EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62012CO0156

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 iunie 2012.
GREP GmbH împotriva Freitstaat Bayern.
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landesgericht Salzburg — Interpretarea articolului 51 alineatul (1) prima teză și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și, în subsidiar, a articolului 43 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) și a articolului 6 alineatul (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — Domeniul de aplicare al Cartei drepturilor fundamentale — Procedură de executare a unei hotărâri pronunțate în alt stat membru — Dreptul la asistență juridică gratuită — Admisibilitatea unei reglementări naționale care nu permite acordarea acestui drept persoanelor juridice.
Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 și articolul 51 alineatul (1) — Punerea în aplicare a dreptului Uniunii — Acțiune exercitată împotriva unei hotărâri de constatare a forței executorii a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru și prin care se dispun măsuri de sechestru — Protecție jurisdicțională efectivă — Dreptul de acces la o instanță judecătorească — Asistență juridică gratuită — Reglementare națională care nu permite acordarea asistenței juridice gratuite persoanelor juridice.
Cauza C-156/12.

Repertoriul de jurisprudență 2012 -00000

ECLI identifier: ECLI:EU:C:2012:342





Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 iunie 2012 —
GREP/Freistaat Bayern

(Cauza C-156/12)

„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 și articolul 51 alineatul (1) — Punerea în aplicare a dreptului Uniunii — Acțiune exercitată împotriva unei hotărâri de constatare a forței executorii a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru și prin care se dispun măsuri de sechestru — Protecție jurisdicțională efectivă — Dreptul de acces la o instanță judecătorească — Asistență juridică gratuită — Reglementare națională care nu permite acordarea asistenței juridice gratuite persoanelor juridice”

1.                     Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul nr. 44/2001 — Recunoașterea și executarea hotărârilor — Obiectivul articolelor în cauză din regulamentul menționat (Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului) (a se vedea punctul 32)

2.                     Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul nr. 44/2001 — Recunoașterea și executarea hotărârilor — Cale de atac împotriva unei hotărâri de constatare a forței executorii a unei ordonanțe de sechestru — Cale de atac care constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Posibilitatea de a invoca principiul protecției jurisdicționale efective consacrat la articolul 47 din această cartă (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și 51; Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 43) (a se vedea punctele 31, 33-35, 37 și 43 și dispozitivul)

3.                     Dreptul Uniunii Europene — Principii — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Consacrare în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Reglementare națională care condiționează o acțiune în justiție de plata unui avans din cheltuielile de procedură și/sau de asistența unui avocat — Excluderea unei persoane juridice, care nu este în măsură să efectueze acest avans, de la beneficiul asistenței juridice gratuite — Admisibilitate — Condiții — Aprecierea instanței naționale (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47) (a se vedea punctele 38-42 și 44-47 și dispozitivul)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landesgericht Salzburg — Interpretarea articolului 51 alineatul (1) prima teză și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și, în subsidiar, a articolului 43 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) și a articolului 6 alineatul (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — Domeniul de aplicare al Cartei drepturilor fundamentale — Procedură de executare a unei hotărâri pronunțate în alt stat membru — Dreptul la asistență juridică gratuită — Admisibilitatea unei reglementări naționale care nu permite acordarea acestui drept persoanelor juridice

Dispozitivul

Acțiunea, exercitată în temeiul articolului 43 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială în scopul de a contesta o hotărâre de constatare a forței executorii a unei ordonanțe de sechestru în conformitate cu articolele 38-42 din regulamentul menționat și prin care se dispun măsuri asigurătorii, constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Principiul protecției jurisdicționale efective, astfel cum este consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, poate cuprinde dreptul de a fi scutit de plata cheltuielilor de procedură și/sau a onorariilor datorate pentru obținerea asistenței unui avocat în cadrul unei astfel de acțiuni.

Cu toate acestea, revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă condițiile de acordare a unei astfel de asistențe constituie o limitare a dreptului de acces la instanțele judecătorești care aduce atingere înseși esenței acestui drept, dacă respectivele condiții au în vedere un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În cadrul acestei aprecieri, instanța națională poate să ia în considerare obiectul litigiului, șansele rezonabile de succes ale solicitantului, gravitatea mizei pentru acesta, complexitatea dreptului și a procedurii aplicabile, precum și capacitatea acestui solicitant de a-și susține în mod efectiv cauza. Pentru a aprecia proporționalitatea, instanța națională poate să țină seama și de cuantumul cheltuielilor de procedură care trebuie să fie avansate și de împrejurarea dacă acestea sunt sau nu sunt de natură să constituie eventual un obstacol insurmontabil pentru accesul la justiție.

În ceea ce privește mai precis persoanele juridice, instanța națională poate să țină seama de situația acestora. Astfel, instanța menționată poate să ia în considerare în special forma și scopul lucrativ sau nelucrativ al persoanei juridice în cauză, precum și capacitatea financiară a asociaților sau a acționarilor săi și posibilitatea acestora de a-și procura sumele necesare pentru introducerea acțiunii în justiție.

Top