DECIZIA CURȚII (Camera specială prevăzută la articolul 123b din Regulamentul de procedură)

12 iulie 2012

„Reexaminare”

În cauza C‑334/12 RX,

având ca obiect o propunere de reexaminare făcută de primul avocat general în temeiul articolului 62 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, la 6 iulie 2012,

CURTEA (Camera specială prevăzută la articolul 123b din Regulamentul de procedură),

compusă din domnul V. Skouris, președinte, și domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts (raportor) și J.‑C. Bonichot, președinți de cameră,

pronunță prezenta

Decizie

1        Propunerea de reexaminare făcută de primul avocat general privește Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene (Camera de recursuri) din 19 iunie 2012, Arango Jaramillo și alții/BEI (T‑234/11 P), prin care acesta a respins recursul formulat de domnul Arango Jaramillo și alți 34 de agenți ai Băncii Europene de Investiții (BEI) (denumiți în continuare, împreună, „reclamanții”) împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 4 februarie 2011, Arango Jaramillo și alții/BEI (F‑34/10), prin care se respinge din motive de tardivitate acțiunea având ca obiect, pe de o parte, anularea fișelor lor de remunerație din luna februarie 2010, în măsura în care acestea revelează deciziile BEI de mărire a cotizațiilor lor la sistemul de pensii, precum și, pe de altă parte, obligarea BEI la plata de daune interese.

 Istoricul cauzei

2        Din Hotărârea Arango Jaramillo și alții/BEI, citată anterior, rezultă că, de la 1 ianuarie 2007, fișele de remunerație ale agenților BEI nu mai sunt editate în prezentarea lor tradițională pe hârtie, ci sunt editate pe suport electronic. Începând cu această dată, fișele menționate sunt introduse în fiecare lună în sistemul informatic „Peoplesoft” al BEI și, prin urmare, pot fi consultate de fiecare agent de la calculatorul său de serviciu.

3        Sâmbătă, 13 februarie 2010, fișele de remunerație pentru luna februarie 2010 au fost introduse în sistemul informatic „Peoplesoft”. În aceste fișe se putea remarca, în raport cu fișele din luna ianuarie 2010, o creștere a ratei contribuțiilor la sistemul de pensii, creștere care rezultă din deciziile adoptate de BEI în cadrul reformei sistemului de pensii al agenților săi.

4        La 26 mai 2010, reclamanții au introdus în fața Tribunalului Funcției Publice o acțiune având ca obiect, pe de o parte, anularea fișelor lor de remunerație din luna februarie 2010 și, pe de altă parte, obligarea BEI la plata unui euro simbolic, cu titlu de reparație a prejudiciului moral suferit de aceștia.

5        Prin înscris separat adresat grefei Tribunalului Funcției Publice, BEI a solicitat instanței să se pronunțe asupra inadmisibilității acțiunii, fără a intra în dezbaterea fondului.

6        Prin Ordonanța Arango Jaramillo și alții/BEI, citată anterior, Tribunalul Funcției Publice a respins acțiunea ca inadmisibilă. În esență, instanța a considerat că termenul pentru introducerea acestei acțiuni, care începuse să curgă de luni, 15 februarie 2010, expira, ținând seama de prelungirea termenului pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile, luni, 25 mai 2010, astfel încât, deoarece nu a ajuns pe cale electronică la grefa Tribunalului Funcției Publice decât la 26 mai 2010 la ora 00.00, acțiunea formulată de reclamanți trebuia considerată ca tardivă și, prin urmare, ca inadmisibilă.

7        Reclamanții au formulat recurs împotriva acestei ordonanțe în fața Tribunalului Uniunii Europene, care a fost respins prin Hotărârea Arango Jaramillo și alții/BEI, citată anterior.

8        La punctele 22-25 din hotărârea menționată, Tribunalul Uniunii Europene a amintit, în esență, jurisprudența potrivit căreia, în lipsa vreunei dispoziții care să prevadă termenele de introducere a acțiunii care sunt aplicabile litigiilor dintre BEI și agenții săi, introducerea unor astfel de acțiuni trebuie să aibă loc într‑un termen rezonabil. Apreciind că termenul de trei luni prevăzut la articolul 91 alineatul (3) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene pentru litigiile dintre instituțiile Uniunii Europene și funcționarii sau agenții acestora oferă „un element de comparație pertinent”, dat fiind că aceste litigii se înrudesc prin natura lor cu litigiile interne dintre BEI și agenții săi în legătură cu actele acesteia din urmă care îi lezează și a căror anulare o solicită, instanța s‑a pronunțat, la punctul 27 din această hotărâre, întemeindu‑se pe unele dintre hotărârile sale precedente, în sensul că respectarea unui asemenea termen trebuie considerată, în principiu, ca rezonabilă.

9        La punctul 27 menționat, Tribunalul Uniunii Europene a dedus din aceasta „a contrario [...] că orice acțiune introdusă de un agent al BEI după expirarea unui termen de trei luni, prelungit pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile, trebuie considerată, în principiu, ca fiind introdusă într‑un termen nerezonabil”. Instanța a adăugat că o astfel de interpretare este admisibilă „de vreme ce numai o aplicare strictă a normelor de procedură care stabilesc un termen de decădere permite respectarea cerinței securității juridice și a necesității de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în cadrul administrării justiției”.

