11.8.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 243/9

1.

Ținând cont și de mențiunea de la punctul 36 din Ordonanța Curții de Justiție din 15 septembrie 2010 (cauza C-386/09, Briot), Directiva 1999/70/CE (1), în special clauza 2, se referă și la raportul de muncă pe durată determinată dintre lucrătorul plasat și întreprinderea de muncă temporară sau dintre lucrătorul plasat și utilizator, așadar, Directiva 1999/70/CE reglementează astfel de raporturi?

2.

În absența altor măsuri de interdicție, o prevedere care permite stabilirea datei de încetare a contractului de muncă cu întreprinderea de muncă temporară, precum și reînnoirea sa, nu pe baza nevoilor tehnice, organizatorice sau productive ale întreprinderii și în legătură cu un anumit raport de muncă pe durată determinată, ci pe baza nevoilor generale ale persoanei plasate, care nu sunt legate de raportul de muncă respectiv, îndeplinește cerințele prevăzute în clauza 5 paragraful (1) litera (a) din Directiva 1999/70/CE sau ar putea constitui o eludare a directivei? Cerințele obiective prevăzute în clauza 5 paragraful (1) litera (a) din Directiva 1999/70/CE trebuie să fie stabilite categoric într-un document și trebuie să privească acel raport de muncă pe durată determinată și reînnoirea sa, astfel încât referirea la nevoile obiective generale care au justificat încheierea contractului de plasare este sau nu este neadecvată pentru a îndeplini cerința cuprinsă în clauza 5 litera (a)?

3.

Clauza 5 din Directiva 1999/70/CE interzice ca o terță persoană, în speță utilizatorul, să suporte consecințele abuzului?