—

pentru doamna Wojciechowski, de V. Vannes și de S. Rodrigues, avocats;

—

pentru guvernul belgian, de J.‑C. Halleux și de C. Pochet, în calitate de agenți, asistați de M. Leclercq, avocat;

—

pentru Comisia Europeană, de D. Martin, în calitate de agent,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea principiului cooperării loiale și a articolului 34 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Wojciechowski, pe de o parte, și Office national des pensions (Oficiul național de pensii) (ONP), pe de altă parte, cu privire la refuzul acestui organism de a acorda persoanei interesate beneficiul unei pensii pentru limită de vârstă de lucrător salariat.

3

Intitulată „Norme privind sistemul de pensii”, anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, instituit prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 privind Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai acestor Comunități, precum și de instituire a unor măsuri speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (JO L 56, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 12), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1080/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 (JO L 311, p. 1, rectificare în JO 2012, L 144, p. 48, denumit în continuare „statutul”), prevede la articolul 11 alineatul (2):

„Funcționarul care intră în serviciul Uniunii după ce:

[…]

poate plăti Uniunii, între data titularizării și data în care obține dreptul la o pensie pentru limită de vârstă în sensul articolului 77 din statut, capitalul, actualizat până la data transferului efectiv, reprezentând drepturile de pensie dobândite în temeiul exercitării activităților menționate anterior.

[…]”

4

Decretul regal nr. 50 din 24 octombrie 1967 privind pensia pentru limită de vârstă și cea de urmaș ale lucrătorilor salariați (Moniteur belge din 27 octombrie 1967, p. 11246), în versiunea aplicabilă faptelor din cauza principală (denumit în continuare „Decretul regal nr. 50”), cuprinde un articol 10 bis care instituie principiul așa‑numit al „unității de carieră”. Acest articol a fost introdus prin Decretul regal nr. 205 din 29 august 1983 de modificare a legislației referitoare la pensiile din sectorul social (Moniteur belge din 6 septembrie 1983, p. 11094).

5

La primul, la al doilea și la al patrulea paragraf, articolul 10 bis menționat prevede:

„În cazul în care lucrătorul salariat poate pretinde o pensie pentru limită de vârstă în temeiul prezentului decret și o pensie pentru limită de vârstă sau un avantaj care își au originea în unul sau în mai multe alte sisteme și în cazul în care totalitatea fracțiunilor, care exprimă ponderea pentru fiecare dintre aceste pensii, depășește ca pondere unitatea, cariera profesională care este luată în considerare pentru calcularea pensiei pentru limită de vârstă este diminuată cu necesarul de ani pentru ca totalul să corespundă unei unități. […]

Fracția vizată la paragraful anterior exprimă raportul dintre întinderea perioadelor, procentajul sau orice alt criteriu cu excluderea cuantumului, luat în considerare pentru stabilirea pensiei acordate, și maximul duratei, al procentajului sau al oricărui alt criteriu pe baza căruia poate fi acordată o pensie completă.

[…]

În vederea aplicării prezentului articol, prin «alt sistem» se înțelege orice alt sistem belgian în materie de pensie pentru limită de vârstă și de supraviețuitor, cu excepția celor independente sau a oricărui alt sistem analog dintr‑o țară străină sau un sistem care este aplicabil personalului unei instituții de drept internațional public.”

6

Articolul 3 din Decretul regal din 14 octombrie 1983 privind aplicarea articolului 10 bis din Decretul regal nr. 50 (Moniteur belge din 27 octombrie 1983, p. 13650), în versiunea aplicabilă situației de fapt din cauza principală (denumit în continuare „Decretul regal din 14 octombrie 1983”), prevede:

„Fiecare dintre fracțiunile vizate la primul paragraf al articolului 10 bis […] este multiplicată cu numitorul fracțiunii luate în considerare pentru calculul pensiei lucrătorului salariat. În cazul în care aceasta este calculată pe baza unor fracțiuni cu numitori diferiți, fracțiunile respective sunt reduse în prealabil la cel mai mare dintre acești numitori și sunt adunate.

Numărul de ani care trebuie deduși din cariera profesională este egal cu diferența pozitivă, rotunjită la unitatea inferioară, dintre suma produselor obținute în temeiul paragrafului anterior și numitorul sau cel mai mare dintre numitorii pe baza căruia este calculată pensia de lucrător salariat.

