, ca ansamblu și într‑un ambalaj unic pentru satisfacerea unei nevoi sau pentru exercitarea unei activități determinate (a se vedea în acest sens Hotărârea Telefunken Fernseh und Rundfunk, 163/84, EU:C:1985:396, punctul 35).

37

În această privință, deși reiese, desigur, din Hotărârea Telefunken Fernseh und Rundfunk (163/84, EU:C:1985:396) că, pentru a putea face obiectul unei clasificări unice ca „set de mărfuri”, acestea trebuie să fie prezentate împreună în vederea vămuirii, nu rezultă totuși din această hotărâre că, pentru a fi calificate ca atare, mărfurile în discuție ar trebui în mod obligatoriu să fie prezentate sub forma unui singur și unic ambalaj cu ocazia acestei operațiuni. Noțiunea „set de mărfuri” face mai degrabă referire la o combinație de articole care sunt oferite în mod normal, în special în vânzarea cu amănuntul, ca ansamblu și într‑un ambalaj unic pentru satisfacerea unei nevoi sau pentru exercitarea unei activități determinate.

38

Astfel, ambalajul unic al mărfurilor, cu ocazia prezentării lor în vamă, nu constituie o condiție sine qua non pentru a considera că ele formează un întreg și constituie, prin urmare, un „set” în sensul regulii 3 litera (b) din regulile generale, ci numai un indiciu care permite să se deducă o astfel de constatare.

39

O interpretare contrară a noțiunii de set ar permite, în realitate, importatorilor să aleagă ei înșiși, prin intermediul unei manipulări relativ simple precum o reambalare sau asocierea de articole între ele prin intermediul unei benzi adezive, clasificarea tarifară a mărfurilor în cauză – fie ca un întreg, fie separat – care le este cea mai favorabilă.

40

Or, dintr‑o jurisprudență constantă a Curții rezultă că o astfel de posibilitate ar fi contrară principiului potrivit căruia criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat, în mod general, în caracteristicile și în proprietățile lor obiective și ar aduce atingere, prin urmare, obiectivului legat de facilitatea controalelor vamale și de securitatea juridică care trebuie să primeze la clasificarea tarifară a mărfurilor importate (a se vedea în acest sens, printre altele, Hotărârea Kurcums Metal, C‑558/11, EU:C:2012:721, punctul 29, și Hotărârea Humeau Beaupréau, C‑2/13, EU:C:2014:48, punctul 45).

41

În plus, reiese, în esență, din jurisprudența Curții că determinarea, la prezentarea mărfurilor respective în vamă, a aspectului dacă aceste mărfuri formează un întreg sau, cu alte cuvinte, un „set” în sensul regulii 3 litera (b) din regulile generale trebuie, în cele din urmă, să se efectueze având în vedere modul în care acestea sunt destinate să fie oferite consumatorilor, și anume dacă sunt prezentate acestora din urmă ca un ansamblu (a se vedea în acest sens Hotărârea Telefunken Fernseh und Rundfunk, 163/84, EU:C:1985:396, punctul 35).

42

În sfârșit, la fel ca și guvernul belgian, trebuie să se constate că împrejurarea că, în cauza principală, mărfurile în discuție au fost, după vămuirea lor, reambalate în ambalaje unice nu implică neapărat că aceste mărfuri nu erau apte să fie vândute direct ca un întreg utilizatorilor fără reambalare. În fapt, ținând seama de informațiile furnizate de instanța de trimitere, pare ușor de imaginat și justificat ca sistemele combinate audio/video și difuzoarele corespunzătoare să fie vândute împreună utilizatorilor atât în cutii separate, cât și într‑un singur ambalaj.

43

Rezultă că împrejurarea că mărfurile sunt prezentate în vamă în ambalaje separate și nu sunt ambalate împreună decât după vămuirea lor nu poate, ca atare, să se opună ca aceste mărfuri să fie calificate drept „mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul”, în sensul regulii 3 litera (b) din regulile generale, dacă reiese la momentul vămuirii, în mod clar, din alți factori obiectivi că aceste mărfuri formează un întreg și sunt destinate să fie vândute ca atare în comerțul cu amănuntul.

44

Astfel de factori obiectivi pot fi deduși din împrejurări precum cele vizate în decizia de trimitere, și anume importul, transportul, facturarea și tratamentul împreună al mărfurilor, faptul că destinatarul este identic, prezentarea vizuală a aparatului, precum și împrejurarea că numărul de seturi de difuzoare importate este absolut egal cu numărul de sisteme combinate audio/video. Cu toate acestea, revine instanței naționale sarcina să aprecieze împrejurările pertinente pentru a constata dacă mărfurile în discuție în litigiul principal pot fi considerate că au fost prezentate sub formă de seturi.

45

În consecință, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că regula 3 litera (b) din regulile generale trebuie interpretată în sensul că mărfuri precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt prezentate în vederea vămuirii în ambalaje separate și sunt ambalate împreună numai după această operațiune, pot fi totuși considerate „mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul”, în sensul acestei reguli, și, prin urmare, pot să se încadreze la una și aceeași poziție tarifară atunci când se dovedește, având în vedere alți factori obiectivi, aspect a cărui apreciere revine instanței naționale, că aceste mărfuri formează un întreg și sunt destinate să fie prezentate ca atare în comerțul cu amănuntul.

46

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Regula 3 litera (b) din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007, trebuie interpretată în sensul că mărfuri precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt prezentate în vederea vămuirii în ambalaje separate și sunt ambalate împreună numai după această operațiune, pot fi totuși considerate „mărfuri prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul”, în sensul acestei reguli, și, prin urmare, pot să se încadreze la una și aceeași poziție tarifară atunci când se dovedește, având în vedere alți factori obiectivi, aspect a cărui apreciere revine instanței naționale, că aceste mărfuri formează un întreg și sunt destinate să fie prezentate ca atare în comerțul cu amănuntul.