—

pentru VAEX Varkens- en Veehandel BV, de T. Linssen, advocaat;

—

pentru guvernul olandez, de B. Koopman și de M. Bulterman, în calitate de agenți;

—

pentru Consiliul Uniunii Europene, de E. Karlsson și de B. Driessen, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Europeană, de H. Kranenborg și de D. Triantafyllou, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea și, dacă este cazul, validitatea cadrului de reglementare aplicabil restituirilor la export pentru produsele agricole, și anume, pe de o parte, Regulamentul (CE) nr. 612/2009 al Comisiei din 7 iulie 2009 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (JO L 186, p. 1), precum și, pe de altă parte, Regulamentul (CE) nr. 376/2008 al Comisiei din 23 aprilie 2008 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de licențe de import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (JO L 114, p. 3) și Regulamentul (CE) nr. 382/2008 al Comisiei din 21 aprilie 2008 privind normele de aplicare a regimului licențelor de import și export în sectorul cărnii de vită și mânzat (JO L 115, p. 10).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între VAEX Varkens- en Veehandel BV (denumită în continuare „VAEX”), societate stabilită în Țările de Jos, pe de o parte, și Productschap Vee en Vlees (denumită în continuare „PVV”), pe de altă parte, cu privire la refuzul de plată a unei restituiri la export și reținerea garanției constituite în vederea obținerii unei licențe de export.

3

Considerentele (15), (21) și (27) ale Regulamentului nr. 376/2008 au următorul cuprins:

[…]

4

Articolul 7 din acest regulament prevede:

„(1)   Licența de import sau de export constituie autorizare și dă naștere unei obligații de a importa, respectiv de a exporta pe baza licenței și, cu excepția cazurilor de forță majoră, în perioada de valabilitate a acesteia cantitatea specificată de produse sau mărfuri menționate.

[…]

(2)   O licență de export care fixează restituirea în avans dă naștere unei obligații de a exporta cantitatea specificată a produsului relevant pe baza licenței și, cu excepția cazurilor de forță majoră, în timpul perioadei de valabilitate a acesteia.

În cazul în care exporturile de produse sunt condiționate de prezentarea unei licențe de export, licența de export cu fixarea în avans a restituirii determină dreptul de a exporta și dreptul la restituire.

[…]”

5

Potrivit articolului 22 din regulamentul menționat:

„(1)   Pentru determinarea perioadei lor de valabilitate, licențele și certificatele se consideră eliberate în ziua în care s‑a depus cererea, ziua respectivă fiind luată în considerare la calculul perioadei de valabilitate a certificatului. Totuși, licențele și certificatele nu pot fi utilizate decât la eliberarea lor efectivă.

(2)   Poate fi prevăzut ca o licență sau un certificat să devină valabile în ziua de eliberare efectivă; în acest caz, ziua de eliberare efectivă este luată în considerare la calculul perioadei de valabilitate a certificatului.”

6

Articolul 23 din același regulament prevede:

„(1)   Exemplarul nr. 1 al licenței sau al certificatului se depune la biroul vamal la care se acceptă:

[…]

[…]

(2)   Exemplarul nr. 1 din licență sau din certificat se prezintă sau se păstrează la dispoziția autorităților vamale, din momentul acceptării declarației menționate la alineatul (1).”

7

Articolul 24 din Regulamentul nr. 376/2008 prevede:

„(1)   Sub rezerva articolului 23, un stat membru poate permite ca licența sau certificatul să fie:

[…]

(6)   În cazul în care produsele exportate nu sunt condiționate de prezentarea unei licențe de export, dar restituirea la export a fost fixată cu ajutorul unei licențe de export care a fixat în avans restituirea la export, atunci când, din greșeală, documentul utilizat în timpul exportului pentru a dovedi eligibilitatea pentru o restituire nu menționează prezentul articol sau atunci când informația este incorectă, operațiunea poate fi regularizată dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

8

Articolul 34 alineatul (2) din acest regulament prevede:

„Sub rezerva aplicării articolelor 39, 40 și 47, în cazul în care obligația de import sau export nu a fost îndeplinită, garanția se reține în valoare egală cu diferența dintre:

[…]”

9

Considerentele (4) și (10) ale Regulamentului nr. 612/2009 sunt formulate după cum urmează:

[…]

10

Potrivit articolului 3 din acest regulament:

„[…] [D]reptul la restituire este obținut:

11

Articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede:

„Dreptul la restituire este condiționat de prezentarea unei licențe de export cu stabilirea restituirii în avans, cu excepția situațiilor în care se exportă mărfuri.

