This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62012CN0137
Case C-137/12: Action brought on 14 March 2012 — European Commission v Council of the European Union
Cauza C-137/12: Acțiune introdusă la 14 martie 2012 — Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene
Cauza C-137/12: Acțiune introdusă la 14 martie 2012 — Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene
JO C 151, 26.5.2012, p. 24–24
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
26.5.2012 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 151/24 |
Acțiune introdusă la 14 martie 2012 — Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-137/12)
2012/C 151/37
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Cujo, I. Rogalski și R. Vidal Puig, agenți)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantei
— |
anularea Deciziei 2011/853/UE a Consiliului din 29 noiembrie 2011 privind semnarea, în numele Uniunii, a Convenției europene pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat (1); |
— |
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul primului motiv, Comisia susține că articolul 114 TFUE nu este un temei juridic corect pentru adoptarea deciziei atacate. Astfel, în opinia reclamantei, decizia ar fi trebuit să fie întemeiată pe articolul 207 alineatul (4) TFUE care autorizează Consiliul să încheie acorduri internaționale în domeniul politicii comerciale comune, astfel cum este definită la articolul 207 alineatul (1) TFUE. Prezenta convenție nu vizează „îmbunătățirea funcționării pieței interne”, obiectivul său principal fiind să „faciliteze” și să „promoveze” furnizarea serviciilor pe bază de acces condiționat între Uniune și alte țări europene. Convenția va avea un efect direct și imediat asupra furnizării serviciilor pe bază de acces condiționat, precum și asupra comerțului cu dispozitive ilicite și asupra serviciilor referitoare la aceste dispozitive. În consecință, Convenția face parte din domeniul de aplicare al politicii comerciale comune.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta invocă încălcarea competenței exclusive a Uniunii [articolul 2 alineatul (1) și articolul 3 alineatele (1) și (2) TFUE] întrucât Consiliul a considerat că încheierea convenției nu făcea parte din competența exclusivă a Uniunii, deși convenția face parte din politica comercială comună sau, în orice caz, încheierea convenției ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.
(1) JO L 336, p. 1.