10      La punctul 30 din Hotărârea Arango Jaramillo și alții/BEI, citată anterior, Tribunalul Uniunii Europene a înlăturat critica reclamanților potrivit căreia Tribunalul Funcției Publice ar fi substituit aplicării principiului respectării unui termen rezonabil, prin însăși natura sa flexibil și deschis punerii în balanță în mod concret a intereselor în joc, caracterul strict și generalizat al respectării unui termen fix de trei luni. În special, instanța a considerat că Tribunalul Funcției Publice s‑a limitat să aplice o normă de drept care „se întemeiază pe o prezumție generală conform căreia termenul de trei luni este suficient, în principiu, pentru a permite agenților BCE să evalueze legalitatea actelor acesteia din urmă care îi lezează și pentru a‑și pregăti, dacă este cazul, acțiunea”, fără ca aceasta „să impună [...] instanței Uniunii care are obligația să o aplice să țină seama de împrejurările fiecărei cauze și în special să pună în balanță în mod concret interesele în joc”.

11      La punctul 39 din hotărârea menționată, Tribunalul Uniunii Europene a amintit încă o dată că „aplicarea strictă a normelor de procedură care prevăd un termen de decădere” respectă în special cerința de securitate juridică.

 Apreciere

12      Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că, deși s‑a statuat că, în lipsa vreunei precizări în Regulamentul personalului BEI, trebuie să se facă trimitere, referitor la termenul de introducere a acțiunii cu privire la litigiile dintre BEI și agenții săi, la noțiunea „termen rezonabil” (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 6 martie 2001, Dunnett și alții/BEI, T‑192/99, Rec., p. II‑813, punctele 51-58), BEI nu a adoptat până în prezent vreo dispoziție în acest sens.

13      Odată făcută această precizare introductivă, trebuie să se constate că există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului Uniunii, întrucât rezultă din Hotărârea Arango Jaramillo și alții/BEI, citată anterior, că termenul de trei luni și zece zile, care, în principiu, trebuie considerat ca rezonabil pentru introducerea de către un agent al BEI a acțiunii în anularea unui act al acesteia din urmă care îl lezează, este un termen a cărui depășire atrage caracterul tardiv și, prin urmare, inadmisibilitatea acțiunii, fără ca instanța Uniunii să fi ținut seama de împrejurările speciale ale speței.

14      Acest risc serios decurge din două motive care justifică o reexaminare a Hotărârii Arango Jaramillo și alții/BEI, citată anterior.

15      În primul rând, trebuie să se stabilească dacă, prin faptul că a considerat că Tribunalul Funcției Publice nu este obligat, în cadrul aprecierii caracterului rezonabil al termenului în care o acțiune în anulare a fost introdusă de agenții BEI împotriva unui act care emană de la aceasta din urmă, să ia în considerare împrejurările speciale ale speței, Tribunalul Uniunii Europene a efectuat, pe baza unui raționament a contrario, o interpretare coerentă cu jurisprudența potrivit căreia caracterul rezonabil al unui termen care nu este prevăzut de dreptul primar sau derivat al Uniunii trebuie apreciat în funcție de împrejurările proprii fiecărei cauze (a se vedea în special Hotărârea din 15 octombrie 2002, Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, C‑238/99 P, C‑244/99 P, C‑245/99 P, C‑247/99 P, C‑250/99 P‑C‑252/99 P și C‑254/99 P, Rec., p. I‑8375, punctele 187 și 192, precum și Hotărârea din 7 aprilie 2011, Grecia/Comisia, C‑321/09 P, punctele 33 și 34).

16      În al doilea rând, trebuie să se stabilească dacă, acordând un efect de decădere depășirii unui termen, care nu este prevăzut de dreptul primar sau derivat al Uniunii pentru introducerea unei acțiuni, interpretarea Tribunalului Uniunii Europene nu este de natură să aducă atingere dreptului la o cale de atac jurisdicțională efectivă, prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

17      În ipoteza în care ar rezulta din constatările efectuate că Hotărârea Arango Jaramillo și alții/BEI, citată anterior, este afectată de o eroare de drept, va trebui să se examineze dacă și, dacă este cazul, în ce măsură hotărârea menționată aduce atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera specială prevăzută la articolul 123b din Regulamentul de procedură) decide:

1)      Se impune reexaminarea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera de recursuri) din 19 iunie 2012, Arango Jaramillo și alții/BEI (T‑234/11 P).

2)      Reexaminarea va privi chestiunile dacă Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 19 iunie 2012, Arango Jaramillo și alții/BEI (T‑234/11 P), aduce atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii în măsura în care Tribunalul respectiv, în calitate de instanță de recurs, a interpretat noțiunea „termen rezonabil”, în contextul introducerii unei acțiuni în anulare de către agenți ai Băncii Europene de Investiții împotriva unui act care emană de la aceasta din urmă care îi lezează, ca un termen a cărui depășire atrage caracterul tardiv și, prin urmare, inadmisibilitatea acțiunii, fără ca instanța Uniunii să fi ținut seama de împrejurările speciale ale speței, și dacă această interpretare a noțiunii „termen rezonabil” nu este de natură să aducă atingere dreptului la o cale de atac jurisdicțională efectivă, prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3)      Persoanele interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și părțile din procedura care s‑a aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene sunt invitate să depună în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, în termen de o lună de la comunicarea prezentei decizii, observațiile lor scrise cu privire la chestiunile menționate.

Semnături