1

Propunerea de reexaminare făcută de primul avocat general privește Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene (Camera de recursuri) Missir Mamachi di Lusignano/Comisia (T‑401/11 P, EU:T:2014:625). Prin această hotărâre, Tribunalul a anulat Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene Missir Mamachi di Lusignano/Comisia (F‑50/09, EU:F:2011:55), prin care fusese respinsă acțiunea întemeiată pe răspunderea extracontractuală a Uniunii formulată de domnul Livio Missir Mamachi di Lusignano și având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei Europene din 3 februarie 2009 prin care aceasta a respins cererea sa de reparare a prejudiciului produs ca urmare a asasinării fiului său Alessandro, funcționar al Uniunii Europene, și, pe de altă parte, obligarea Comisiei să îi plătească, lui și succesorilor în drepturi ai fiului său, diferite sume pentru repararea prejudiciului material și moral rezultat din acest asasinat.

2

Această acțiune este întemeiată pe nerespectarea de către Comisie a obligației sale de a asigura protecția funcționarilor săi și are ca obiect repararea prejudiciului moral suferit chiar de funcționar, pe care reclamantul o solicită în numele copiilor funcționarului decedat în calitatea lor de succesori în drepturi, precum și repararea prejudiciului material și a celui moral suferite de reclamant și de copiii funcționarului decedat în calitatea lor de membri ai familiei acestuia.

3

În ceea ce privește cererea de reparare a prejudiciului suferit de reclamant și de copiii funcționarului decedat, Tribunalul Uniunii Europene a ajuns la concluzia că Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene ar fi trebuit să constate că nu era competent să o soluționeze, această cerere fiind de competența Tribunalului Uniunii Europene. În consecință, cauza ar fi trebuit să fie trimisă acestui din urmă Tribunal, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din anexa I la Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

4

În ceea ce privește cererea de reparare a prejudiciului suferit de funcționar înaintea decesului său, Tribunalul Uniunii Europene a stabilit că Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene, deși era competent să o examineze, a respins‑o în mod greșit ca inadmisibilă având în vedere regula „concordanței” între cerere și reclamația administrativă. Întrucât, în raport cu această cerere, litigiul nu era în stare de judecată, Tribunalul Uniunii Europene a constatat că, cu privire la acest aspect al acțiunii, ar fi necesar ca aceasta să fie trimisă Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene. Acesta din urmă ar fi obligat însă să constate că Tribunalul Uniunii Europene și el însuși sunt sesizate în cauze care au același obiect și că ar fi obligat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf din anexa I la Statutul Curții, să își decline competența, astfel încât Tribunalul Uniunii Europene să se poată pronunța în aceste cauze.

5

În aceste condiții, considerând că este competent să se pronunțe cu privire la toate cererile, Tribunalul Uniunii Europene a decis să își trimită sie însuși întreaga cauză, în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție.

6

Din articolul 256 alineatul (2) TFUE rezultă că deciziile pronunțate de Tribunalul Uniunii Europene cu privire la recursurile îndreptate împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene pot face, în mod excepțional, obiectul unei reexaminări de către Curte, în condițiile și limitele prevăzute de Statutul Curții, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului Uniunii.

7

Propunerea de reexaminare formulată de primul avocat general la 9 august 2014 se întemeiază pe articolul 62 din Statutul Curții, potrivit căruia primul avocat general poate, în cazul în care consideră că există un risc grav pentru unitatea sau coerența dreptului Uniunii, să propună Curții reexaminarea deciziei Tribunalului Uniunii Europene.

8

În această privință, rezultă din articolul 193 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții că, fiind sesizată cu o astfel de propunere de reexaminare, Camera de reexaminare decide dacă este necesar să se reexamineze decizia Tribunalului Uniunii Europene și că, în caz afirmativ, în decizia de a reexamina decizia Tribunalului Uniunii Europene nu se indică decât chestiunile care fac obiectul reexaminării.

9

În cazul de față, Camera de reexaminare consideră că se impune reexaminarea Hotărârii Missir Mamachi di Lusignano/Comisia (EU:T:2014:625).

10

Chestiunea care va fi vizată de reexaminarea menționată figurează la punctul 2 din dispozitivul prezentei decizii.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera de reexaminare) decide: