—

pentru domnul Lafonta, de E. Piwnica, avocat;

—

pentru guvernul francez, de D. Colas, de S. Menez și de S. Ghiandoni, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul ceh, de M. Smolek și de J. Vláčil, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul german, de T. Henze și de A. Wiedmann, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, și de P. Gentili, avvocato dello Stato;

—

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, de K. Maćkowska și de K. Pawłowska, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Europeană, de J. Hottiaux și de I. Rogalski, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO L 96, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 210) și a articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței (JO L 339, p. 70, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 243).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Lafonta, pe de o parte, și Autorité des marchés financiers (Autoritatea Franceză a Piețelor Financiare, denumită în continuare „AMF”), pe de altă parte, cu privire la decizia din 13 decembrie 2010 a comisiei pentru sancțiuni a AMF de a‑i aplica domnului Lafonta o sancțiune pecuniară pentru neaducerea la cunoștința publicului în special a informației privind punerea în aplicare a unei operațiuni financiare care să permită societății Wendel SA dobândirea unei participări semnificative la capitalul grupului Saint‑Gobain (denumit în continuare „Saint‑Gobain”).

3

Considerentele (2), (12) și (24) ale Directivei 2003/6 au următorul cuprins:

[…]

[…]

4

Potrivit articolului 1 punctul 1 primul paragraf din Directiva 2003/6, în sensul acestei directive, „informație confidențială” înseamnă „orice informație cu caracter precis care nu a fost făcută publică și care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți de instrumente financiare și care, în cazul în care ar fi făcută publică, ar fi susceptibilă de a influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe”.

5

Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf din această directivă prevede:

„Statele membre interzic oricărei persoane menționate în al doilea paragraf și care deține informații confidențiale să folosească respectivele informații pentru a dobândi, a ceda sau pentru a încerca să dobândească sau să cedeze, pentru sine sau pentru o terță parte, în mod direct sau indirect, instrumentele financiare la care se referă informațiile în cauză.”

6

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din directiva menționată prevede:

„Statele membre se asigură că emitenții de instrumente financiare fac publice, de îndată ce este posibil, informațiile confidențiale care se referă în mod direct la respectivii emitenți.”

7

Considerentele (1) și (3) ale Directivei 2003/124 au următorul cuprins:

[…]

8

Articolul 1 din aceeași directivă, intitulat „Informația confidențială”, prevede:

„(1)   În sensul aplicării articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE, se consideră că o informație «are caracter precis» în cazul în care indică un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive raționale de a crede că vor exista [sau] un eveniment care a avut loc sau despre care există motive raționale de a crede că va avea loc și în care este suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al tuturor circumstanțelor sau al evenimentului asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză sau ale instrumentelor financiare derivate din produsele de bază.

(2)   În sensul aplicării articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE, se înțelege prin «informație care, dacă ar fi făcută publică, ar influența în mod sensibil cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate din produsele de bază» o informație pe care un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor de investiție.”

9

Prin Ordinul din 12 noiembrie 2004 (JORF din 24 noiembrie 2004, p. 19749) au fost aprobate cărțile II‑VI din Regulamentul general al AMF, cartea a II‑a fiind intitulată „Emitenții și informația financiară”, iar cartea a VI‑a, „Abuzul de piață: utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței”.

10

Articolul 223-2 din cartea a II‑a din regulamentul general respectiv, rezultat din Ordinul din 4 ianuarie 2007 (JORF din 20 ianuarie 2007, p. 1204), prevede:

„I. Orice emitent trebuie să aducă la cunoștința publicului, de îndată ce este posibil, orice informație confidențială, în sensul definiției de la articolul 621-1, care îl privește în mod direct.

[…]”

11

Articolul 621-1 primul și al doilea paragraf din cartea a VI‑a din același regulament general prevede:

„O informație confidențială este o informație precisă, care nu a fost făcută publică, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau la mai mulți emitenți de instrumente financiare sau la unul sau la mai multe instrumente financiare și care, în cazul în care ar fi făcută publică, ar putea influența semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare conexe.

O informație este considerată precisă dacă menționează un ansamblu de împrejurări sau un eveniment care s‑a produs sau care se poate produce și dacă este posibil să se ajungă la o concluzie cu privire la efectul posibil al acestor împrejurări sau al acestui eveniment asupra cursului instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare conexe.”

12

Astfel cum reiese din decizia de trimitere, în perioada cuprinsă între decembrie 2006 și iunie 2007, Wendel SA, avându‑l ca președinte al Consiliului de administrație pe domnul Lafonta, a încheiat cu patru instituții de credit contracte de „swap pe randamentul total” („total return swaps”) (denumite în continuare „TRS”), având drept activ suport acțiuni Saint‑Gobain. Pentru a‑și constitui acoperirea, aceste instituții de credit au achiziționat un total de 85 de milioane de acțiuni Saint‑Gobain. În paralel cu încheierea TRS, Wendel SA a obținut de la instituțiile de credit respective, precum și din partea unei alte instituții de credit contribuții financiare cu o valoare totală apropiată de cea a TRS.