[…]”

12

În temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din același regulament, prin „data exportului” se înțelege data la care autoritățile vamale acceptă declarația de export în care este menționat faptul că se va solicita o restituire. Data acceptării declarației de export este determinantă pentru stabilirea, în special, a cuantumului de restituire aplicabil, a oricărei rectificări care se face, a cantității, naturii și caracteristicilor produsului exportat.

13

Conform articolului 5 alineatul (7) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 612/2009, biroul vamal competent trebuie să poată efectua controlul fizic și să ia măsurile de identificare pentru transportul spre biroul de ieșire din teritoriul vamal al Comunității.

14

Considerentul (9) al Regulamentului nr. 382/2008 are următorul cuprins:

„[D]eciziile privind cererile pentru licențe de export ar trebui notificate numai după o perioadă de reflecție, care va permite Comisiei să evalueze cantitățile solicitate și cheltuielile aferente și, după caz, să ia măsuri specifice privind cererile în cauză. […]”

15

Articolul 9 din acest regulament prevede:

„Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 [al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de licențe de import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (JO L 152, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 32, p. 210)], toate exporturile din sectorul cărnii de vită și mânzat pentru care a fost solicitată o restituire la export necesită prezentarea unei licențe de export cu restituirea fixată în avans, în conformitate cu dispozițiile articolelor 10-16 din prezentul regulament.”

16

Articolul 10 din Regulamentul nr. 382/2008 prevede:

„(1)   Perioada de valabilitate a licențelor pentru exporturile de produse pentru care se solicită o restituire și care fac obiectul eliberării unei licențe de export cu fixare în avans a restituirii, calculată începând cu data eliberării în sensul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, este:

[…]”

17

Articolul 78 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58, denumit în continuare „Codul vamal comunitar”) prevede:

„(1)   Autoritățile vamale, din oficiu sau la cererea declarantului, pot modifica declarația după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

(2)   Autoritățile vamale, după acordarea liberului de vamă și pentru a se convinge de acuratețea datelor cuprinse în declarație, pot controla documentele comerciale și datele referitoare la operațiunile de import sau export cu privire la mărfurile în cauză sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Aceste controale se pot exercita asupra declarantului, a oricărei persoane în cauză direct sau indirect din punct de vedere profesional de operațiunile respective, precum și asupra oricărei alte persoane care posedă, în calitate profesională, documentele și datele menționate anterior. Aceste autorități pot verifica de asemenea mărfurile când este încă posibil ca ele să fie prezentate.

(3)   Atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indică faptul că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale, în conformitate cu dispozițiile prevăzute, trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informație nouă de care dispun.”

18

La 15 octombrie 2009, VAEX a solicitat PVV eliberarea unei licențe de export privind un lot de juninci cu destinația Rusia. În vederea obținerii acestei licențe, ea a constituit o garanție în cuantum de 6448 de euro. La 15 și la 16 octombrie 2009, PVV a transmis VAEX documentele intitulate „Situații privind variațiile constituirilor de garanții și de imobilizări”, menționând licențele de export cu numerele provizorii 100308 și, respectiv, 100315.

19

Potrivit VAEX, în cadrul unei convorbiri telefonice din 19 octombrie 2009, care a avut ca obiect licența de export solicitată, unul dintre agenții PVV a confirmat utilizarea certificatului privind numărul 100315 pentru o declarație de export efectuată în ziua următoare. PVV contestă totuși că o astfel de informație ar fi fost furnizată prin telefon.

20

La 20 octombrie 2009, VAEX a depus o declarație de export privind lotul de juninci în cauză. Această declarație cuprindea o cerere de restituire la export în temeiul unei licențe de export cu numărul 100315. Autoritățile vamale au acceptat această declarație de export în aceeași zi.

