Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62013CA0311

    Cauza C-311/13: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 noiembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Centrale Raad van Beroep – Țările de Jos) – O. Tümer/Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen (Protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului — Directiva 80/987/CEE — Salariat resortisant al unei țări terțe care nu dispune de un permis de ședere valabil — Refuz al beneficiului dreptului la o indemnizație de insolvabilitate)

    JO C 7, 12.1.2015, p. 7–8 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    12.1.2015   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 7/7


    Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 noiembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Centrale Raad van Beroep – Țările de Jos) – O. Tümer/Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen

    (Cauza C-311/13) (1)

    ((Protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului - Directiva 80/987/CEE - Salariat resortisant al unei țări terțe care nu dispune de un permis de ședere valabil - Refuz al beneficiului dreptului la o indemnizație de insolvabilitate))

    (2015/C 007/09)

    Limba de procedură: neerlandeza

    Instanța de trimitere

    Centrale Raad van Beroep

    Părțile din procedura principală

    Reclamant: O. Tümer

    Pârât: Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen

    Dispozitivul

    Dispozițiile Directivei 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia un resortisant al unei țări terțe care nu are reședința legală în statul membru respectiv nu este considerat un lucrător salariat care să poată pretinde o indemnizație de insolvabilitate în special pentru creanțele salariale neplătite în cazul insolvabilității angajatorului, în condițiile în care, în temeiul dispozițiilor dreptului civil al acestui stat membru, acest resortisant al unei țări terțe este calificat drept „lucrător salariat”, având dreptul la o remunerație care poate face obiectul unei acțiuni împotriva angajatorului său în fața instanțelor naționale.


    (1)  JO C 250, 31.8.2013.


    Top