13

Întrucât a decis la 3 septembrie 2007 să înceteze progresiv TRS, Wendel SA a achiziționat, între data respectivă și 27 noiembrie 2007, peste 66 de milioane de acțiuni reprezentând 17,6 % din capitalul Saint‑Gobain. Depășirea pragurilor de 5 %, de 10 %, de 15 % și de 20 % din capitalul Saint‑Gobain a fost declarată succesiv la AMF între 26 septembrie 2007 și 26 martie 2008.

14

În urma unei anchete privind condițiile creșterii capitalului Saint‑Gobain, AMF a considerat că, deși Wendel SA a luat în mod oficial la 3 septembrie 2007 decizia de a transforma expunerea economică față de Saint‑Gobain în deținere materială de acțiuni, elementele cuprinse în raportul întocmit în urma acestei anchete și concomitența dintre semnarea TRS și obținerea de către Wendel SA a unor finanțări care să îi permită, în timp, achiziționarea de pe piață de acțiuni Saint‑Gobain cesionate de instituțiile de credit în cadrul încetării TRS au scos în evidență faptul că intenția Wendel SA de a dobândi o participare semnificativă la capitalul Saint‑Gobain existase încă de la început și că operațiunea financiară în cauză a fost pusă în aplicare cu acest obiectiv esențial.

15

Astfel, AMF a reproșat Wendel SA și domnului Lafonta, pe de o parte, că nu adus la cunoștința publicului, cel mai târziu la 21 iunie 2007, dată la care fuseseră încheiate toate TRS, principalele caracteristici ale operațiunii financiare pregătite de Wendel SA și destinate să îi permită acesteia să dobândească o participare semnificativă la capitalul Saint‑Gobain și, pe de altă parte, că nu au adus la cunoștința publicului, înainte ca Wendel SA să fie supusă obligației de a declara depășirea pragului de 5 %, informația confidențială care consta în punerea în aplicare de către Wendel SA a acestei operațiuni financiare pentru a putea dobândi o participare semnificativă la capitalul Saint‑Gobain.

16

Prin decizia din 13 decembrie 2010, comisia pentru sancțiuni a AMF a considerat că aceste obiecții erau întemeiate și a aplicat societății Wendel SA și domnului Lafonta câte o sancțiune pecuniară de 1,5 milioane de euro.

17

Domnul Lafonta a introdus, în fața cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris), o acțiune în anularea acestei decizii, în măsura în care prin aceasta i se aplicase o sancțiune pecuniară. Printr‑o hotărâre din 31 mai 2012, cour d’appel de Paris a respins acțiunea.

18

Domnul Lafonta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri. În susținerea recursului, domnul Lafonta arată că o informație este considerată precisă, în sensul articolului 621-1 al doilea paragraf din Regulamentul general al AMF, la care face trimitere articolul 223-2 din același regulament, doar „dacă menționează un ansamblu de împrejurări sau un eveniment care s‑a produs sau care se poate produce și dacă este posibil să se tragă o concluzie cu privire la efectul posibil al acestor împrejurări sau al acestui eveniment asupra cursului instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare conexe”. Rezultă, potrivit domnului Lafonta, că o informație este precisă, în sensul acestei dispoziții, doar dacă îi permite persoanei care o deține să anticipeze sensul în care va varia cursul titlului în cauză atunci când această informație va fi făcută publică. Numai o informație care permite să se prevadă dacă cursul titlului în cauză va crește sau va scădea i‑ar permite persoanei care o deține să știe dacă trebuie să cumpere sau să vândă și, în consecință, i‑ar asigura acesteia un avantaj în raport cu toți ceilalți intervenienți de pe piață care nu dețin această informație. Domnul Lafonta adaugă că, în speță, era imposibil să se anticipeze care puteau fi consecințele, de creștere sau de scădere, asupra cursului titlului Wendel SA, ale divulgării informației referitoare la dobândirea de participații în capitalul Saint‑Gobain.

19

AMF răspunde că o asemenea cerință depășește litera textului Directivelor 2003/6 și 2003/124, care nu menționează sensul posibilului efect al informației asupra cursului instrumentelor financiare în cauză. În opinia AMF, orice informație cu privire la care este posibil să se concluzioneze că, în cazul în care ar fi cunoscută, ar putea determina o variație a cursului constituie, pentru acest simplu motiv, o informație precisă, criteriul de distincție între informația precisă și informația imprecisă constând în caracterul potențial al efectului său pe piață.