Numărul de ani care trebuie deduși nu poate depăși 15 ani, nici rezultatul rotunjit la unitatea superioară, obținut prin împărțirea diferenței dintre cuantumul transformat și cuantumul forfetar la o sumă egală cu 10 [%] din cuantumul forfetar respectiv. […]

Reducerea carierei profesionale afectează cu prioritate anii care conferă dreptul la pensia cea mai puțin avantajoasă.”

7

Articolul 1 din Decretul regal din 14 octombrie 1983 precizează:

„În vederea aplicării prezentului decret:

[…]

8

Articolul 2 din Decretul regal din 14 octombrie 1983 prevede la alineatul (3):

„Prin pensie completă în alt sistem se înțelege pensia care, fără a lua în considerare alocațiile, sporurile sau prestațiile de altă natură decât pensia, atinge cuantumul maxim care poate fi acordat în categoria în care se încadrează beneficiarul.”

9

Reiese din dosarul prezentat Curții că, în cazul în care cuantumul pensiei acordate în temeiul altui sistem nu este cunoscut, se presupune că pentru o pensie completă acesta este, potrivit unei practici administrative, până la proba contrară, egal cu de 2,5 ori cuantumul forfetar de 6506,98 euro la indicele 138,01.

10

Din decizia de trimitere reiese că doamna Wojciechowski, cetățean belgian, a lucrat ca salariat în Belgia din anul 1965 până în anul 1977, iar ulterior ca funcționar la Comisia Europeană în perioada cuprinsă între 17 octombrie 1977 și 30 noiembrie 2011.

11

În luna mai a anului 2012, ONP a examinat din oficiu dreptul doamnei Wojciechowski la o pensie pentru limită de vârstă de lucrător salariat, aceasta împlinind vârsta legală de pensionare în Belgia, și anume 65 de ani, la 26 aprilie 2013.

12

Pe formularul cu primele informații, completat la 21 mai 2012, persoana în cauză a menționat că și‑a desfășurat cariera profesională în Belgia ca lucrător salariat din anul 1965 până în anul 1977 și că beneficiază de o pensie din partea Comisiei începând de la 1 decembrie 2011. De asemenea, a precizat că a încetat orice activitate profesională de la această dată.

13

Prin scrisoarea din 12 iunie 2012, ONP a solicitat Comisiei să precizeze dacă doamna Wojciechowski îndeplinea condițiile pentru a primi o pensie pentru limită de vârstă suportată de sistemul Uniunii. Prin scrisoarea din 17 august 2012, Comisia a informat ONP că a transmis elementele de răspuns persoanei în cauză, în conformitate cu practica sa administrativă.

14

Prin scrisoarea din 24 august 2012, doamna Wojciechowski a transmis ONP certificatul primit din partea Comisiei, din care reiese că beneficiază, de la 1 decembrie 2011, de o pensie din partea acesteia, calculată pe baza contribuțiilor pe care le‑a plătit la sistemul de pensii al Uniunii pentru perioada cuprinsă între 17 octombrie 1977 și 30 noiembrie 2011. Aceasta nu a comunicat ONP cuantumul respectivei pensii. Prin aceeași scrisoare, doamna Wojciechowski a confirmat în plus ONP că nu a exercitat posibilitatea, oferită de articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, de a plăti Uniunii capitalul reprezentând drepturile de pensie dobândite pentru activitatea sa salariată.

15

Prin decizia din 11 septembrie 2012, ONP a indicat persoanei în cauză, referindu‑se la articolul 10 bis din Decretul regal nr. 50, că:

„Aveți, pe lângă cariera dumneavoastră, o carieră în cadrul unui alt sistem (servicii publice, organizație internațională). Cu toate acestea, nu puteți depăși, prin cumulul sistemelor de pensii, unitatea de carieră, ceea ce înseamnă că întreaga dumneavoastră carieră nu poate să includă mai mult de 45 de ani.

[…] cariera dumneavoastră trebuie diminuată cu 10 ani. […]”

16

Din această decizie și din dosarul transmis Curții reiese că ONP a considerat că doamna Wojciechowski a totalizat o fracțiune din carieră de 13/45 ca lucrător salariat și de 45/45 în cadrul unui alt sistem. În temeiul regulilor de calcul în vigoare, acesta a dedus de aici că persoana în cauză avea dreptul, în temeiul carierei sale ca lucrător salariat în Belgia, la o pensie pentru limită de vârstă de 83,05 euro, corespunzătoare unei cariere profesionale de lucrător salariat de 3/45, în măsura în care, deși, în mod cert, unitatea de carieră era, în principiu, depășită cu 13 ani, aplicarea ponderării prevăzute la al treilea paragraf al articolului 3 din Decretul regal din 14 octombrie 1983 permite limitarea acestei depășiri la 10 ani.

