—

Anularea în tot sau în parte a Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 16 decembrie 2011 în cauza T-202/10, potrivit motivelor de recurs invocate;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, în conformitate cu aspectele de drept soluționate de Curte;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, precum și a cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate la Tribunal.

1.

Potrivit primului motiv de recurs , Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii, a apreciat în mod eronat situația de fapt și nu a motivat ordonanța în mod suficient, în sensul că a considerat că recurentele reprezintă doar beneficiari potențiali ai schemei de ajutor aprobate de Comisie. Tribunalul nu a luat în considerare faptul că recurentele au beneficiat de ajutoarele existente înainte de decizia atacată (1), care au necesitat modificarea ca urmare a acestei decizii. Astfel, recurentele nu sunt doar beneficiari potențiali ai ajutoarelor modificate, ci, în același timp, sunt beneficiari efectivi ai ajutoarelor existente. În această ultimă calitate, ele sunt vizate individual de decizia atacată.

2.

Potrivit celui de al doilea motiv de recurs , Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii, a apreciat în mod eronat situația de fapt și nu a motivat ordonanța în mod suficient, în sensul că a considerat că recurentele nu aparțin unei sfere limitate de societăți pentru locuințe sociale. Posibilitatea pur teoretică ca un anumit grup de beneficiari ai ajutorului să poată fi extins în viitor nu este suficientă pentru ca acest grup să fie considerat limitat. În plus, societățile pentru locuințe sociale existente formează un grup limitat, întrucât ele sunt în principal vizate de decizie precum o entitate ipotetică care, potrivit deciziei, ar fi în continuare admisă în calitate de societate pentru locuințe sociale.