Acțiune introdusă la 8 iunie 2012 — Fuhr/Comisia

(Cauza T-248/12)

2012/C 227/49

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Carl Fuhr GmbH & Co. KG (Heiligenhaus, Germania) (reprezentanți: C. Bahr, S. Dethof și A. Malec, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 101 TFUE ca urmare a faptului că pârâta a reținut că reclamanta ar fi participat la o încălcare unică și complexă. Potrivit reclamantei, pârâta și-a încălcat obligația de a califica juridic participarea individuală a întreprinderilor implicate în săvârșirea încălcării prin faptul că a realizat o evaluare nediferențiată în ceea ce privește comportamentul fiecăreia dintre respectivele întreprinderi și a efectuat în mod nelegal o analiză globală cu privire la fiecare dintre acestea. Potrivit reclamantei, pârâta i-a imputat fapte pe care nu le-a comis, în lipsa unui temei legal în acest sens, încălcând astfel principiul legalității încălcărilor și pedepselor, prevăzut la articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că, potrivit reclamantei, constatarea că ar fi participat la o încălcare la nivelul Spațiului Economic European este eronată. Reclamanta susține că nu a participat la niciuna dintre numeroasele întâlniri și luări de contact care au avut loc în afara Germaniei. În plus, reclamanta afirmă că nu avea cunoștință de existența unei astfel de încălcări la nivelul Spațiului Economic European și că nu se poate considera că ar fi trebuit să identifice existența acesteia având în vedere toate împrejurările relevante.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea, de către pârâtă, a obligației sale de motivare prevăzute de articolul 296 al doilea paragraf TFUE ca urmare a faptului că a fost realizată o analiză globală și nediferențiată a participării individuale a întreprinderilor implicate.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că, potrivit reclamantei, cuantumul amenzii a fost greșit calculat prin includerea unei cifre de afaceri care nu este pertinentă, cu încălcarea articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 și a Liniilor directoare din 2006 privind calculul amenzilor. În lipsa unei participări la o încălcare la nivelul Spațiului Economic European, pârâta ar fi trebuit să ia în considerare numai cifra de afaceri realizată de reclamantă în Germania. În plus, pârâta nu ar fi trebuit să ia în considerare cifra de afaceri, nepertinentă, realizată cu clienții en-gros care vindeau mărfurile în cauză, potrivit contractului, exclusiv în afara Spațiului Economic European.

Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că, potrivit reclamantei, ar fi fost comise erori de apreciere fundamentale în cadrul calculului amenzii care i-a fost aplicată, având loc o încălcare a articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, precum și a principiului proporționalității sancțiunilor, prevăzut la articolul 49 alineatul (3) din cartă coroborat cu articolul 48 alineatul (1) din aceasta. Potrivit reclamantei, amenda care i-a fost aplicată este anormal de ridicată și disproporționată. Reclamanta consideră de asemenea că pârâta a omis, printre altele, să aprecieze, cu ocazia calculului amenzii, participarea sa individuală din punctul de vedere al duratei, al conținutului și al intensității acesteia și să ia în considerare circumstanțele atenuante în favoarea sa.

Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament ca urmare a reducerii insuficiente, arbitrare și incomprehensibile a amenzii care a fost aplicată reclamantei. Aceasta din urmă susține că reducerea amenzii sale nu poate fi comparată cu reducerea mult mai importantă a amenzilor aplicate tuturor celorlalte întreprinderi implicate, ceea ce o dezavantajează în mod considerabil, și că respectiva reducere nu este nicidecum justificată în mod obiectiv.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament în ceea ce privește calculul cuantumului de bază al amenzii. Reclamanta consideră că pârâta a stabilit pentru toate întreprinderile același nivel al cuantumului de bază al amenzii, fără a ține nicidecum seama de gravitatea participării individuale, dezavantajând-o astfel în mod semnificativ.

Al optulea motiv este întemeiat pe durata excesivă a procedurii și pe faptul că aceasta nu a fost luată în considerare în cadrul calculului amenzii, ceea ce ar reprezenta o încălcare a articolului 41 din cartă.