17

Prin mesajul electronic din 13 noiembrie 2012, ONP a precizat doamnei Wojciechowski că, dată fiind necunoașterea cuantumului pensiei plătite de Comisie, acesta a apreciat că, după 35 de ani de carieră în cadrul acestei instituții, fracția reprezentând ponderea pensiei care trebuie luată în considerare în temeiul articolului 10 bis respectiv era egală cu o fracțiune de 70/70 sau de 45/45, apreciind că, pentru fiecare an lucrat, funcționarul Uniunii angajat anterior datei de 1 mai 2004 dobândește ca pensie 2 % pe an, prin raportare la ultimul salariu plătit în activitate, și că procentul maxim pe care îl poate dobândi se limitează la 70 % din ultimul său salariu de bază. Prin urmare, acesta a dedus că unitatea de carieră era depășită cu 13 ani.

18

În ceea ce privește calcularea reducerii pensiei aplicabile ca urmare a acestei depășiri, ONP a indicat în același mesaj electronic că, atunci când cuantumul pensiei primite de la celălalt sistem nu este cunoscut, precum în speță, acest calcul se efectuează de la cuantumul transformat de la celălalt sistem, care „se presupune a fi, până la proba contrară, egal cu de 2,5 ori cuantumul forfetar de 6506,98 [euro] la indicele 138,01”. Rezulta de aici, conform ONP, că niciun an de activitate ca lucrător salariat nu putea fi validat, contrar celor indicate în decizia din 11 septembrie 2012. Astfel, reiese din dosarul prezentat Curții că, în această decizie, ca urmare a unei erori de introducere a datelor privind respectivul cuantumul transformat, ONP a considerat în mod greșit că reducerea de carieră putea fi limitată la 10 ani în temeiul celui de al treilea paragraf al articolului 3 din Decretul regal din 14 octombrie 1983. ONP nu a notificat o nouă decizie persoanei în cauză, însă a încetat să îi mai plătească pensia începând din iulie 2013.

19

Prin cererea introductivă din 11 decembrie 2012, doamna Wojciechowski a sesizat tribunal du travail de Bruxelles (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Bruxelles) (Belgia) în special cu o cerere prin care se solicita declararea nulității deciziei din 11 septembrie 2012, precum și obligarea ONP să îi acorde o pensie pentru limită de vârstă stabilită la o fracțiune din carieră de 13/45, respectiv, potrivit estimărilor doamnei Wojciechowski, de aproximativ 367,07 euro pe lună. În susținerea cererii, doamna Wojciechowski arată în special că, deși Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), în versiunea sa modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71” ), sau Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82) este aplicabil în situația sa, ar rezulta de aici, în temeiul jurisprudenței Curții, imposibilitatea ca ONP să îi aplice, pentru calcularea pensiei sale belgiene, principiul respectiv al unității de carieră. În plus, aceasta consideră că ONP a săvârșit o eroare, întrucât cariera sa în cadrul instituțiilor a durat 34 de ani și 11 luni, respectiv 35 de ani, iar nu 45. În această privință, doamna Wojciechowski ridică problema temeiului juridic pe care ONP a stabilit în mod teoretic cuantumul pensiei sale europene.

20

ONP susține că pensia din partea instituțiilor Uniunii nu intră în domeniul de aplicare al legislației Uniunii în materie de cumul, dat fiind că Regulamentele nr. 1408/71 și nr. 883/2004 nu sunt aplicabile. Cour de cassation (Curtea de Casație) ar fi admis, în plus, constituționalitatea principiului unității de carieră, iar ONP consideră că a acționat în conformitate cu principiul precauției aplicând articolul 10 bis din Decretul regal nr. 50 pe baza unor date teoretice, dat fiind faptul că nu dispunea de informațiile solicitate Comisiei.

