1.

Valoarea în vamă a mărfurilor importate se determină conform articolelor 29 și 32 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 chiar și în ipoteza în care contractul privește o prelucrare sau o transformare a materialelor (exportate în țara în care se face prelucrarea fără a fi supuse regimului vamal de perfecționare pasivă) care nu are nivelul prevăzut la articolul 24 din același regulament sau care este, oricum, insuficient pentru a da mărfurilor rezultate originea țării în care a fost efectuată prelucrarea?

2.

În ipoteza unui răspuns afirmativ la prima întrebare, soluția este diferită în ipoteza în care, în baza facturilor și a altor documente considerate inexacte, importul pare să fi fost făcut în cadrul unui contract de vânzare, dar se demonstrează că prevede prelucrarea nesubstanțială a materialelor originare din țara importatoare la un preț care poate fi determinat și că valoarea declarată în vamă nu corespunde sumei plătite efectiv sau sumei datorate?

3.

În ipoteza unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare, soluția este diferită în ipoteza în care se demonstrează abuzul de drepturile prevăzute în dispozițiile comunitare, prin intermediul căruia persoana interesată intenționează să obțină avantaje?

4.

În cazul în care se consideră că articolele 29 și 32 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 se pot aplica într o situație precum cea din a doua întrebare, însă sunt întrunite circumstanțele obiective și elementul subiectiv din cea de a treia întrebare, care este valoarea elementului (în speță, a zahărului) încorporat în produsul importat și pus gratuit la dispoziția importatorului, atunci când elementul amintit, care nu poate fi supus regimului de perfecționare pasivă conform articolului 146 alineatul (1) din același regulament, nu este produs, ci achiziționat de importator la preț de export (inferior prețului practicat pe piața internă, din moment ce produsul este supus regimului restituirilor)?