Recurs introdus la 11 iunie 2012 de You-Q BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 29 martie 2012 în cauza T-369/10, You-Q BV/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-294/12)

2012/C 303/22

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: You-Q BV (reprezentant: G.S.C.M. van Roeyen, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Apple Corps Limited

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv formulat, recurenta susține că anumite aspecte ale situației de fapt reținute de Tribunal, mai precis anumite părți din cuprinsul punctelor 9, 12, 14, 17 și 53, au fost stabilite incorect, cu încălcarea cerințelor articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 (1). În primul rând, Tribunalul a considerat în mod greșit că printre mărcile anterioare pe care se întemeiază Apple Corps s-ar regăsi și o marcă de notorietate, din moment ce nu a stabilit o asemenea calitate și, mai mult decât atât, nici nu a arătat care dintre mărcile anterioare ar trebui privită ca marcă de notorietate. Aceste constatări ale Tribunalului sunt greșite și încalcă principiul clarității. În al doilea rând, Tribunalul nu a luat în considerare în mod adecvat, în vederea aplicării lui în conformitate cu Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation (C-252/07, Rep., p. I-8823), factorul „natura produselor sau a serviciilor pentru care fiecare dintre mărcile în conflict este înregistrată, inclusiv gradul de asemănare sau de diferențiere a acestor produse sau servicii, precum și publicul vizat”.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta formulează nouă critici împotriva hotărârii atacate pronunțate de Tribunal, toate întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. În primul rând, recurenta critică aprecierile incorecte ale Tribunalului de la punctele 24, 55, 56, 57 și 58, cu privire la lipsa de similitudine a produselor și serviciilor precum și cu privire la caracterul distinctiv al mărcilor anterioare. În al doilea rând, recurenta contestă constatarea de la punctul 26 al hotărârii atacate, în cuprinsul căruia, contrar dispozițiilor articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, Tribunalul a dedus existența protecției prevăzute la acest articol fără a ține seama de produsele și serviciile pentru care marca de renume a fost înregistrată și nici de celelalte condiții prevăzute la articolul menționat (atingerea adusă caracterului distinctiv al mărcii anterioare, atingerea adusă renumelui acestei mărci și profitul necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii). În al treilea rând, recurenta contestă constatările de la punctele 31 și 54 ale hotărârii atacate, potrivit cărora caracterul distinctiv și renumele mărcilor anterioare trebuie examinate în lumina percepției publicului asupra mărcii solicitate, arătând că la punctul 39 din cererea adresată Tribunalului a subliniat următoarele: „De asemenea, se cuvine a fi reținut faptul că, în pofida obligației pe care o avea, camera de recurs a omis să definească publicul a cărui percepție este necesar a fi luată în considerare la stabilirea caracterului distinctiv și a renumelui mărcii anterioare. Potrivit Intel, acest public trebuie să constea în consumatorii de produse și servicii pentru care este înregistrată marca anterioară”. În al patrulea rând, recurenta critică constatarea Tribunalului potrivit căreia camera de recurs ar fi considerat că publicul relevant în raport cu care trebuie apreciat renumele mărcii anterioare este publicul larg. În al cincilea rând, recurenta contestă aprecierea Tribunalului potrivit căreia, în viziunea You-Q, existența renumelui trebuie stabilită prin raportare la publicul vizat de marca solicitată, mai precis un public specializat și, în continuare, contestă aprecierile Tribunalului referitoare la publicul relevant, mai exact suprapunerile în cadrul publicului relevant, care nu pot constitui un criteriu pentru stabilirea renumelui mărcii de comerț anterioare. În al șaselea rând, recurenta critică constatările Tribunalului referitoare la condițiile necesare pentru stabilirea existenței unui renume enorm și a unui renume foarte semnificativ al mărcii în raport cu produsele și serviciile vizate. În al șaptelea rând, recurenta critică cele reținute de Tribunal în privința similitudinii semnelor. În al optulea rând, recurenta reproșează Tribunalului folosirea criteriului privind aprecierea globală și a factorilor cuprinși în acest criteriu pentru stabilirea existenței unei legături. În fine, recurenta critică modul în care Tribunalul a aplicat și a interpretat condiția prevăzută la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, potrivit căreia profitul necuvenit trebuie să fie generat de caracterul distinctiv sau de renumele mărcii anterioare.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)