21

Instanța de trimitere precizează că principiul unității de carieră concretizează caracterul rezidual al sistemului de pensii al lucrătorilor salariați în raport cu celelalte sisteme. În această privință, instanța de trimitere arată că, în aplicarea principiului menționat, toate carierele recunoscute, cu excepția celei de lucrător care desfășoară activități independente, se adaugă la cele de lucrător salariat și, atunci când totalul fracțiunilor care exprimă ponderea fiecăreia dintre pensii depășește unitatea, cariera profesională luată în considerare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă a lucrătorului salariat este diminuată cu anii necesari pentru a reduce totalul respectiv la unitate. Astfel cum ar fi statuat Cour d’arbitrage (Curtea de Arbitraj), devenită ulterior Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională), în hotărârea din 20 septembrie 2011, făcând referire la raportul adresat Regelui care a precedat Decretul regal nr. 205 din 29 august 1983, articolul 10 bis menționat ar urmări să asigure ca „toți lucrătorii care au o carieră profesională mixtă să fie tratați pe poziție de egalitate, urmărindu‑se în același timp un obiectiv de control al cheltuielilor în sectorul pensiilor”.

22

După ce a constatat că regimul aplicabil personalului statutar al Comisiei, ca regim aplicabil personalului unei instituții de drept public, este prevăzut la articolul 10 bis din Decretul regal nr. 50 și că, având în vedere jurisprudența Curții, doamna Wojciechowski nu pare să se poată prevala de articolele 45 TFUE și 48 TFUE și nici de Regulamentul nr. 1408/71 sau nr. 883/2004, Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Bruxelles citează fragmente de mari dimensiuni din decizia de trimitere a cour du travail de Bruxelles (Curtea pentru Litigii de Muncă din Bruxelles) în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Melchior (C‑647/13, EU:C:2015:54). Deși consideră că motivele acestei decizii nu se pot transpune în mod direct în litigiul pe care trebuie să îl soluționeze, dat fiind că reglementările belgiene în discuție sunt diferite, și că nici soluția stabilită de Curte în Hotărârea My (C‑293/03, EU:C:2004:821) nu poate fi transpusă în mod direct în litigiul menționat, acesta consideră totuși că articolul 10 bis din Decretul regal nr. 50 ar putea îngreuna recrutarea de către Uniune a unor funcționari cu cetățenie belgiană care au o anumită vechime.

23

În aceste condiții, Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Bruxelles a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Principiul cooperării loiale și articolul 4 alineatul (3) TUE, pe de o parte, și articolul 34 alineatul (1) din [cartă], pe de altă parte, se opun ca un stat membru să reducă sau chiar să refuze acordarea unei pensii pentru limită de vârstă datorate unui lucrător salariat în temeiul prestațiilor efectuate potrivit legislației acestui stat membru, atunci când totalul anilor de carieră efectuați în acest stat membru și în cadrul instituțiilor europene depășește unitatea de carieră de 45 de ani la care se referă articolul 10 bis din [Decretul regal nr. 50]?”

24

Guvernul belgian susține că Curtea nu are competența de a răspunde la întrebarea adresată, întrucât cauza principală nu prezintă nicio legătură cu dreptul Uniunii. Comisia a contestat această afirmație în ședință.

25

În aceste împrejurări, Curtea trebuie să își verifice competența de a se pronunța cu privire la interpretarea solicitată (a se vedea în acest sens Hotărârea Omalet, C‑245/09, EU:C:2010:808, punctul 10 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea Impacto Azul, C‑186/12, EU:C:2013:412, punctul 17 și jurisprudența citată).

26

În această privință, trebuie amintit că Curtea nu are competență atunci când este evident că dispoziția dreptului Uniunii a cărei interpretare i se solicită nu poate fi aplicată (a se vedea în acest sens Hotărârea Omalet, C‑245/09, EU:C:2010:808, punctul 11, Hotărârea Impacto Azul, C‑186/12, EU:C:2013:412 punctul 18, precum și Hotărârea Caixa d’Estalvis i Pensions de Barcelona, C‑139/12, EU:C:2014:174, punctul 41), situație care, în principiu, poate să apară atunci când totalitatea elementelor relevante din litigiul principal se cantonează la interiorul unui singur stat membru (a se vedea în special în acest sens Hotărârea Omalet, C‑245/09, EU:C:2010:808, punctele 12-15, precum și jurisprudența citată).

