This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62013TN0156
Case T-156/13: Action brought on 14 March 2013 — Petro Suisse Intertrade v Council
Cauza T-156/13: Acțiune introdusă la 14 martie 2013 — Petro Suisse Intertrade/Consiliul
Cauza T-156/13: Acțiune introdusă la 14 martie 2013 — Petro Suisse Intertrade/Consiliul
JO C 147, 25.5.2013, p. 23–23
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
25.5.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 147/23 |
Acțiune introdusă la 14 martie 2013 — Petro Suisse Intertrade/Consiliul
(Cauza T-156/13)
2013/C 147/41
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Petro Suisse Intertrade Co. SA (Pully, Elveția) (reprezentanți: J. Grayston, Solicitor, P. Gjørtler, G. Pandey, D. Rovetta, N. Pilkington și D. Sellers, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
|
— |
anularea Deciziei 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 (JO L 356, p. 71) de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 (JO L 356, p. 55) privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului în măsura în care actele atacate o includ pe reclamantă; |
|
— |
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Reclamanta invocă șase motive, care privesc încălcarea normelor fundamentale de procedură, precum și încălcarea tratatelor și a normelor de aplicare a acestora: încălcarea dreptului de a fi ascultat, încălcarea obligației de notificare corespunzătoare, motivarea insuficientă, încălcarea dreptului la apărare, săvârșirea unei erori vădite de apreciere și încălcarea dreptului fundamental la proprietate.
În opinia reclamantei, Consiliul nu a procedat la ascultarea sa, fapt care nu ar fi justificat de nicio informație contrară. Mai mult, Consiliul nu a identificat în mod corespunzător reclamanta nici ca subiect al deciziei și al regulamentului, nici în scrisoarea sa de notificare și, în orice caz, aceste acte nu conțin o motivare suficientă. Cererile reclamantei de confirmare a identității, de extindere a motivării și de acces la documente au rămas fără răspuns, cu excepția unei scurte scrisori de confirmare a primirii. Prin aceste omisiuni, Consiliul a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, căreia i s-a refuzat posibilitatea de a critica în mod eficient concluziile Consiliului, dat fiind că aceste concluzii nu i-au fost aduse la cunoștință. Contrar celor susținute de Consiliu, reclamanta nu este o companie-paravan controlată de National Iranian Oil Company (NIOC) și, în orice caz, Consiliul nu a dovedit că prin controlul exercitat de NIOC asupra reclamantei s-ar aduce un beneficiu economic statului iranian care ar contraveni obiectivului deciziei atacate și al regulamentului atacat. În sfârșit, prin restrângerea posibilității reclamantei de a încheia contracte, Consiliul a încălcat dreptul fundamental la proprietate, prin luarea unor măsuri a căror proporționalitate nu poate fi stabilită.