Recurs introdus la 27 august 2012 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 14 iunie 2012 în cauza T-369/09, Vereniging Milieudefensie, Stichting Stop Luchtverontreiniging Utrecht/Comisia

(Cauza C-403/12 P)

2013/C 9/44

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Oliver, J. P. Keppenne, G. Valero Jordana, P. van Nuffel)

Celelalte părți din procedură: Vereniging Milieudefensie, Stichting Stop Luchtverontreiniging Utrecht, Țările de Jos, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

Recurenta solicită:

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs privește, în esență, aspectul dacă Tribunalul era autorizat să examineze, în special în lumina Hotărârii Curții de Justiție din 8 martie 2011 în cauza C-240/09, validitatea articolului 10 alineatul (1) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 (1), în raport cu articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus (2).

În susținerea recursului, Comisia formulează două motive.

Prin intermediul primului motiv, Comisia susține că Tribunalul, deși a citat desigur în mod corect condițiile stricte în conformitate cu care, în lumina jurisprudenței Curții de Justiție, particularii pot invoca în susținerea cererilor lor, norme de drept internațional în vederea examinării validității actelor juridice ale Uniunii (în special, examinarea privind dispozițiile unui tratat este posibilă numai când natura și economia tratatului nu se opun acesteia, iar sub aspectul conținutului dispozițiilor invocate, dispozițiile amintite sunt necondiționate și suficient de precise), a declarat în mod eronat că derogarea de la aceste condiții care rezultă din Hotărârile menționate Fediol și Nakajima (Hotărârea Curții de Justiție din 22 iunie 1989 în cauza 70/87 și Hotărârea Curții de Justiție din 7 mai 1991 în cauza C-68/89) era de asemenea aplicabilă în cazul articolului 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus.

Curtea de Justiție a stabilit deja, în Hotărârea în cauza C-240/09 că articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus nu are efect direct. În plus, Hotărârile Fediol și Nakajima, care au caracter excepțional, trebuie interpretate restrictiv. Acestea ar trebui adaptate numai la cadrul politicii comerciale, putând fi adaptate numai la alte contexte politice atunci când sunt îndeplinite în mod clar condițiile pentru aceasta, situație care nu se regăsește în speță. Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 nu face nicio trimitere la normele juridice din Convenția de la Aarhus, iar această dispoziție nu interpretează nicio obligație concretă din această convenție, în sensul Hotărârii Nakajima. În ultimul rând, articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus este evident insuficient pentru a putea fi aplicabilă derogarea prevăzută în Hotărârea Nakajima.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia susține în subsidiar că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus, întrucât a declarat că articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 este contrar prevederii menționate din unicul motiv că procedura de revizuire prevăzută la acest articol 10 este limitată la acte cu caracter individual, pe când Tribunalul ar fi trebuit să verifice, în special, dacă s-a dat o interpretare suficientă articolului 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus prin intermediul tuturor procedurilor judiciare avute în vedere de particulari la nivel național și la nivelul Uniunii.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

(2)  Convenția de la Aarhus din 25 iunie 1998 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, aprobată prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201).