27

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită Curții să stabilească în special dacă principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care poate să determine reducerea sau refuzul acordării unei pensii pentru limită de vârstă datorate unui lucrător salariat în temeiul prestațiilor efectuate potrivit legislației acestui stat membru, pentru motivul că acest lucrător a mai exercitat, ulterior, o activitate profesională în cadrul unei instituții a Uniunii. În acest cadru, instanța de trimitere ridică în special problema dacă este posibil să aplice jurisprudența Curții provenită din Hotărârea My (C‑293/03, EU:C:2004:821) în cauza cu care este sesizată în litigiul principal.

28

Prin urmare, astfel cum a arătat, în esență, avocatul general la punctele 33 și 34 din concluzii, nu se poate considera că litigiul principal nu prezintă nicio legătură cu dreptul Uniunii care să permită să se stabilească competența Curții pentru a răspunde la întrebarea adresată. Astfel, reiese din decizia de trimitere că instanța de trimitere ridică în special problema dacă o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal îngreunează recrutarea de către instituțiile Uniunii a unor funcționari naționali care au o anumită vechime. În consecință, această trimitere preliminară se referă, în esență, la articolul 4 alineatul (3) TUE coroborat cu statutul și prezintă, în consecință, o legătură cu dreptul Uniunii.

29

Pe de altă parte, faptul că, potrivit guvernului belgian, situația în discuție în litigiul principal nu este comparabilă cu cele care erau în discuție în cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârile My (C‑293/03, EU:C:2004:821) și Melchior (C‑647/13, EU:C:2015:54) și că, în consecință, principiile desprinse de Curte în hotărârile menționate nu ar fi aplicabile situației de fapt în discuție în litigiul principal ține de analiza pe fond a întrebării adresate și, prin urmare, este lipsită de incidență cu privire la competența Curții pentru a răspunde la aceasta.

30

Rezultă din cele de mai sus că Curtea are competența de a răspunde la întrebarea adresată.

31

Guvernul belgian susține că întrebarea adresată are un caracter pur ipotetic și că este, în consecință, inadmisibilă, în măsura în care instanța de trimitere își întemeiază decizia de sesizare a Curții pe împrejurarea neverificată potrivit căreia articolul 10 bis din Decretul regal nr. 50 „ar putea îngreuna recrutarea de către Comunitatea Europeană a unor funcționari cu cetățenie belgiană care au o anumită vechime”.

32

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei cereri formulate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică ori Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate (a se vedea în special Hotărârea Commune de Mesquer, C‑188/07, EU:C:2008:359, punctul 30 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea Verder LabTec, C‑657/13, EU:C:2015:331, punctul 29).

33

Trebuie constatat că niciuna dintre aceste împrejurări nu se regăsește în speță. În special, nu se poate considera că supoziția emisă de instanța de trimitere și pe care guvernul belgian își întemeiază argumentul conferă un caracter ipotetic întrebării adresate, din moment ce aceasta constituie, în realitate, însăși rațiunea trimiterii sale preliminare. Astfel, Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Bruxelles a sesizat Curtea cu întrebarea preliminară enunțată la punctul 23 de mai sus tocmai pentru a afla dacă reglementarea în discuție în litigiul principal poate avea efectul de stânjenire arătat la punctul 31 din prezenta hotărâre, în sensul jurisprudenței Curții. În consecință, întrebarea menționată este admisibilă.

34

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (3) TUE, pe de o parte, și articolul 34 alineatul (1) din cartă, pe de altă parte, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care poate să determine reducerea sau refuzul acordării unei pensii pentru limită de vârstă datorate unui lucrător salariat, cetățean al statului membru respectiv, în temeiul prestațiilor pe care le‑a efectuat potrivit legislației aceluiași stat membru, în cazul în care, în aplicarea modalităților de calcul prevăzute de această reglementare, totalul anilor de carieră efectuați de acest lucrător în calitate de salariat în statul membru menționat și în calitate de funcționar al Uniunii repartizat în același stat membru depășește unitatea de carieră de 45 de ani la care se referă reglementarea respectivă.

35

Trebuie amintit că dreptul Uniunii nu aduce atingere competenței statelor membre de a‑și organiza sistemele de securitate socială și că, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii, revine legislației fiecărui stat membru sarcina de a stabili condițiile de acordare a prestațiilor în materie de securitate socială. Totuși, în exercitarea acestei competențe, statele membre trebuie să respecte dreptul Uniunii (Hotărârea Melchior, C‑647/13, EU:C:2015:54, punctul 21 și jurisprudența citată), care include principiile desprinse de Curte în jurisprudența sa referitoare la interpretarea principiului cooperării loiale coroborat cu statutul.