20

În aceste condiții, Cour de cassation a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 trebuie interpretate în sensul că pot constitui informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții doar cele din care se poate deduce, cu un grad de probabilitate suficient, că influența potențială a acestora asupra cursului instrumentelor financiare în cauză se va exercita într‑un anumit sens, odată ce acestea vor fi făcute publice?”

21

Cu titlu introductiv, trebuie remarcat că din considerentele (2) și (12) ale Directivei 2003/6 reiese că finalitatea acesteia este de a asigura integritatea piețelor financiare ale Uniunii Europene și de a consolida încrederea investitorilor în aceste piețe, încredere care se bazează în special pe faptul că aceștia se vor situa pe picior de egalitate și vor fi protejați împotriva utilizării ilicite a informațiilor confidențiale (a se vedea în acest sens Hotărârea Spector Photo Group și Van Raemdonck, C‑45/08, EU:C:2009:806, punctul 47, Hotărârea IMC Securities, C‑445/09, EU:C:2011:459, punctul 27, precum și Hotărârea Geltl, C‑19/11, EU:C:2012:397, punctul 33).

22

În acest scop, în timp ce articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/6 interzice utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale, articolul 6 alineatul (1) din această directivă obligă emitenții de instrumente financiare să facă publice, de îndată ce este posibil, informațiile confidențiale care îi privesc direct. Astfel cum subliniază considerentul (24) al directivei menționate, o comunicare rapidă și echitabilă a informației către public consolidează integritatea pieței, în vreme ce prezentarea selectivă poate determina pierderea încrederii investitorilor în integritatea piețelor financiare.

23

Noțiunea „informație confidențială” este definită la articolul 1 punctul 1 primul paragraf din Directiva 2003/6 drept o „informație cu caracter precis care nu a fost făcută publică”, se referă la unul sau la mai mulți emitenți de instrumente financiare sau la unul sau la mai multe instrumente financiare și, „în cazul în care ar fi făcută publică, ar fi susceptibilă de a influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe”.

24

Definiția noțiunii „informație confidențială” care rezultă din această dispoziție cuprinde, astfel, patru elemente esențiale. În primul rând, este vorba despre o informație cu caracter precis. În al doilea rând, această informație nu a fost făcută publică. În al treilea rând, ea se referă în mod direct sau indirect la unul sau la mai multe instrumente financiare sau la emitenții lor. În al patrulea rând, în cazul în care ar fi făcută publică, această informație ar fi susceptibilă să influențeze în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe (Hotărârea Geltl, EU:C:2012:397, punctul 25).

25

Curtea a arătat că, întrucât că nu are caracter public, este precisă și poate influența în mod sensibil cursul instrumentelor financiare în cauză, o informație privilegiată conferă persoanei care o deține un avantaj în raport cu toți ceilalți intervenienți pe piață care nu au cunoștință de aceasta (a se vedea Hotărârea Spector Photo Group și Van Raemdonck, EU:C:2009:806, punctul 52).

26

Trebuie arătat de asemenea că, pentru consolidarea securității juridice pentru participanții pe piață, Directiva 2003/124 a apreciat necesar să clarifice, astfel cum reiese din considerentul (3) al acesteia, primul și al patrulea element esențial ale noțiunii de informație confidențială, după cum au fost amintite la punctul 24 din prezenta hotărâre.

27

Astfel, în ceea ce privește primul element, articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 prevede că o informație „are «caracter precis» în cazul în care indică un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive raționale de a crede că vor exista, un eveniment care a avut loc sau despre care există motive raționale de a crede că va avea loc, și în care este suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al tuturor circumstanțelor sau a evenimentului asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză sau a instrumentelor financiare derivate din produsele de bază”. În ceea ce privește al patrulea element, articolul 1 alineatul (2) din această directivă prevede că o informație care ar influența în mod sensibil cursul instrumentelor financiare în cauză este cea „pe care un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor de investiție”.

28

Curtea a statuat că cele două elemente esențiale ale definiției noțiunii „informație confidențială” explicate astfel la articolul 1 din Directiva 2003/124 sunt independente unul de celălalt și constituie condiții minime care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o informație să poată fi calificată drept „confidențială” în sensul articolului 1 punctul 1 primul paragraf din Directiva 2003/6 (a se vedea în acest sens Hotărârea Geltl, EU:C:2012:397, punctele 52 și 53).

29

Odată amintite aceste principii, este necesar să se arate că întrebarea adresată de instanța de trimitere se referă doar la obținerea de clarificări cu privire la primul element esențial ale definiției noțiunii „informație confidențială”, și anume caracterul precis al informației.

30

În această privință, este necesar să se constate, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 37 din concluzii, că din textul dispoziției menționate nu reiese că informațiile „cu caracter precis” le‑ar viza numai pe cele care fac posibilă determinarea sensului pe care l‑ar putea avea o variație a cursului instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare derivate conexe.

