EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62012CN0248

Cauza C-248/12: Recurs introdus la 22 mai 2012 de Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 6 martie 2012 în cauza T-453/10, Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development/Comisia Europeană

JO C 200, 7.7.2012, p. 9–10 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

7.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 200/9


Recurs introdus la 22 mai 2012 de Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 6 martie 2012 în cauza T-453/10, Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development/Comisia Europeană

(Cauza C-248/12)

2012/C 200/17

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development (reprezentanți: K.J. Brown, Departmental Solicitor's office, D. Wyatt QC, V. Wakefield, Barristers)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Anularea ordonanței Tribunalului;

declararea admisibilității acțiunii în anulare formulată de Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se poată pronunța asupra fondului;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta cauză, precum și la plata celor din cadrul excepției de inadmisibilitate ridicată în primă instanță; și

amânarea pronunțării cu privire la plata cheltuielilor de judecată pentru rest.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, potrivit căruia Tribunalul nici nu a identificat, nici nu a aplicat un criteriu juridic adecvat, Hotărârile Piraiki-Patraiki și alții/Comisia și Dreyfus/Comisia nefiind decât două exemple ale unui principiu de drept mai larg, potrivit căruia un act al Uniunii trebuie să fie considerat că vizează direct persoanele a căror situație juridică este afectată atunci când consecințele actului în cauză „se impun fără echivoc”, atunci când orice altă posibilitate este „pur teoretică” sau atunci când este „evident” că puterea discriminatorie a unui terț nu s-ar putea exercita decât într-un sens determinat. Acest principiu trebuie aplicat la situația de fapt din fiecare litigiu.

Al doilea motiv, potrivit căruia Tribunalul a comis o eroare de drept și a acționat cu încălcarea principiului securității juridice, încercând să limiteze domeniul de aplicare al Hotărârilor Piraiki-Patraiki și alții/Comisia și Dreyfus/Comisia (limitând în special domeniul de aplicare al primei hotărâri la situațiile în care actul Uniunii este adoptat ca răspuns la o cererea a unui stat membru și limitând domeniul de aplicare al celei de a doua la situațiile care se înscriu într-un „context factual foarte specific”).

Al treilea motiv, potrivit căruia Tribunalul a comis o eroare de drept întrucât a făcut mai strict criteriul calității procesuale active în temeiul articolului 263 TFUE. Această concepție este contrară interpretării corecte a articolului 263 TFUE, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, având în special în vedere obiectivul acestuia și principiul protecției jurisdicționale efective.

Al patrulea motiv, potrivit căruia, dacă Tribunalul ar fi respectat principiile de drept aplicabile prezentei cauze, Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development ar fi fost considerat „vizat în mod direct”. Mai precis, situația constituțională a Regatului Unit este de așa natură încât administrația regională — în speță Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development — suportă în mod direct costul unui refuz de finanțare. Legătura de cauzalitate este directă și automată. Acordurile privind transferul de competență în cadrul Regatului Unit sunt bine stabilite (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2009, Horvath, C-428/07, Rep., p. I-6355) și orice argument potrivit căruia aplicarea lor nu se impune „fără echivoc” trebuie să fie respins.


Top