36

În această privință, Curtea a arătat deja că statutul a fost adoptat printr‑un regulament al Consiliului, Regulamentul nr. 259/68, care, în temeiul articolului 288 al doilea paragraf TFUE, are o aplicabilitate generală, este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru și că, în consecință, în afara efectelor pe care le produce în ordinea internă a administrației Uniunii, statutul este de asemenea obligatoriu pentru statele membre, în măsura în care sprijinul lor este necesar în vederea punerii în aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Belgia, 137/80, EU:C:1981:237, punctele 7 și 8, precum și Hotărârea Comisia/Belgia, 186/85, EU:C:1987:208, punctul 21).

37

În plus, Curtea a statuat deja în Hotărârea My (C‑293/03, EU:C:2004:821) că principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 10 CE – care își află în prezent expresia în articolul 4 alineatul (3) TUE – coroborat cu statutul trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care nu permite să se țină seama de anii de activitate pe care un resortisant al Uniunii i‑a realizat în serviciul unei instituții a Uniunii în vederea obținerii unui drept la pensie anticipată pentru limită de vârstă în temeiul sistemului național. În Ordonanța Ricci și Pisaneschi (C‑286/09 și C‑287/09, EU:C:2010:420), Curtea a precizat că același lucru este valabil în ceea ce privește nașterea unui drept la o pensie obișnuită pentru limită de vârstă.

38

Pentru a statua în acest mod, Curtea a arătat la punctele 45-47 din Hotărârea My (C‑293/03, EU:C:2004:821), precum și la punctele 29-32 din Ordonanța Ricci și Pisaneschi (C‑286/09 și C‑287/09, EU:C:2010:420) că reglementările în discuție în cauzele în care s‑au pronunțat hotărârea și, respectiv, ordonanța menționate puteau îngreuna recrutarea de către instituțiile Uniunii a unor funcționari naționali cu o anumită vechime.

39

Astfel, potrivit Curții, aceste reglementări pot să împiedice și, prin urmare, să descurajeze exercitarea unei activități profesionale în cadrul unei instituții sau al unui organ al Uniunii, în măsura în care, prin acceptarea unui loc de muncă la una dintre acestea, un lucrător care a fost afiliat anterior la un sistem de pensii național riscă să fie privat de beneficiul unei prestații pentru limită de vârstă de care ar fi putut beneficia conform acestui sistem dacă nu ar fi acceptat acest loc de muncă.

40

Curtea a apreciat că astfel de consecințe nu pot fi admise în lumina obligației de cooperare și de asistență loială care revine statelor membre față de Uniune și care își află expresia în obligația, prevăzută la articolul 10 CE, de a facilita acesteia îndeplinirea misiunii sale (a se vedea Hotărârea My, C‑293/03, EU:C:2004:821, punctul 48, precum și Ordonanța Ricci și Pisaneschi, C‑286/09 și C‑287/09, EU:C:2010:420, punctul 33).

41

La punctul 29 din Hotărârea Melchior (C‑647/13, EU:C:2015:54), Curtea a constatat în mod similar că articolul 10 CE coroborat cu Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene, stabilit prin Regulamentul nr. 259/68, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 (JO L 124, p. 1) – care, la fel ca statutul, este de asemenea obligatoriu pentru statele membre, în măsura în care sprijinul lor este necesar în vederea punerii în aplicare a acestuia (Hotărârea Melchior C‑647/13, EU:C:2015:54, punctul 22 și jurisprudența citată) – se opune unei reglementări a unui stat membru interpretate în sensul că, la eligibilitatea pentru acordarea alocațiilor de șomaj, nu sunt luate în considerare perioadele de muncă realizate în calitate de agent contractual în cadrul unei instituții a Uniunii stabilite în acest stat membru și nu sunt asimilate cu zile de muncă zilele de șomaj care au dat dreptul la plata unei alocații de șomaj în temeiul regimului menționat, în timp ce zilele de șomaj indemnizate în temeiul reglementării statului membru respectiv beneficiază de această asimilare.

42

Pentru a statua astfel, Curtea s‑a întemeiat de asemenea pe efectul de stânjenire pe care îl putea avea reglementarea care era în discuție cu privire la recrutarea de către instituțiile Uniunii, ca agenți contractuali, a lucrătorilor rezidenți în statul membru în care își are sediul instituția respectivă (a se vedea Hotărârea Melchior, C‑647/13, EU:C:2015:54, punctele 27 și 28).