21

La 21 octombrie 2009, PVV a eliberat licența de export cu numărul 100344 în vederea exportului solicitat de VAEX. La 22 octombrie 2009, respectivul lot de juninci a părăsit teritoriul vamal al Uniunii Europene și a ajuns la destinație la 26 octombrie 2009.

22

Printr‑o decizie din 6 iulie 2010, PVV a respins cererea de restituire la export formulată de VAEX și a dispus reținerea garanției constituite în vederea obținerii respectivei licențe de export.

23

Contestația formulată de VAEX împotriva acestei decizii a fost respinsă de PVV pentru motivul că exportul nu fusese efectuat în perioada de valabilitate a respectivei licențe.

24

VAEX a sesizat College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în Domeniul Economic) în vederea acordării restituirii solicitate și a eliberării garanției constituite.

25

Această instanță consideră că soluționarea litigiului depinde de problema dacă plata restituirii la export este subordonată condiției ca declarația de export să fi fost efectuată în perioada de valabilitate a licenței de export.

26

Or, instanța de trimitere constată că atât reglementarea aplicabilă restituirilor, cât și cea referitoare la licențele de export pot fi interpretate într‑un sens favorabil sau, dimpotrivă, într‑un sens defavorabil argumentației VAEX, potrivit căreia restituirea este datorată atunci când exportul a fost efectuat în perioada de valabilitate a licenței de export.

27

În plus, și în ipoteza în care reglementarea aplicabilă s‑ar opune unei regularizări ulterioare care permite acordarea restituirii la export solicitate de VAEX, instanța de trimitere ridică probleme în privința validității unei astfel de reglementări prin prisma, în special, a aplicării principiului proporționalității.

28

În aceste condiții, College van Beroep voor het bedrijfsleven a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

29

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă dispozițiile Regulamentului nr. 612/2009, precum și cele ale Regulamentelor nr. 376/2008 și nr. 382/2008 se opun, în principiu, plății unei restituiri la export și eliberării garanției constituite în acest sens atunci când exportatorul în cauză nu dispunea de o licență de export valabilă la data acceptării declarației de export, chiar și în condițiile în care exportul efectiv al mărfurilor respective a avut loc în perioada de valabilitate a unei licențe de export care i‑a fost eliberată.

30

În această privință, este necesar să se constate că articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 612/2009 prevede că dreptul la restituire este condiționat de prezentarea unei licențe de export la autoritățile vamale competente.

31

Întrucât articolul 4 din Regulamentul nr. 612/2009 figurează în cadrul dispozițiilor generale ale acestuia din urmă privind dreptul la restituire, trebuie arătat că Curtea a statuat deja că, în ceea ce privește articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Consiliului din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (JO L 351, p. 1), al cărui conținut corespunde celui al articolului 5 din Regulamentul nr. 612/2009 și care face parte din aceleași dispoziții generale, informațiile menționate la acest articol 3 servesc nu numai calculului cuantumului exact al restituirii, ci în primul rând pentru stabilirea existenței sau a inexistenței dreptului la această restituire și pentru declanșarea sistemului de verificare a cererii de restituire (Hotărârea Dachsberger & Söhne, C‑77/08, EU:C:2009:172, punctul 24 și jurisprudența citată).

32

În ceea ce privește verificările care trebuie efectuate, articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul nr. 612/2009 prevede că biroul vamal competent trebuie să poată efectua controlul fizic al produselor pentru care au fost solicitate restituirile la export și să ia măsurile de identificare pentru transportul spre biroul de ieșire din teritoriul vamal al Uniunii.

33

Astfel, aceste controale sunt necesare pentru ca obiectivele reglementării Uniunii în materia restituirilor la export să poată fi îndeplinite (a se vedea în acest sens Hotărârea Dachsberger & Söhne, EU:C:2009:172, punctul 41 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea Südzucker și alții, C‑608/10, C‑10/11 și C‑23/11, EU:C:2012:444, punctul 43).

34

Rezultă că prezentarea licenței de export constituie un element esențial al sistemului de verificare a cererilor de restituire.

35

Regulamentul nr. 612/2009 nu conține totuși nicio precizare cu privire la modalitățile de prezentare a licenței de export. Aceste precizări reies din Regulamentul nr. 376/2008, precum și, în ceea ce privește îndeosebi sectorul cărnii de vită și mânzat, din Regulamentul nr. 382/2008.

