Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62012CN0137

    Cauza C-137/12: Acțiune introdusă la 14 martie 2012 — Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

    JO C 151, 26.5.2012, p. 24–24 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    26.5.2012   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 151/24


    Acțiune introdusă la 14 martie 2012 — Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

    (Cauza C-137/12)

    2012/C 151/37

    Limba de procedură: franceza

    Părțile

    Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Cujo, I. Rogalski și R. Vidal Puig, agenți)

    Pârât: Consiliul Uniunii Europene

    Concluziile reclamantei

    anularea Deciziei 2011/853/UE a Consiliului din 29 noiembrie 2011 privind semnarea, în numele Uniunii, a Convenției europene pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat (1);

    obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

    Motivele și principalele argumente

    Prin intermediul primului motiv, Comisia susține că articolul 114 TFUE nu este un temei juridic corect pentru adoptarea deciziei atacate. Astfel, în opinia reclamantei, decizia ar fi trebuit să fie întemeiată pe articolul 207 alineatul (4) TFUE care autorizează Consiliul să încheie acorduri internaționale în domeniul politicii comerciale comune, astfel cum este definită la articolul 207 alineatul (1) TFUE. Prezenta convenție nu vizează „îmbunătățirea funcționării pieței interne”, obiectivul său principal fiind să „faciliteze” și să „promoveze” furnizarea serviciilor pe bază de acces condiționat între Uniune și alte țări europene. Convenția va avea un efect direct și imediat asupra furnizării serviciilor pe bază de acces condiționat, precum și asupra comerțului cu dispozitive ilicite și asupra serviciilor referitoare la aceste dispozitive. În consecință, Convenția face parte din domeniul de aplicare al politicii comerciale comune.

    Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta invocă încălcarea competenței exclusive a Uniunii [articolul 2 alineatul (1) și articolul 3 alineatele (1) și (2) TFUE] întrucât Consiliul a considerat că încheierea convenției nu făcea parte din competența exclusivă a Uniunii, deși convenția face parte din politica comercială comună sau, în orice caz, încheierea convenției ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.


    (1)  JO L 336, p. 1.


    Top