43

Or, o reglementare a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pensia pentru limită de vârstă care ar fi datorată unui lucrător pentru prestațiile efectuate ca salariat în statul membru respectiv este redusă sau refuzată ca urmare a carierei pe care a desfășurat‑o în continuare în cadrul unei instituții a Uniunii, este de asemenea de natură să îngreuneze nu numai recrutarea de către aceste instituții a unor funcționari naționali cu o anumită vechime, ci și menținerea în serviciu în aceste instituții a funcționarilor experimentați.

44

Astfel, o asemenea reglementare poate să descurajeze un lucrător care a dobândit o anumită vechime în temeiul sistemului de pensii al lucrătorilor salariați din acest stat membru să accepte un loc de muncă în serviciul unei instituții a Uniunii situate în statul membru respectiv sau să îl stimuleze să părăsească prematur funcția pe care o ocupă în cadrul instituțiilor menționate din moment ce, ca urmare a acestei reglementări, el riscă, ocupând un loc de muncă în serviciul unei astfel de instituții sau realizând o carieră lungă în cadrul acesteia, să piardă posibilitatea de a beneficia de dreptul la pensie pe care l‑a dobândit în temeiul activității de lucrător salariat pe care a desfășurat‑o în statul membru respectiv anterior intrării sale în serviciul Uniunii.

45

Astfel de consecințe nu pot fi admise în lumina obligației de cooperare și de asistență loială care revine statelor membre față de Uniune și care își află expresia în obligația, prevăzută la articolul 4 alineatul (3) TUE, de a‑i facilita acesteia îndeplinirea misiunii sale.

46

Desigur, după cum a arătat guvernul belgian, în cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârile My (C‑293/03, EU:C:2004:821) și Melchior (C‑647/13, EU:C:2015:54), precum și Ordonanța Ricci și Pisaneschi (C‑286/09 și C‑287/09, EU:C:2010:420), perioadele de lucru efectuate în serviciul instituțiilor sau al organismelor Uniunii nu au fost luate în considerare pentru a determina conferirea dreptului la prestațiile prevăzute de sistemul de securitate socială al statului membru vizat, drept pe care persoanele interesate l‑ar fi putut pretinde dacă, în aceste perioade, ele ar fi fost afiliate la sistemul respectiv, în timp ce, în litigiul principal, perioada de lucru efectuată de doamna Wojciechowski în serviciul Comisiei a fost luată în considerare la calculul pensiei sale pentru limită de vârstă ca lucrător salariat, din partea sistemului belgian.

47

Această împrejurare nu este însă de natură să repună în discuție constatarea efectuată la punctele 43-45 din prezenta hotărâre, din moment ce această luare în considerare conduce la același rezultat de reducere sau chiar de eliminare a unor drepturi pe care doamna Wojciechowski ar fi putut să le pretindă din partea sistemului belgian pentru lucrătorii salariați dacă ea nu ar fi intrat ulterior în serviciul unei instituții a Uniunii și, prin urmare, produce de asemenea un efect de descurajare în ceea ce o privește.

48

Trebuie arătat totuși că reiese din dosarul prezentat Curții că pierderea de către doamna Wojciechowski a totalității drepturilor la pensie pe care le‑ar fi putut pretinde dacă ar fi rămas afiliată la sistemul belgian pentru lucrătorii salariați pe parcursul întregii sale cariere rezultă nu din aplicarea principiului unității de carieră prevăzut la articolul 10 bis din Decretul regal propriu‑zis, ci din metoda aplicată de administrația belgiană competentă pentru a calcula fracția care exprimă ponderea pensiei pentru limită de vârstă a doamnei Wojciechowski suportată de Uniune, care asimilează o carieră de 35 de ani în instituțiile Uniunii cu o carieră de 45 de ani în sistemul belgian pentru lucrătorii salariați.

49

Astfel, rezultă din dosarul menționat că aceste drepturi de pensie nu ar fi fost suprimate dacă administrația respectivă ar fi considerat că cei 35 de ani de serviciu efectuați la Comisie echivalează cu o fracțiune de 35/45 din cariera unui lucrător salariat în Belgia și dacă această administrație ar fi concluzionat că, în consecință, cariera globală a doamnei Wojciechowski cuprindea o fracțiune de 48/45, determinând astfel, pentru calculul pensiei sale în temeiul activității sale salariate în Belgia, o reducere ce corespunde cel mult cu eliminarea celor 3 ani care conferă dreptul la pensia mai puțin avantajoasă, în mod similar reducerii care ar fi fost aplicată oricărui alt lucrător belgian care ar fi efectuat întreaga carieră de 48 de ani în cadrul sistemului belgian pentru lucrătorii salariați.

