This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62013TN0332
Case T-332/13: Action brought on 4 June 2013 — Christodoulou and Stavrinou v Commission and European Central Bank
Cauza T-332/13: Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 — Christodoulou și Stavrinou/Comisia, Banca Centrală Europeană
Cauza T-332/13: Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 — Christodoulou și Stavrinou/Comisia, Banca Centrală Europeană
Information about publishing Official Journal not found, p. 35–36
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Information about publishing Official Journal not found, p. 23–23
(HR)
31.8.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 252/35 |
Acțiune introdusă la 4 iunie 2013 — Christodoulou și Stavrinou/Comisia, Banca Centrală Europeană
(Cauza T-332/13)
2013/C 252/59
Limba de procedură: greaca
Părțile
Reclamanți: Chrysanthi Christodoulou (Pafos, Cipru) și Maria Stavrinou (Larnaca, Cipru) (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou și K. Liasidou, avocați)
Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanții solicită Tribunalului:
— |
declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată; |
— |
anularea deciziei Eurogrupului din 25 martie 2013, rămasă definitivă prin decizia din 29 martie 2013 K.D.P. 104/2013 a guvernatorului Băncii Centrale a Ciprului, în calitate de reprezentant al Sistemului European al Băncilor Centrale, prin care s-a decis „vânzarea anumitor activități” ale Cyprus Popular Bank Public Co Ltd și care constituie în esență o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene; |
— |
în subsidiar, declararea faptului că indiferent de formă și de tip, decizia sus-menționată a Eurogrupului constituie, în esență, o decizie a Băncii Centrale Europene și/sau o decizie comună a Băncii Centrale Europene și a Comisiei Europene; |
— |
obligarea Băncii Centrale Europene și/sau a Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este nulă întrucât excede competențele atribuite Băncii Centrale Europene și Comisiei Europene prin Tratatul privind Uniunea Europeană, și așadar cele două instituții au adoptat-o cu depășirea competențelor proprii. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă dreptul de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și de articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum este confirmat și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. |
3. |
Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este vădit nefondată și neîntemeiată și este contrară principiului proporționalității. |
4. |
Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este de altfel contrară principiilor juridice în general acceptate care rezultă din dreptul Uniunii Europene și de asemenea este contrară principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria omisiune în beneficiul său și/sau pentru a legaliza un comportament culpabil și/sau ilegitim. |