36

Astfel, potrivit considerentului (15) al Regulamentului nr. 376/2008, o licență de export conferă dreptul de a exporta și, în consecință, trebuie să fie prezentată în momentul acceptării declarației de export.

37

Conform articolului 7 din acest regulament, licența de export constituie autorizare și dă naștere unei obligații de a exporta în perioada de valabilitate a acesteia cantitatea specificată de produse sau mărfuri menționate.

38

În ceea ce privește perioada de valabilitate a unei licențe de export, din articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul nr. 376/2008 reiese că licențele se consideră eliberate în ziua în care s‑a depus cererea, dar că acestea nu pot fi utilizate decât la eliberarea lor efectivă. Potrivit articolului 22 alineatul (2) din acest regulament, este totuși posibil să se deroge de la această regulă prevăzându‑se că valabilitatea licenței curge de la data eliberării efective a acesteia din urmă, această posibilitate fiind reținută în special la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 382/2008.

39

Astfel, după cum reiese din considerentul (27) al Regulamentului nr. 376/2008 și din considerentul (9) al Regulamentului nr. 382/2008, în unele sectoare ale organizării comune a piețelor agricole, licențele de export nu sunt eliberate decât după o perioadă de reflecție, pentru a permite Comisiei Europene să evalueze situația pieței, cantitățile solicitate, precum și cheltuielile aferente acesteia și să prevadă, atunci când este cazul, măsuri specifice privind cererile în cauză.

40

În temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 376/2008, licența de export se depune la biroul vamal la care se acceptă declarația referitoare la export. Conform articolului 23 alineatul (2) din acest regulament, această licență se prezintă sau se păstrează la dispoziția autorităților vamale, din momentul acceptării declarației referitoare la export.

41

Din cele de mai sus rezultă că o licență de export valabilă trebuie, în principiu, să fie prezentată de exportator la momentul acceptării declarației de export de biroul vamal competent. Această concluzie nu poate, în principiu, să fie repusă în discuție de faptul că, la momentul exportului efectiv al mărfurilor în cauză, acest exportator dispunea de o licență de export privind mărfurile respective.

42

Având în vedere considerațiile de mai sus, trebuie să se răspundă la prima întrebare că dispozițiile Regulamentului nr. 612/2009, precum și cele ale Regulamentelor nr. 376/2008 și nr. 382/2008 trebuie interpretate în sensul că se opun, în principiu, plății unei restituiri la export și eliberării garanției constituite în acest sens atunci când exportatorul în cauză nu dispunea de o licență de export valabilă la data acceptării declarației de export, chiar și în condițiile în care exportul efectiv al mărfurilor respective a avut loc în perioada de valabilitate a licenței de export care i‑a fost eliberată.

43

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă, în condiții precum cele în discuție în litigiul principal, dispozițiile Regulamentului nr. 612/2009, precum și cele ale Regulamentelor nr. 376/2008 și nr. 382/2008 se opun unei regularizări ulterioare care să permită atribuirea operațiunii licenței de export, plata restituirii la export în temeiul acesteia și, dacă este cazul, eliberarea garanției constituite.

44

În această privință, trebuie amintit că, în ceea ce privește situația de fapt în discuție în litigiul principal, este cert că acceptarea declarației de export a fost efectuată în ziua precedentă eliberării materiale a licenței de export. Cu toate acestea, exportul efectiv al mărfurilor în discuție în litigiul principal a avut loc după eliberarea respectivei licențe și în perioada de valabilitate a acesteia.

45

În plus, decizia de trimitere nu cuprinde niciun element care să permită stabilirea faptului că perioada de reflecție menționată la punctul 39 din prezenta hotărâre nu ar fi fost respectată sau că, exceptând menționarea eronată a numărului licenței de export, exactitudinea informațiilor care figurează în declarația de export ar fi fost infirmată de controalele fizice efectuate de autoritățile competente.

46

În aceste condiții, trebuie să se verifice, astfel cum a sugerat Comisia în observațiile sale scrise, dacă se poate remedia ulterior neregula care se regăsește în dosarul prezentat autorităților competente.