50

În această privință, trebuie subliniat că simplul fapt de a acorda anilor de carieră efectuați în serviciul unei instituții a Uniunii o valoare temporală identică cu cea acordată anilor de carieră efectuați în sistemul belgian pentru lucrătorii salariați permite excluderea riscului de efect de descurajare identificat la punctele 43-45 din prezenta hotărâre. Astfel, numai o asemenea contabilizare identică a perioadelor de muncă efectuate, pe de o parte, în calitate de lucrător salariat și, pe de altă parte, în calitate de funcționar al Uniunii permite să se neutralizeze efectul de descurajare menționat care, în lipsa unei astfel de identități, poate rezulta, după cum s‑a constatat la punctele menționate, din acceptarea unui loc de muncă în serviciul unei instituții a Uniunii după exercitarea unei activități în calitate de lucrător salariat în Belgia.

51

În sfârșit, guvernul belgian nu poate invoca, pentru a justifica pierderea de către doamna Wojciechowski a tuturor drepturilor de pensie pe care aceasta le dobândise în temeiul sistemului belgian al lucrătorilor salariați, faptul că aceasta a ales să nu plătească Uniunii, în aplicarea articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, capitalul reprezentând drepturile la pensie dobândite în temeiul activității sale salariate exercitate anterior intrării sale în serviciul Uniunii.

52

Astfel, după cum reiese din modul său de redactare, această dispoziție prevede o simplă posibilitate, pe care fiecare funcționar este liber să o exercite sau să nu o exercite. Prin urmare, nu poate rezulta din neexercitarea acesteia o pierdere a drepturilor pe care funcționarul le‑a dobândit în temeiul contribuțiilor pe care le‑a plătit la sistemul național de securitate socială de care aparținea anterior intrării sale în serviciul Uniunii, cu riscul de a transforma această posibilitate în obligație, ceea ce ar contraveni modului de redactare univoc al dispoziției respective și deci nu poate fi admis.

53

Având în vedere toate considerațiile precedente și fără să fie necesară examinarea întrebării adresate în legătură cu articolul 34 alineatul (1) din cartă, trebuie să se răspundă la această întrebare că articolul 4 alineatul (3) TUE coroborat cu statutul trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care poate să determine reducerea sau refuzul acordării pensiei pentru limită de vârstă care ar fi datorată unui lucrător salariat, cetățean al statului membru respectiv, în temeiul prestațiilor pe care le‑a efectuat potrivit legislației aceluiași stat membru, în cazul în care totalul anilor de carieră efectuați de acest lucrător în calitate de salariat în statul membru menționat și în calitate de funcționar al Uniunii repartizat în același stat membru depășește unitatea de carieră de 45 de ani la care se referă reglementarea menționată, în măsura în care, ca urmare a metodei de calcul al fracțiunii care exprimă ponderea pensiei suportate de Uniune, o astfel de reducere este mai importantă decât cea care ar fi fost aplicată dacă întreaga carieră a lucrătorului menționat ar fi fost efectuată în calitate de salariat în statul membru în discuție.

54

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 4 alineatul (3) TUE coroborat cu Statutul funcționarilor Uniunii Europene, instituit prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 privind Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai acestor Comunități, precum și de instituire a unor măsuri speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1080/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care poate să determine reducerea sau refuzul acordării pensiei pentru limită de vârstă care ar fi datorată unui lucrător salariat, cetățean al statului membru respectiv, în temeiul prestațiilor pe care le‑a efectuat potrivit legislației aceluiași stat membru, în cazul în care totalul anilor de carieră efectuați de acest lucrător în calitate de salariat în statul membru menționat și în calitate de funcționar al Uniunii Europene repartizat în același stat membru depășește unitatea de carieră de 45 de ani la care se referă reglementarea menționată, în măsura în care, ca urmare a metodei de calcul al fracțiunii care exprimă ponderea pensiei suportate de Uniune, o astfel de reducere este mai importantă decât cea care ar fi fost aplicată dacă întreaga carieră a lucrătorului menționat ar fi fost efectuată în calitate de salariat în statul membru în discuție.