Recurs introdus la 26 februarie 2013 de Cooperativa tra i Lavoratori della Piccola Pesca di Pellestrina Soc. coop. rl și ații împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 12 decembrie 2012 în cauza T-260/00, Cooperativa San Marco fra Lavoratori della Piccola Pesca — Burano Soc. coop. rl și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-94/13 P)

2013/C 129/13

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurenți: Cooperativa tra i Lavoratori della Piccola Pesca di Pellestrina Soc. coop. rl și alții (reprezentanți: A. Vianello, A. Bortoluzzi și A. Veronese, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Italiană, Cooperativa Pescatori di San Pietro in Volta Soc. coop. Rl și alții

Concluziile recurenților

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă erori de drept în aplicarea principiilor exprimate de Curtea de Justiție în Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere, pe de o parte, în ceea ce privește obligația de motivare a deciziilor Comisiei în materie de ajutoare de stat și, pe de altă parte, în ceea ce privește distribuirea sarcinii probei referitor la condițiile de la articolul 107 alineatul (1) TFUE.

Prin ordonanța care face obiectul prezentului recurs, Tribunalul nu s-ar fi conformat deciziei Curții din Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere din 9 iunie 2011 care stabilește că decizia Comisiei trebuie să conțină în ea însăși toate elementele esențiale pentru punerea sa în aplicare de către autoritățile naționale. Deși decizia nu conținea elementele esențiale pentru punerea sa în aplicare de către autoritățile naționale, Tribunalul nu ar fi constatat nicio carență în metoda adoptată de Comisie în decizia atacată, ceea ce implică o eroare de drept.

În temeiul principiilor enunțate de Curte în Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere, în cadrul recuperării, revine statului membru — iar nu beneficiarului — sarcina de a demonstra de la caz la caz îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE. În speță, Comisia a omis să precizeze însă „modalitățile” unei astfel de verificări; în consecință, întrucât nu dispune de elementele esențiale pentru a demonstra, în cadrul recuperării, că avantajele acordate constituie, pentru beneficiari, ajutoare de stat, Republica Italiană ar fi decis — prin Legea nr. 228 din 24 decembrie 2012 (articolul 1 punctul 351 și următoarele) — să răstoarne sarcina probei, contrar celor stabilite în jurisprudența comunitară. Potrivit legiuitorului italian, nu revine în special statului, ci fiecărei întreprinderi beneficiare a ajutoarelor acordate sub formă de exonerare de unele sarcini sociale, să aducă dovada că avantajele în discuție nu denaturează concurența, nici nu afectează schimburile comerciale intracomunitare, în lipsa căreia se prezumă caracterul propriu al avantajului acordat de a denatura concurența și de a afecta schimburile comerciale dintre statele membre. Toate acestea ar fi contrare principiilor enunțate în Hotărârea Comitato Venezia vuole vivere.