31

Astfel, potrivit sensului atribuit în mod obișnuit termenilor utilizați la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, trebuie să se considere că, pentru a îndeplini condiția în discuție, este suficient ca informația să fie suficient de concretă sau de specifică pentru a putea constitui o bază care să permită să se aprecieze dacă ansamblul împrejurărilor sau evenimentul care face obiectul acesteia poate avea un efect asupra cursurilor instrumentelor financiare la care se referă. În consecință, această dispoziție nu exclude din sfera noțiunii „informație confidențială” decât informațiile vagi sau generale, care nu permit să se tragă nicio concluzie cu privire la posibilul efect al acestora asupra cursului instrumentelor financiare în cauză.

32

Această interpretare este susținută atât de economia generală a articolului 1 din Directiva 2003/124, cât și de finalitatea Directivei 2003/6.

33

În ceea ce privește economia generală a articolului 1 din Directiva 2003/124, domnul Lafonta apreciază că o informație nu poate fi considerată ca având caracter precis decât cu condiția ca aceasta să îi permită persoanei care o deține să anticipeze sensul variației cursului instrumentului financiar în cauză, întrucât doar o informație care îndeplinește această condiție i‑ar permite acestei persoane să determine dacă trebuie să dobândească sau să cedeze acest instrument financiar și, prin urmare, i‑ar conferi un avantaj în raport cu toți ceilalți intervenienți pe piață.

34

Or, trebuie arătat în această privință că, la fel ca articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, articolul 1 alineatul (2) din această directivă nu impune ca informația să permită să se determine sensul variației cursului instrumentelor financiare în cauză. Astfel, o anumită informație poate fi utilizată de un investitor rațional drept unul dintre fundamentele deciziei sale de a investi și, prin urmare, poate îndeplini condiția menționată la articolul 1 alineatul (2) din directiva menționată, chiar dacă această informație nu ar permite să se anticipeze variația într‑un anumit sens a cursului instrumentelor financiare în cauză.

35

În ceea ce privește finalitatea Directivei 2003/6, trebuie subliniat, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 39 din concluzii, că restrângerea domeniului de aplicare al articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 și al articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 numai la informațiile care permit să se determine sensul unei variații a cursului instrumentelor financiare în cauză ar risca să aducă atingere obiectivelor amintite la punctul 21 din prezenta hotărâre.

36

Astfel, complexitatea sporită a piețelor financiare face deosebit de dificilă evaluarea precisă a sensului în care pot varia cursurile instrumentelor financiare, cum de altfel amintește considerentul (1) al Directivei 2003/124 care se referă la mai mulți factori care ar putea exercita o influență asupra acestor cursuri într‑o situație dată. În aceste condiții, care pot conduce, în general, la aprecieri divergente în funcție de investitori, dacă s‑ar admite că o informație are caracter precis cu condiția să permită să se determine sensul unei variații a cursului instrumentelor financiare în cauză, ar rezulta că deținătorul informațiilor ar putea invoca existența unei incertitudini în această privință ca pretext pentru a se abține de la publicarea unora dintre aceste informații și pentru a putea astfel să profite de această situație în detrimentul celorlalți intervenienți pe piață.

37

Trebuie de asemenea arătat în acest context că din lucrările pregătitoare ale Directivei 2003/124 rezultă că o referire la posibilitatea de a trage o concluzie cu privire la „direcția” efectului informației asupra cursului instrumentelor financiare în cauză, care figura în versiunea supusă consultării publice a avizului tehnic CESR/02-089d emis în luna decembrie 2002 de Comitetul autorităților europene de reglementare a pieței valorilor mobiliare (CERVM), destinat Comisiei Europene și intitulat „Avizul CERVM privind nivelul 2 al măsurilor de punere în aplicare referitoare la propunerea de directivă privind abuzul de piață” („CESR’s Advice on Level 2 Implementing Measures for the proposed Market Abuse Directive”), a fost înlăturată ulterior, tocmai pentru a evita ca o asemenea referire să poată servi drept pretext pentru lipsa publicării de informații.

38

Având în vedere ansamblul considerațiilor precedente, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 trebuie interpretate în sensul că nu impun, pentru ca informațiile să poată fi considerate informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții, să se poată deduce, cu un grad de probabilitate suficient, că influența potențială a acestora asupra cursului instrumentelor financiare în cauză se va exercita într‑un anumit sens, odată ce acestea vor fi făcute publice.

39

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței trebuie interpretate în sensul că nu impun, pentru ca informațiile să poată fi considerate informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții, să se poată deduce, cu un grad de probabilitate suficient, că influența potențială a acestora asupra cursului instrumentelor financiare în cauză se va exercita într‑un anumit sens, odată ce acestea vor fi făcute publice.