47

În această privință, trebuie arătat, în primul rând, că deși Regulamentul nr. 612/2009 nu cuprinde nicio dispoziție care să permită să se remedieze această neregulă, articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 376/2008 prevede o posibilitate de regularizare, în special atunci când în posesia autorității responsabile cu plata restituirii se află o licență de export valabilă la data acceptării declarației.

48

Or, exact aceasta nu este situația în cauza principală.

49

Cu toate acestea, Curtea a stabilit deja că un export în sensul Regulamentului nr. 612/2009 este un regim vamal și că dispozițiile generale ale Codului vamal se aplică tuturor declarațiilor de export referitoare la mărfurile care fac obiectul unei restituiri la export, fără a se aduce atingere unor dispoziții particulare (a se vedea în acest sens Hotărârea Nowaco Germany, C‑353/04, EU:C:2006:522, punctele 45-47). O regularizare ulterioară a declarației de export ar putea fi, așadar, întemeiată pe articolul 78 din Codul vamal (a se vedea în acest sens Hotărârea Südzucker și alții, EU:C:2012:444, punctul 46).

50

În al doilea rând, în ceea ce privește conținutul acestui articol 78, Curtea a precizat că logica acestuia constă în alinierea procedurii vamale la situația reală (Hotărârea Terex Equipment și alții, C‑430/08 și C‑431/08, EU:C:2010:15, punctul 56). În plus, articolul menționat nu stabilește o distincție între erori sau omisiuni care ar fi susceptibile de corectare și alte situații de acest tip care nu ar fi susceptibile de corectare (Hotărârea Overland Footwear, C‑468/03, EU:C:2005:624, punctul 63, și Hotărârea Südzucker și alții, EU:C:2012:444, punctul 47). Termenii „informații incomplete sau incorecte” trebuie să fie interpretați ca acoperind atât erorile sau omisiunile materiale, cât și erorile de interpretare a dreptului aplicabil (Hotărârea Overland Footwear, EU:C:2005:624, punctul 63, și Hotărârea Terex Equipment și alții, EU:C:2010:15, punctul 56).

51

În consecință, în ipoteza în care, în condiții precum cele în discuție în litigiul principal, exportatorul solicită autorităților vamale efectuarea regularizării declarației sale de export în sensul că aceasta trebuia să fie considerată ca fiind efectuată la o dată ulterioară, la care acest exportator deținea o licență de export valabilă, articolul 78 din Codul vamal permite, în principiu, o astfel de regularizare.

52

Astfel, în temeiul articolului 78 alineatul (1) din acest cod, autoritățile vamale, din oficiu sau la cererea declarantului, „pot” modifica data declarației și, în consecință, data acceptării acesteia.

53

Cu toate acestea, în cadrul aprecierii efectuate cu respectiva ocazie de către autoritățile vamale, acestea iau în considerare în special posibilitatea de a controla afirmațiile cuprinse în declarația care trebuie revizuită și în cererea de revizuire (Hotărârile Overland Footwear, EU:C:2005:624, punctul 47, și Terex Equipment și alții, EU:C:2010:15, punctul 59).

54

Astfel, atunci când revizuirea indică faptul că obiectivele reglementării în cauză nu au fost puse în pericol, în special prin faptul că mărfurile care fac obiectul declarației de export au fost efectiv exportate, iar probe suficiente aflate la dispoziția autorităților competente permit să se stabilească legătura între cantitatea exportată și licența care acoperă efectiv exportul, autoritățile vamale trebuie, potrivit articolului 78 alineatul (3) din Codul vamal, să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informație de care dispun (a se vedea în acest sens Hotărârile Overland Footwear, EU:C:2005:624, punctul 52, și Terex Equipment și alții, EU:C:2010:15, punctul 62).

55

În consecință, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că dispozițiile Regulamentului nr. 612/2009, precum și cele ale Regulamentelor nr. 376/2008 și nr. 382/2008 coroborate cu articolul 78 din Codul vamal trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, unei regularizări ulterioare a declarației de export care să permită atribuirea operațiunii în cauză licenței de export, plata restituirii la export în temeiul acesteia și, dacă este cazul, eliberarea garanției constituite.

56

Având în vedere răspunsul dat la a doua întrebare, nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare preliminară.

57

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară: